ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2244/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017 la data de 14.02.2017 și precizată succesiv la datele de 04.04.2017 și 10.04.2017 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensie, începând cu data de 26 noiembrie 2015, prin care să valorifice stagiul de cotizare de 21 ani, 6 luni realizat în grupa a II-a de muncă, în perioada 01 octombrie 1979 - 01 aprilie 2001, în procent de 100%, atestat prin adeverințele nr. 2771 și nr. 2772 din 25 noiembrie 2015, nr. 58/08.01.2016 și adeverința nr. x/09.03.2017, precum și să ia în considerare veniturile de natură salarială realizate suplimentar, denumite "Sporuri pentru gărzi" realizate în perioada septembrie 1995 - mai 1998 și atestate prin adeverința nr. x/25.11.2015 și adeverința nr. x/09.03.2017, obligarea pârâtei să îi transmită documentul emis de către Direcția Economic, Stagii de Cotizare și Arhive din organigrama acesteia, denumit "adeverința privind stagiile de cotizare si sumele contributive realizate în perioada 1 aprilie 2001 - 25 noiembrie 2015", precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 263/2010.

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 3142 din 02 mai 2017 a admis în parte actiunea precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.

A obligat parata să emita o decizie prin care, incepand cu data de 26.11.2015 sa stabilească reclamantei drepturile de pensie cu valorificarea și a perioadei 01.10.1979-01.04.2001 ca fiind lucrata in grupa a II-a de munca in procent de 100%, astfel cum se atesta in adeverintele nr. x/25.11.2015, nr. y/25.11.2015, z/08.01.2016 și nr. 676/09.03.2017, emise de C.E.T.T.T. "SF. STELIAN", cu calcularea punctajelor suplimentare aferente perioadei lucrate in grupa superioară de munca, precum și cu valorificarea veniturilor suplimentare constând în "sume aferente gărzilor efectuate", atestate de adeverința nr. x/25.11.2015, completată cu adeverința nr. x/09.03.2017, emise de C.E.T.T.T. "SF. STELIAN" pentru perioada septembrie 1995-mai 1998; a respins în rest acțiunea precizată, ce neîntemeiată.

La data de 24.07.2017 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București cererea de apel formulată apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3142 din data de 02 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. 760 din 11 februarie 2019 a constatat perimat apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 3142 din data de 02 mai 2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București.

Împotriva deciziei nr. 760 din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs recurenta-reclamantă A., dezvoltarea motivelor de casare fiind efectuată prin memoriul înregistrat la 15.02.2019 la Curtea de Apel București.

Cererea de recurs nu indică temeiul de drept, iar recurenta-reclamantă formulează critici ce privesc fondul litigiului dintre părți.

În temeiul acestor dispoziții legale, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu a formulat critici privind măsura perimării apelului, pronunțată prin decizia atacată, ci a prezentat istoricul litigiului dintre părți și nemulțumirile sale față de hotărârile pronunțate pe fondul pricinii.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este nul potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 03 iulie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, la termenul din 28 noiembrie 2019, a invocat, din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 189 alin. (2) din același cod, excepția nulității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. "casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. (2) Motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor"

Art. 489 alin. (1) C. proc. civ. statuează în alin. (1) că "1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică"

Motivarea recursului trebuie circumscrisă temeiurilor de nelegalitate ale hotărârii atacate, astfel cum acestea sunt precizate în conținutul art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu a fost întemeiat în drept, iar din sinteza argumentelor în susținerea cererii de recurs nu se identifică critici de nelegalitate ce pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

În consecință, se constată că recurenta-reclamantă nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 și ce dispoziții legale au fost încălcate de către instanța de apel în soluționarea apelului.

Cum în speță, așa cum s-a arătat, susținerile din memoriul de recurs nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar în cauză nu s-au constatat motive de ordine publică care să fie invocate din oficiu de către instanță, calea de atac declarată este lovită de nulitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu s-a conformat, așadar, dispozițiilor înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât, în declarația de recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, sens în care, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale precitate și pe cale de consecință, să constate nulitatea recursului formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 760 din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 760 din 11 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2019.