ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2081/2016

Decizia nr. 2081/2016

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin demersul judiciar înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 07 octombrie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii prin care să-i recalculeze punctajul mediu anual prin aplicarea indicelui de corecție prevăzut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 și O.U.G. nr. 113/2013 pentru anul 2012, la emiterea unei noi decizii prin care să modifice punctajul mediu anual având în vedere că a mai lucrat după ieșirea la pensie pentru limită de vârstă, la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 01 ianuarie 2013 și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 10054 din 22 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 2106 din data de 21 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de 4 iulie 2016.

Prin rezoluția din 08 iulie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 11, la data de 12 septembrie 2016, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs, iar reclamantul a formulat punct de vedere, prin care a solicitat admiterea recursului.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 27 octombrie 2016, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aliate în situații identice.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea, procesuală,

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

"Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă și, ca regulă, nesuspensivi de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale privind o contestație decizie de pensionare.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că Decizia civilă nr. 2106 din data de 21 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2106 din 21 aprilie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2014 de către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CT