ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată la data de 5 mai 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Jusfiție, Secția I civila, sub nr. 1717/1/2015, revizuentul B.C.D. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, revizuentul a arătat că Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 44842/3/2012 este potrivnică sentinței nr. 8899 din 29 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în același dosar, prin care s-a statuat eu putere de lucru judecat că revizuentul a fost salariat al pârâtei SC R. SA în perioada 17 martie -16 iulie 2008 cu contract individual de muncă pentru funcția de tehnician normare salarizare. Revizuentul mai arată ea prin cele două hotărâri s-au statuat soluții total diferite, sens în care apreciază că cele stabilite prin Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel București încalcă puterea de lucru judecat a sentinței nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului București, principiul disponibilității și principiul legalei învestiri a instanței.

Solicită anularea Deciziei nr. 1195 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel București și constatarea aceleiași situații reținute prin Hotărârea nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului București, iar în completare, obligarea firmei să elibereze adeverința solicitată în care sa ateste toate detaliile raportului juridic de muncă dintre părți care derivă din constatările de principiu ale instanței nerecurate de părți. Revizuentul mai arată că prin Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 Curtea de Apel, pe baza unor considerente proprii contrare legii, prin invocarea unor dispoziții legale ce nu constituie motiv de recurs, respectiv, art. 3045 C. proc. civ., și după depășirea termenului legal asupra constatărilor definitive și irevocabile intrate în puterea lucrului judecat prin nerecurare a sentinței nr. 8899 din 29 septembrie 2014, a anulat, în mod nelegal, considerentele acesteia.

Revizuentul a mai invocat practică judiciară națională și comunitară în materie, a prezentat ample considerente teoretice legat de obligațiile angajatorului astfel cum sunt reglementate de C. muncii și a reiterat apărări formulate de acesta cu prilejul dezlegării pe fond a cauzei. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisihilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa. Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire, în lipsa cărora cererea nu poate fi primită. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Condiția contrarietății de hotărâri vizează acele hotărâri care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire și care au fosî pronunțate în procese diferite, ea nefiind îndeplinită în situația în care soluțiile contrare au fost pronunțate în aceeași cauză, în cadrul aceluiași ciclu procesual, când hotărârea dată în recurs o infirmă pe cea dată în apei sau în fond.

Or, în speță, analizând hotărârile pe care revizuenlul le consideră contrare în cadrul motivului de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezultă că această condiție de admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, întrucât contrari etatea vizează două hotărâri judecătorești pronunțate în același ciclu procesual, respectiv, sentința nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosar nr. 44842/3/2012 și Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunțata de către Curtea de Apel București, secția a VII a civilă în recursul având ca obiect sentința anterior menționată, în cadrul aceluiași dosar, pe care, de altfel, a și confirmat-o (fiind, deci, exclusă situația premisă a încălcării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, aceea ca hotărârile în discuție să conțină soluții diferite, contrare).

Astfel, cele două hotărâri despre care se susține că ar fi contrare, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sunt chiar cele pronunțate în soluționarea litigiului de muncă dedus judecății în Dosarul nr. 44842/3/2012 al Tribunalului București, secția a VIII-a, în fond și recurs, fiind exclusă posibilitatea ca hotărârea ce a soluționat recursul la sentință să încalce autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă - chiar și In ipoteza în care soluția sa ar fi contrară aceleia din sentință - deoarece singura hotărâre care este înzestrată cu acest efect este doar cea de recurs, care pune capăt și tranșează definitiv procesul. Pentru aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.C. Daniel împotriva Deciziei nr. 1195 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iunie 2015.