ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 615/2014

Asupra recursului de

față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Vâlcea, la data de 21 mai 2012, sub nr. 4061/90/2012, reclamantul

R.S., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a formulat

plângere împotriva refuzului nejustificat al pârâtei de a-i răspunde la o

cerere formulată în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii

de chemare în judecată, reclamantul a arătat că prin cererea din data de 15

martie 2012, a solicitat pârâtei să pună în executare două hotărâri

judecătorești prin care aceasta a fost obligată la plata unor drepturi

salariale. La cererea anterior menționată, reclamantul a revenit cu noi cereri,

în data de 17 mai 2012, respectiv 26 iulie 2012, fără a primi însă nici un răspuns.

În drept, au fost

invocate prevederile art. 1, art. 2 lit. h) și lit. i), art. 7 din Legea nr.

554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările

ulterioare.

Prin Sentința civilă

nr. 5488 din 21 decembrie 2012, Tribunalul Vâlcea a admis excepția

necompetenței materiale a Tribunalului Vâlcea, invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pe rolul Curții de

Apel Pitești, cauza a fost înregistrată la data de 14 ianuarie 2013, sub nr.

4061/90/2012.

La termenul din 13

martie 2013, reprezentanta pârâtei a depus la dosar adresa din 6 martie 2013,

în copie, cu privire la sumele de achitat reclamantului și modalitatea de plată

a acestora, răspuns ce a fost înaintat și reclamantului la data de 6 martie

2013.

La același termen,

din oficiu, instanța a pus în discuție excepția inadmisibilității cererii

formulată de reclamant în temeiul Legii contenciosului administrativ nr.

554/2004, față de faptul că se solicită executarea pe cale amiabilă a unor

hotărâri judecătorești privind drepturi bănești, a căror plată a fost stabilită

prin ordonanță de guvern.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr. 86

din data de 13 martie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea

formulată de reclamantul S.R., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a

României.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este

inadmisibilă, pe calea contenciosului administrativ, deoarece executarea

hotărârilor judecătorești constituie o procedură specială reglementată distinct

de C. proc. civ.

În speță, așa cum

rezultă și din adresa din 6 martie 2013, emisă de pârâtă, cele două hotărâri

judecătorești sunt în curs de executare, potrivit eșalonării făcută prin O.U.G.

nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, așa cum prevăd și

dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea nr. 293 din 21 decembrie 2011, privind

bugetul de stat pe anul 2012.

Astfel, acțiunea

reclamantului formulată pe calea contenciosului administrativ, este

inadmisibilă, deoarece acesta nu a fost vătămat într-un drept sau interes

legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de

soluționare a unei cereri și nici prin refuzul de efectuare a unei anumite

operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului

sau interesului legitim, așa cum prevăd disp. art. 8 alin. (1) teza a II-a din

Legea nr. 554/2004.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul S.R., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului, recurentul a susținut în esență că instanța de fond în mod nelegal

a invocat și a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a cererii, deși

recurentul-reclamant nu a fost prezent la termenul din 13 martie 2013, precum

și faptul că în mod eronat a soluționat cauza pe baza acestei excepții.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de

recurs invocate, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv

cele ale art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat,

va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în

judecată ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele în continuare

arătate.

Potrivit prevederilor

art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ, noțiunea de

contencios administrativ este definită ca fiind activitatea de soluționare de

către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care

cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut

fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul

prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes

legitim.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuzul

nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim.

Prin cererea de

chemare în judecată formulată, reclamantul R.S., în contradictoriu cu pârâta

Curtea de Conturi a României, a formulat plângere împotriva refuzului

nejustificat al pârâtei de a-i răspunde la cererea înregistrată la data de 15

martie 2012, întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prin această cerere,

reclamantul a solicitat pârâtei să pună în executare două hotărâri

judecătorești prin care aceasta a fost obligată la plata unor drepturi

salariale.

Înalta Curte constată

că la data de 13 martie 2013, pârâta Curtea de Conturi a depus la Dosar adresa

nr. 82209 din 6 martie 2013, ca răspuns la cererea reclamantului, înscris aflat

la dosarul de fond și din care rezultă că cele două hotărâri judecătorești sunt

în curs de executare, potrivit eșalonării făcută prin O.U.G. nr. 71/2009,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, așa cum prevăd și dispozițiile

art. 43 alin. (1) din Legea nr. 293 din 21 decembrie 2011, privind bugetul de

stat pe anul 2012.

Prin urmare, instanța

de control judiciar reține că în cauză cererea reclamantului a fost soluționată

și, în consecință, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în

sensul că va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de S.R. împotriva Sentinței nr. 86/F-CONT din 13 martie 2013 a Curții

de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

recurată, în sensul că respingea acțiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 februarie 2014.

Procesat de GGC - CL