ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 685/2015

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

1.

Hotărârea primei instanțe

Prin sentința civilă nr.

26/F/Cont din 6 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea

formulată de reclamanta U.A.T. - Județul Argeș, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P.,

prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de

stabilire a corecțiilor financiare din 22 februarie 2012, întocmită de pârât, privind

contractul de finanțare din 21 mai 2009.

2.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva

sentinței civile nr. 26/F/Cont din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta a formulat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul

declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8

din Noul C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței

atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării titlului de creanță constând în

Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din

22 februarie 2012.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut, în

esență, că în mod

netemeinic și nelegal, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece

potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de judecată trebuia

să efectueze o cercetare a legalității operațiunilor administrative care au

stat la baza emiterii actului supus judecății.

În

opinia recurentei, aprecierea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată

a echivalat cu restrângerea posibilității reclamantei de a-i fi analizată

legalitatea actului administrativ de către instanța de judecată, ceea ce

reprezintă o încălcare gravă a dreptului recunoscut oricărei persoane juridice

sau fizice de a avea acces la o instanță de judecată, parte componentă a

dreptului la un proces echitabil.

Totodată,

anterior analizării excepției inadmisibilității, invocată de pârâtă, curtea

trebuia să rețină, în primul rând, că se impune aplicarea actelor normative în

materie, față de principiul neretroactivității legii noi, reglementat în art. 15

alin. (2) din Legea fundamentală și de susținerile reclamantei din cererea de

chemare în judecată.

Astfel,

în cauză s-a realizat aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 pentru fapte invocate a fi

săvârșite anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, ceea ce necesită

analizarea legalității actelor din perspectiva procedurii de control, a

condițiilor în care se poate reține o neregulă și a sancțiunii aplicate.

În

ceea ce privește fapta reținută în Nota de constatare, aceasta trebuie

analizată prin prisma legii în vigoare la data săvârșirii, contractul și

procedura verificată datând din anul 2010, deci anterior intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 66/2011, astfel că, legea aplicabilă este reprezentată de O.U.G. nr.

34/2006 și H.G. nr. 925/2006 prin raportare la O.G. nr. 79/2003.

Referitor

la sancțiunea aplicată prin actul administrativ contestat, trebuie reținut, în

mod similar, principiul neretroactivității legii noi, consacrat în legea

internă și art. 2 alin. (2) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind protecția

intereselor financiare ale U.E., care prevăd că nicio sancțiune administrativă

nu poate fi impusă în absența unor dispoziții în acest sens prevăzute într-un act

comunitar emis anterior abaterii respective.

În

legătură cu cererea de suspendare a judecății formulată de reclamantă în

prezenta cauză, respingerea acesteia nu este bazată pe nici un temei legal,

întrucât soluționarea cauzei depinde în tot, de existența unui drept care face

obiectul unei alte judecăți, aflate pe rolul Curții de Apel București și

înregistrată sub nr. 243/2/2014, având ca obiect anulare act administrativ,

fiind incidente dispozițiile art. 50 lit. c) din O.U.G nr. 66/2011.

În

situația în care Curtea de Apel București va admite cererea de chemare în

judecată, constatând că sunt îndeplinite condițiile O.G. nr. 14/2013 privind

reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de

stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la

conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, implicit,

suportarea corecției aplicată prin Nota de constatare a Neregulilor din 22

februarie 2012, prezenta cerere de chemare în judecată este rămasă fără obiect.

3.

Apărările formulate de intimatul

M.D.R.A.P.

Prin

întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât M.D.R.A.P. a invocat excepția

nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea

recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică,

reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului

în primă instanță.

Prin

încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 9 octombrie 2014,

completul de filtru a constatat că excepția nulității recursului este

neîntemeiată, întrucât recurenta-reclamantă a motivat cererea de recurs iar

motivele formulate pot fi încadrate în dispozițiile

art. 488 alin. (1) pct.

8 din Noul C. proc. civ.

II.

Analiza motivelor de casare

Analizând

actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de

casare invocate, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de

recurentă, pentru următoarele considerente:

1.

Argumente de fapt și de drept relevante.

În

raport de excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității introducerii

acțiunii, invocate de pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, în mod corect

prima instanță, făcând aplicarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportat la art.

193 alin. (1) din Noul C. proc. civ., a analizat cu prioritate excepția

inadmisibilității acțiunii, motivată de neîndeplinirea de către reclamantă a

procedurii administrative prealabile, prevăzute de dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011.

În

conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) din Noul C. proc. civ.,

excepțiile se soluționează premergător administrării probelor și cercetării în

fond a cauzei, în măsura în care, prin efectul lor, fac inutil acest lucru, iar

în speță, excepția inadmisibilității acțiunii îndeplinește cerințele prevăzute

de art. 245 din Noul C. proc. civ., în sensul că este o excepție procesuală

care nu pune în discuție fondul dreptului, ci reprezintă o condiție

obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la

acțiune în contencios administrativ, tinzând la împiedicarea judecății pe fond.

În

contextul soluționării cu prioritate a excepției inadmisibilității acțiunii, în

mod corect nu au mai făcut obiectul analizei instanței de fond susținerile

formulate de reclamantă vizând încălcarea principiului neretroactivității legii

civile, prin aplicarea O.U.G. nr. 66/2011 pentru fapte invocate a fi săvârșite

anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

În

ceea ce privește soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției inadmisibilității

acțiunii, criticile formulate de recurentă sunt nefondate.

În

mod judicios judecătorul fondului a constatat că reclamanta nu a urmat

procedura administrativă prevăzută de dispozițiile art. 46 alin. (1) și art. 47

alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, act normativ în vigoare la data emiterii

actului administrativ contestat și care reglementează, în procedura de

constatare a neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor

europene, o modalitate specifică de întocmire a actelor de control și de

atacare a acestora, anterior sesizării instanței de judecată.

Astfel,

conform prevederilor legale menționate, împotriva titlului de creanță,

reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare, se poate formula contestație administrativă în termen de maximum 30

de zile de la comunicare, iar potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011,

decizia pronunțată în soluționarea contestației poate fi atacată de către

contestator la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă,

în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin

urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate și art. 8 din Legea nr. 554/2004,

poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, decizia pronunțată

în soluționarea contestației administrative formulate împotriva Notei de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, iar nu, în

mod direct, acest act administrativ fiscal.

Procedura

administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată nu încalcă dreptul

de acces liber la justiție, deoarece instituie un mijloc de remediere a

eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui

de către organul emitent al titlului de creanță, care are posibilitatea de a-și

revoca actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-și ocrotească dreptul sau

interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de

judecată.

Înalta

Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei vizând soluția pronunțată

de prima instanță asupra cererii de suspendare a judecății, formulată de

reclamantă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ.

Dispozițiile

legale menționate presupun că soluția din proces depinde, în tot sau în parte,

de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți

și care, odată stabilit prin hotărâre definitivă, poate fi invocat cu efectele

lucrului judecat în orice alt proces, potrivit art. 431 alin. (2) din Noul C.

proc. civ.

În

speță, în acord cu opinia judecătorului fondului, se reține că raportul de

interdependență dintre cele două cauze constă în faptul că soluționarea

dosarului înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr. 243/2/2014,

având ca obiect anularea unui act administrativ emis ulterior celui contestat

în prezenta cauză, depinde de dreptul care face obiectul prezentei judecăți,

nefiind astfel îndeplinite condițiile legale pentru suspendarea facultativă a

judecății în prezenta cauză.

2.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii

atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 și art.

496 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat de reclamanta U.A.T. - Județul Argeș, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de U.A.T. Județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 26/F/Cont

din 6 februarie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2015.