ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2015

Decizia nr. 1484/2015

Deliberând asupra prezentului recurs;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 17 octombrie 2012, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâții B., C. - D. (actual E. - F.), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună refacerea punctajului acordat în licitația de proiecte, în sensul acordării punctajului complet aferent criteriului S2, admiterea cererii de finanțare și obligarea autorităților publice intimate la plata sumelor de 284.234 euro echivalent finanțare nerambursabilă, 29.520 euro daune materiale și 50.000 euro daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 4410 din 22 octombrie 2013, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A. SRL, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, (Dosar nr. x/109/2012).

Prin sentința nr. 45/F/Cont din 12 martie 2014,

Curtea de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscala, respins excepția netimbrării celui de-al doilea capăt de cerere, excepția lipsei calității procesuale pasive a B., a lipsei capacității procesuale de folosință a D. și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții B. și C. - D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este fondată, pentru următoarele considerente:

Obiectul dedus judecății îl reprezintă refacerea punctajului acordat în licitația de proiect, la cererea de finanțare, în sensul acordării punctajului complet criteriului S2 și admiterea cererii de finanțare și obligarea autorității publice intimate la plata următoarelor sume de 284.234 euro echivalent finanțare nerambursabilă, 29.520 euro daune materiale și 50.000 euro daune morale.

Pârâta D. a răspuns reclamantei că proiectul prezentat de acesta a fost neselectat pentru finanțare, în data de 03 septembrie 2012, și că se poate decide de reclamantă asupra redepunerii proiectului în sesiunea următoare.

De asemenea, a notificat reclamanta că poate contesta decizia în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea notificării, dar nu mai târziu de 12 zile lucrătoare de la data postării pe site-ul C., iar contestația va fi depusă la sediul G. la care s-a depus cererea de finanțare. Această notificare a fost întocmită la data de 04 aprilie 2012, iar notificarea din 04 septembrie 2012 a fost primită de reclamantă la 13 septembrie 2012, actele nefiind contestate de reclamantă în termenul de 5 zile lucrătoare.

Mai mult, nici Raportul de evaluare din 03 aprilie 2012, nu a fost contestat de reclamantă.

Instanța a reținut că reclamanta nu a atacat vreun act administrativ, singurele pretenții ale acesteia fiind cele de refacerea punctajului acordat în licitația de proiecte, la cererea de finanțare și de admiterea cererii de finanțare plus despăgubiri, ceea ce face ca prezenta acțiune să fie inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, art. 21 din Constituția României, întrucât în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii.

Astfel, prin acțiunea introductivă, ea solicitase:

- refacerea punctajului acordat în licitația de proiecte, cererii de finanțare, în sensul acordării punctajului complet aferent criteriului S2;

- admiterea cererii de finanțare și obligarea intimaților la plata următoarelor sume: 284.234 euro echivalent finanțare nerambursabilă aferentă proiectului, 29.580 euro daune materiale și 50.000 euro daune morale.

A arătat recurenta reclamantă că intimații, deși au constatat că proiectul aferent cererii de finanțare este eligibil, nu au semnat contractul de finanțare, motivat de faptul că nu s-a întrunit punctajul necesar.

Instanța de fond, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, face o greșită aplicare a art. 18 coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 21 din Constituția României.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, pentru repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.

Mai mult decât atât, alin. (2) al aceluiași articol stipulează faptul că instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum șt orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ. Recurenta reclamantă a susținut că ne aflăm în prezenta unui refuz al autorităților de a aproba cererea de finanțare și, în consecință, de a semna contractul de finanțare, iar conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, acțiunea fiind admisibilă.

Excepția inadmisibilității acțiunii este nefondată și în lumina dispozițiilor art. 21 din Constituția României care prevede accesul liber la justiție.

Totodată, contestând punctajul comunicat, recurenta reclamantă a contestat inclusiv raportul de evaluare, iar în temeiul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată poate analiza dacă autoritatea în mod corect a refuzat aprobarea cererii de finanțare în baza punctajului menționat în respectivul raport.

Cât privește petitul 2 din acțiune, a arătat că acesta se referă la obligarea intimaților la plata către recurenta reclamantă a unor sume de bani pentru repararea prejudiciilor materiale și morale determinate de respingerea cererii de finanțare, iar instanța de fond, respingând în tot acțiunea ca inadmisibilă, practic nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

De altfel, solicitarea de despăgubiri prin intermediul unei acțiuni în contencios administrativ nu este inadmisibilă, conform art. 18 din Legea nr. 554/2004, deci și din acest punct de vedere sentința pronunțată este nelegală și nefondată.

A solicitat recurenta reclamantă admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că acțiunea s-a soluționat pe excepție, fără să se intre în cercetarea fondului.

II. Procedura în fața instanței de recurs;

Intimatul pârât B. a formulat întâmpinare, invocând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) și art. 306 alin. (3) raportat la art. 303 alin. (3) C. proc. civ.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte o constată neîntemeiată, având în vedere că recurenta reclamantă a formulat în termenul legal critici de nelegalitate și netemeinicie a soluției pronunțate prin hotărârea recurată de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, invocând art. 304 pct. 9 (

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii)

și art. 304

1

C. proc. civ., în conformitate cu care r

ecursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele,

astfel că nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 302

1

alin. (1) lit. c) sau de art. 306 din C. proc. civ.

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantei este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta reclamantă a formulat cererea de finanțare nerambursabilă pentru implementarea proiectului „Construire centru de întreținere corporală în com. Albota, jud. Argeș”.

Prin Notificarea cererilor de finanțare eligibile/neeligibile din 4 aprilie 2012 (fila 9 vol. I fond) i s-a comunicat recurentei reclamante că proiectul său este „eligibil și a fost punctat cu 61,231 puncte”, cu mențiunile că selecția proiectelor aferente măsurii 312 se face în ordinea descrescătoare a punctajelor acordate, iar punctajul poate fi contestat în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicare, dar nu mai târziu de 12 zile lucrătoare de la data afișării pe site-ul C.

Punctajul a fost contestat în termenul prevăzut la pct. 4 - Selecția proiectelor din Secțiunea 3.1.3. Verificarea dosarului Cererii de Finanțare a Ghidului Solicitantului pentru accesarea Măsurii 312 - „Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi” (versiunea 2011), astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 - vol. I fond, însă contestația administrativă a fost respinsă, potrivit adresei din 31 august 2012 (fila 23 - vol. I fond), cu menținerea punctajului de selecție inițial.

La data de 13 septembrie 2012, recurentei reclamante i s-a comunicat Notificarea cererilor de finanțare neeligibile/reportate/neselectate nr. 12001/4 septembrie 2012 (fila 76 - vol. II fond), prin care i s-a adus la cunoștință neselectarea pentru finanțare a proiectului său, soluția fiind, de asemenea, contestată la 20 septembrie 2012 la B. (în subordinea căruia funcționa emitenta actului, conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea C., prin reorganizarea Agenției Sapard), conform înscrisului de la fila 83 - vol. II fond.

Față de aceste împrejurări de fapt, Înalta Curte constată că acțiunea în contencios administrativ a fost introdusă la 17 octombrie 2012 cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (1) și, respectiv, art. 11 din Legea nr. 554/2004.

În mod eronat, instanța de fond a considerat că recurenta reclamantă nu ar fi atacat niciun act administrativ în cauză.

Astfel, solicitarea de refacere a punctajului acordat în licitația de proiecte cu consecința admiterii cererii de finanțare constituie, evident, o contestare a soluției de respingere a cererii de finanțare, act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, acțiunea îndreptată împotriva actului administrativ prin care s-a respins cererea de finanțare (s-a hotărât neselectarea proiectului) nu este inadmisibilă.

În aceste condiții, având în v

edere faptul că, potrivit dispozițiilor

exprese ale

art.

314

C. proc. civ.

, în recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la î

mprejurări de fapt ce au fost deplin stabilite

, iar în conformitate cu

art.

312

alin. (5)

din Cod,în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite c

auza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad

, în speță

se impune casarea hotărârii cu trimiterea dosarului spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3) din același act normativ.

În rejudecare, instanța de fond va analiza aspectele de fond invocate de părți și va proceda la soluționarea tuturor capetelor de cerere cu care a fost legal învestită.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia;

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (3), (5) C. proc. civ., Înalta Curte va a

dmite recursul declarat de reclamanta

SC A. SRL

împotriva sentinței

nr.

45/F/Cont

din 12 martie

2014 a Curții de Apel Pitești,

secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva sentinței nr. 45/F/Cont din 12 martie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2015.