ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 389/2017

Decizia nr. 389/2017

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 5 octombrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, obligarea acesteia la restituirea prejudiciului de 1.500 lei provocat prin popriri ilegale.

Prin Sentința civilă nr. 668 din 21 ianuarie 2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată, reținând că reținerile din pensia reclamantului nu au fost operate de CPMB în baza art. 179 din Legea nr. 263/2010, ci în calitate de terț poprit.

Prin Decizia civilă nr. 4651 din data de 29 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant. Decizia pronunțată de curtea de apel este definitivă.

La data de 28 noiembrie 2016 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 4651 din 29 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin rezoluția completului CF 11 din 29 noiembrie 2016, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prevăzut de art. 493 din noul C. proc. civ..

La data de 13 decembrie 2016, magistratul asistent a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C11, la data de 9 ianuarie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Recurentul a depus, în termen de 10 zile, punct de vedere la raport și a susținut că recursul este admisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 23 februarie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, fără citarea părților, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin demersul judiciar înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 5 octombrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, obligarea acesteia la restituirea prejudiciului de 1.500 lei provocat prin popriri ilegale.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin. (2) "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Litigiul de față are ca obiect o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, în valoare de până la 1.000.000 lei, introdusă după data de 15 februarie 2013.

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015, "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia atacată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispozițiile legale sus-menționate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 4651 din 29 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nici o cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2017.

Procesat de GGC - GV