ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1529/2015

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 20 aprilie 2015 a fost înregistrat, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de reclamantul B.G., împotriva deciziei nr. 592 din 26 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București. secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin rezoluția de la data de 22 aprilie 2015 s-a dispus, potrivit art. 493 alin. (2) C. proc. civ., întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului. La data de 22 aprilie 2015 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și, conform rezoluției Completului 12 filtru, de la aceeași dată, raportul a fost comunicat părților la data de 27 aprilie 2015. Recurentul a formulat un punct de vedere asupra raportului, solicitând admiterea recursului.

Examinând recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva deciziei nr. 529 din 26 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte reține următoarele: Se constată că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 30 octombrie 2013, sub nr. 35002/3/2013, reclamantul B.G.

a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea deciziei nr. 236404 din 12 ianuarie 2012, privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, pârâta să fie obligată să emită o nouă decizie pentru pensie pentru limită de vârstă, utilizând la calculul punctajului mediu anual stagiul complet de cotizare de 32 ani, 2 luni și să îi plătească drepturile bănești restante cuvenite și neîncasate de la data de 1 ianuarie 2011 la zi. Față de natura pretenției deduse judecății, se reține că aceasta se circumscrie materiei litigiilor de muncă/asigurărilor sociale, astfel că sunt incidente dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc.

civ., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect litigii de muncă, rezultă că decizia nr. 592 din 26 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este susceptibilă de recurs. Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B.G., în contradictoriu cu pârâta Casa de pensii a municipiului București, împotriva deciziei nr. 592 din 26 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2015.