ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1381/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1381/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1381/2017
Asupra cauzei
de față, reține următoarele:
Obiectul
cauzei
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București sub nr. x/3/2016 la data de 29 aprilie 2016,
reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a
Municipiului București obligarea pârâtei la recalcularea pensiei acordate,
cu valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința
nr. 1801 din 08 septembrie 2014 emisă de SC B. SA.
Judecata
în primă instanță
Prin
Sentința civilă nr. 7737 din 08 septembrie 2016, Tribunalul
București, secția a VIII-a conflicte de muncă și
asigurări sociale, a admis excepția lipsei de interes și a
respins acțiunea ca fiind lipsită de interes.
Judecata
în apel
Curtea de
Apel București, prin Decizia civilă nr. 854 din 14 februarie 2017 a
admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței tribunalului,
și a anulat în tot sentința apelată și, după evocarea
fondului, a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru autoritate de
lucru judecat.
Judecata
în recurs. Completul de filtru
Împotriva
acestei decizii a formulat prezentul recurs reclamantul A.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 10 aprilie 2017 și
repartizat Completului filtru nr. 10 (CF 10).
Prin
rezoluția completului de filtru din 12 aprilie 2017, a fost dispusă
întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra
admisibilității, în principiu, a recursului, așa cum prevăd
dispozițiile art. 493 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă.
Raportul
asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat
părților la data de 29 mai 2017 conform dovezilor, iar la data de 07
iunie 2017, recurentul reclamant a depus puncte de vedere la raport.
La termenul
din 27 septembrie 2017, completul de filtru a rămas în pronunțare
asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva
legalității căii de atac, cu privire la care reține
următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice, "Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii
și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de
zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv
la comisiile de contestații care funcționează în cadrul
Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de
Informații".
De asemenea,
în conformitate cu art. 154 din același act normativ, "Cererile
îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva
caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei
rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. (2)
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Totodată,
dispozițiile art. 155 din legea amintită prevăd că
împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de
apel competentă. Hotărârile curților de apel, precum și
hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.
Art. 156
stipulează că "Prevederile prezentei legi, referitoare la
jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu
dispozițiile Codului de procedură civilă (...)".
Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, în art. 634 alin. (1)
pct. 4 definește noțiunea de hotărâri definitive ca fiind
"hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
hotărârile date în primă instanță, fără drept de
apel, neatacate cu recurs; hotărârile date în primă
instanță, care nu au fost atacate cu apel; hotărârile date în
apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a
soluționat fondul pricinii; orice alte hotărâri care, potrivit legii,
nu mai pot fi atacate cu recurs".
De asemenea,
art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea
punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, prevede că hotărârile pronunțate în cererile
privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu
sunt supuse recursului.
Obiectul
prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale,
respectiv solicitarea de recalculare a pensiei acordate reclamantului A., cu
valorificarea veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.
1801 din 08 septembrie 2014 emisă de SC B. SA.
Din interpretarea
sistematică și literală a prevederilor legale evocate,
rezultă că deciziile curților de apel pronunțate în materia
litigiilor de muncă și asigurări sociale, în calea de atac a
apelului, nu mai pot fi supuse controlului de nelegalitate, prin exercitarea
recursului.
Prin urmare,
în aplicarea dispozițiilor legale arătate, Decizia curții de
apel nr. 854 din 14 februarie 2017, ce face obiectul prezentei căi de atac
nu mai poate fi supusă controlului de nelegalitate de către
instanța ierarhic superioară, prin exercitarea recursului.
Potrivit
dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, hotărârea judecătorească este
supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în
condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Legalitatea
căilor de atac presupune faptul că o hotărâre
judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac
prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac
prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de
a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri
judecătorești.
Această
regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile
art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele
procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre
judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că
exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu
respectarea acesteia.
Văzând
conținutul dispozițiilor art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Prin derogare
de la prevederile art 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de
recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și
analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au
respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în
fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de
recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca
și analiza motivelor de casare", având în vedere că
inadmisibilitatea căii de atac, reprezintă o excepție
procesuală de procedură, absolută și peremptorie, care
împiedică analiza oricăror alte chestiuni, inclusiv excepții,
Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate invocate prin
cererea de recurs, nu mai pot fi supuse controlului judecătoresc de
către instanța de recurs.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de
reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 854 din 14 februarie 2017,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a
pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr.
854 din 14 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Potrivit
dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de
procedură civilă, decizia nu este supusă niciunei căi de
atac și se comunică părților, conform dispozițiilor
art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 27 septembrie 2017.
Procesat
de GGC - CT