ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1557/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele;

Prin

cererea înregistrată la data de 5 mai 2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Jusfiție, Secția I civila, sub nr. 1717/1/2015, revizuentul B.C.D. a solicitat,

în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea Deciziei nr.

1195 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, revizuentul a arătat că

Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în

Dosar nr. 44842/3/2012 este potrivnică sentinței nr. 8899 din 29 septembrie 2014

pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, în același dosar, prin care s-a statuat eu putere de lucru

judecat că revizuentul a fost salariat al pârâtei SC R. SA în perioada 17

martie -16 iulie 2008 cu contract individual de muncă pentru funcția de

tehnician normare salarizare.

Revizuentul mai arată ea prin cele

două hotărâri s-au statuat soluții total diferite, sens în care apreciază că

cele stabilite prin Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel

București încalcă puterea de lucru judecat a sentinței nr. 8899 din 29

septembrie 2014 a Tribunalului București, principiul disponibilității și

principiul legalei învestiri a instanței.

Solicită anularea Deciziei nr. 1195

din 08 aprilie 2015 a Curții de Apel București și constatarea aceleiași

situații reținute prin Hotărârea nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului

București, iar în completare, obligarea firmei să elibereze adeverința

solicitată în care sa ateste toate detaliile raportului juridic de muncă dintre

părți care derivă din constatările de principiu ale instanței nerecurate de

părți.

Revizuentul mai arată că prin Decizia nr.

1195 din 08 aprilie 2015 Curtea de Apel, pe baza unor considerente proprii

contrare legii, prin invocarea unor dispoziții legale ce nu constituie motiv de

recurs, respectiv, art. 3045 C. proc. civ., și după depășirea termenului legal

asupra constatărilor definitive și irevocabile intrate în puterea lucrului

judecat prin nerecurare a sentinței nr. 8899 din 29 septembrie 2014, a anulat,

în mod nelegal, considerentele acesteia.

Revizuentul a mai invocat practică

judiciară națională și comunitară în materie, a prezentat ample considerente

teoretice legat de obligațiile angajatorului astfel cum sunt reglementate de C.

muncii și a reiterat apărări formulate de acesta cu prilejul dezlegării pe fond

a cauzei.

Examinând cererea de revizuire în

raport de excepția de inadmisihilitate invocată din oficiu, a cărei analiză

este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte

constată următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei

hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu

unele împrejurări de fapt survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte grave pentru părți și pentru

stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează

această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege și impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea

unor condiții specifice de admisibilitate a cererii de revizuire, în lipsa

cărora cererea nu poate fi primită.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de

același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe

textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ

următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,

hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla

identitate de părți, obiect și cauză.

Condiția contrarietății de hotărâri

vizează acele hotărâri care în dispozitivul lor cuprind măsuri care nu se pot

aduce la îndeplinire și care au fosî pronunțate în procese diferite, ea nefiind

îndeplinită în situația în care soluțiile contrare au fost pronunțate în

aceeași cauză, în cadrul aceluiași ciclu procesual, când hotărârea dată în

recurs o infirmă pe cea dată în apei sau în fond.

Or, în speță, analizând hotărârile pe

care revizuenlul le consideră contrare în cadrul motivului de revizuire

întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., rezultă că această condiție de

admisibilitate a cererii nu este îndeplinită, întrucât contrari etatea vizează

două hotărâri judecătorești pronunțate în același ciclu procesual, respectiv,

sentința nr. 8899 din 29 septembrie 2014 a Tribunalului București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosar nr. 44842/3/2012

și Decizia nr. 1195 din 08 aprilie 2015 pronunțata de către Curtea de Apel

București, secția a VII a civilă în recursul având ca obiect sentința anterior

menționată, în cadrul aceluiași dosar, pe care, de altfel, a și confirmat-o

(fiind, deci, exclusă situația premisă a încălcării autorității de lucru

judecat a unei hotărâri judecătorești, aceea ca hotărârile în discuție să

conțină soluții diferite, contrare).

Astfel, cele două hotărâri despre care

se susține că ar fi contrare, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., sunt

chiar cele pronunțate în soluționarea litigiului de muncă dedus judecății în

Dosarul nr. 44842/3/2012 al Tribunalului București, secția a VIII-a, în fond și

recurs, fiind exclusă posibilitatea ca hotărârea ce a soluționat recursul la

sentință să încalce autoritatea de lucru judecat a acesteia din urmă - chiar și

In ipoteza în care soluția sa ar fi contrară aceleia din sentință - deoarece

singura hotărâre care este înzestrată cu acest efect este doar cea de recurs,

care pune capăt și tranșează definitiv procesul.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuentul B.C. Daniel împotriva Deciziei nr. 1195 din

8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

10 iunie 2015.