ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3987/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanții P.P. și SC P. SRL, prin

administrator special P.P., au chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Vâlcea

solicitând instanței de contencios administrativ anularea Raportului de

inspecție fiscală din data de 08 decembrie 2011, a Deciziei de impunere nr.

F/VL/828 din data de 08 decembrie 2011 și a Deciziei nr. 53 din data de 17

februarie 2012, acte emise toate de autoritatea pârâtă.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 1283 din 26

februarie 2013, a admis excepția de necompetență materială a

instanței și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței, instanța a

reținut faptul că, în raport de criteriul valoric - reglementat de art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare - și de valoarea creanței stabilită prin actele contestate

- în sumă totală de 1.072.195 lei -, competența materială de

soluționare a cauzei în primă instanță aparține curții de

apel.

Pitești

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 101 din 03

aprilie 2013, a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță

a reținut următoarele:

În perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2011, societatea

recurentă a făcut obiectul unei inspecții fiscale în urma căreia au fost

stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina sa, în sumă totală de

1.072.195 lei, care au fost contestate de numitul P.P., în calitate de administrator

special al SC P. SRL, și în nume personal.

Prin Decizia nr. 53 din 17 februarie 2012 emisă de

D.G.F.P. Vâlcea a fost respinsă contestația administrativă promovată de P.P.,

în numele SC P. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală

activă.

Instanța de fond a reținut că lichidatorul judiciar este

singurul care are calitate procesuală activă, în numele SC P. SRL, de a

contesta și de a parcurge procedura prealabilă în fața instituțiilor statului,

având în vedere că societatea se află în procedura specială a insolvenței.

Ca atare, organul de soluționare a contestației

administrative a aplicat corespunzător dispozițiile art. 213 alin. (5) C. proc.

fisc., cu modificările și completările ulterioare, și a reținut

că reclamantul P.P. nu are calitatea de a ataca Raportul de inspecție fiscală

și Decizia de impunere nr. F/VL/828, ambele emise la data de 08 decembrie

2011 de către D.G.F.P. Vâlcea.

P. SRL, prin administrator special P.P.

În memoriul de recurs s-a solicitat casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii extraordinare de atac,

încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a

susținut faptul că hotărârea contestată a fost pronunțată cu aplicarea

greșită a prevederilor art. 3 pct. 26 și 30, art. 18 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței și a art. 1 alin. (1) și (2) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare.

Mai precis, dispozițiile din Legea

privind procedura insolvenței trebuiau interpretate de judecătorul

fondului în sensul că administratorul special are calitatea de a semna ca

reprezentant legal al societății. Aceasta cu atât mai mult cu cât

lichidatorul judiciar a promovat acțiunea în răspundere, reglementată de art.

138 din Legea nr. 85/2006, pentru întregul pasiv al societății, iar în

acest pasiv este inclusă și creanța fiscală contestată în cauza de

față.

Recurentul P.P. a subliniat faptul că este o

persoană vătămată într-un drept al său, întrucât intimata a luat măsuri

asiguratorii pentru îndestularea creanței.

De asemenea, recurentul a făcut trimitere la

jurisprudența Înaltei Curți care a statuat faptul că fostul

administrator al societății are calitatea de a contesta actele

administrativ fiscale prin care au fost stabilite creanțe în sarcina sa de

plată.

Craiova

Intimata a formulat întâmpinare în care a

solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru motivele prezentate la

filele 13-14 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din data de 26

septembrie 2014, Înalta Curte a admis excepția lipsei calității de

reprezentant al administratorului special P.P., în numele SC P. SRL, de a

promova recurs împotriva sentinței nr. 101 din 03 aprilie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, având în vedere adresa din 26 septembrie 2009 prin

care lichidatorul judiciar al debitoarei, B.N.P. Consult Sprl, a declarat că nu

își însușește recursul (fila 27 dosar Înalta Curte de Casație

și Justiție).

În temeiul dispozițiilor art. 305 C.

proc. civ., Înalta Curte a încuviințat recurentului P.P. administrarea

probei cu înscrisuri și au fost depuse la dosar: cererea de antrenare a

răspunderii patrimoniale formulată de B.N.P. Consult Sprl și răspunsul la

întâmpinare prezentat de același lichidator judiciar în Dosarul nr. 3367/90/2013

(filele 28-30 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma

criticilor formulate de recurentul P.P. și a apărărilor cuprinse în

întâmpinare, dar și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., sub

toate aspectele, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamanții P.P. și SC P. SRL, prin

administrator special P.P., au investit instanța de contencios administrativ cu

acțiunea având ca obiect anularea Raportului de inspecție fiscală din data de

08 decembrie 2011, a Deciziei de impunere nr. F/VL/828 din data de 08 decembrie

2011 și a Deciziei nr. 53 din data de 17 februarie 2012, acte emise toate de

pârâta D.G.F.P. Vâlcea.

Pentru motivele expuse rezumativ la pct. I.3

al acestei decizii, Curtea de apel a considerat că Decizia nr. 53 din data de

17 februarie 2012, prin care D.G.F.P. Vâlcea a respins contestația administrativă

promovată de P.P., în numele SC P. SRL, ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală activă, este dată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 213

alin. (5) C. proc. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

Această soluție este legală și este

împărtășită de instanța de control judiciar pentru argumentele ce vor

fi prezentate în continuare.

Referitor la calitatea recurentului P.P. de

reprezentant al SC P. SRL.

Prin Decizia de impunere nr. F/VL/828 din data de 08

decembrie 2011, D.G.F.P. Vâlcea a stabilit obligații fiscale în sarcina SC

P. SRL în sumă totală de 1.072.195 lei.

Recurentul P.P., administrator special al SC P. SRL, a

depus contestația administrativă înregistrată la D.G.F.P. Vâlcea din 09

ianuarie 2012, prin care a solicitat anularea actului de impunere anterior

nominalizat, precum și a R.I.F. din 2011.

În temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă,

prin sentința nr. 2258 din 16 noiembrie 2011, a dispus deschiderea

procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei SC P. SRL, iar

în baza art. 34 din același act normativ, a fost numit lichidator judiciar

B.N.P. Consult Sprl. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 107 alin. (2)

din legea aflată în discuție, s-a dispus dizolvarea societății

debitoare și ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.

Prin adresa înregistrată sub nr. 3472 din 18 ianuarie 2012

la D.G.F.P. Vâlcea, lichidatorul judiciar B.N.P. Consult Sprl a comunicat

autorității fiscale investite să soluționeze recursul administrativ

că nu își însușește contestația administrativă formulată de

recurentul P.P., în calitate de administrator special al SC P. SRL.

Conform art. 206 alin. (1) lit. e) C. proc. fisc.,

contestația administrativă se formulează în scris și trebuie să

cuprindă ”semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum

și ștampila în cazul persoanelor juridice. Dovada calității de

împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit

legii.”

Recurentul P.P., administrator special al SC P. SRL,

conform procesului-verbal al A.G.A. din data de 23 decembrie 2011, nu are

calitatea de reprezentant legal al societății debitoare și nici aceea

de împuternicit al acesteia. Mai precis, partea nu are decât un mandat restrâns

de reprezentare a intereselor societății, dar nu poate formula cereri în

procedura administrativ-fiscală guvernată de O.G. nr. 92/2003, republicată, în

numele și pe seama SC P. SRL.

Critica recurentului referitoare la aplicarea

greșită a prevederilor art. 18 din Legea nr. 85/2006 privind procedura

insolvenței nu poate fi primită: în temeiul său, administratorul special

are doar posibilitatea de a formula contestații în cadrul procedurii

reglementate de această lege.

Pe cale de consecință, prin Decizia nr. 53 din data

de 17 februarie 2012, în mod corect D.G.F.P. Vâlcea a stabilit că recurentul P.P.

nu avea dreptul de a contesta actele administrativ fiscale în calitate de

reprezentant al SC P. SRL.

Referitor la modul de soluționare a excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantului P.P.

Prima instanță a considerat că reclamantul, persoană

fizică, nu are calitatea de a ataca actele administrativ fiscale, întrucât

acestea privesc o altă persoană, respectiv SC P. SRL, al cărui reprezentant nu

mai este.

Înalta Curte nu poate primi această interpretare

juridică, în condițiile în care, în art. 205 alin. (1) C. proc. fisc. se

recunoaște dreptul de contestare oricărei persoane ”care se consideră

lezat(ă) în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa

acestuia, în condițiile legii.”

Acest text legal reflectă în materie fiscală

dispoziția de principiu cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

modificată, conform căreia:

”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri,

se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru

anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate

fi atât privat, cât și public.”

Recurentul P.P. a arătat că a fost vătămat în drepturile

sale prin Decizia de impunere nr. F/VL/828 din data de 08 decembrie 2011, emisă

în baza Raportului de inspecție fiscală din data de 08 decembrie 2011, în

condițiile în care, în baza acestor acte administrativ fiscale, a fost

atrasă răspunderea sa solidară cu debitoarea SC P. SRL.

Însă, la interpelarea instanței de control judiciar,

recurentul a precizat că nu poate depune la dosar copia contestației

administrative formulate împotriva actelor administrativ fiscale aflate în

discuție.

Așadar, recurentul nu a probat faptul că a promovat

recurs administrativ în nume propriu, pentru a putea beneficia de dreptul

conferit de cele două texte legale anterior citate.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în

baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, coroborat cu art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

reclamantului P.P., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P.P.

împotriva sentinței nr. 101/F/Cont din 3 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești,

secția a II-a, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24

octombrie 2014.