ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3173/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3173/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
conflictului negativ de competență de față:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări
sociale, reclamantul S.F. prin S.C.M.D.R.R. a chemat in judecată pârâții C.S.P.
din M.A.N., Casa de Pensii a M.A.N. și M.A.N., solicitând în principal anularea
Deciziei de pensie nr. 93234/31 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în
baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei nr. 0119043/2008, precum și a
drepturilor de pensie pe care Ie-a avut anterior deciziei atacate, iar în
subsidiar anularea deciziei atacate și obligarea pârâtei C.S.P. din M.A.N. să
emită o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să îi valorifice
toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și
obligarea pârâților la plata diferențelor de pensie cuvenite, actualizate cu data
inflației la data plății efective.
Prin sentința civilă nr. 1649/ LM din data de 27 iunie
2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a
admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând
că în speța sunt incidente dispozițiile art. 156 teza a ll-a din Legea nr. 19/2000
conform cărora cererile îndreptate împotriva altor pârâți decât C.N.P.A.S. sau
casele teritoriale de pensii se adresează instanței in a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul pârâtul.
A mai reținut Tribunalul Hunedoara că în ceea ce privește C.S.P.
din cadrul M.A.N. se constată că aceasta a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010,
care a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2011, iar decizia
contestată nu a fost emisă în conformitate cu acest act normativ.
Așa fiind, prima instanță învestită a reținut că, în cauză,
contestația nu este îndreptată împotriva CNPAS sau împotriva caselor
teritoriale de pensii drept pentru care competența de soluționare a cauzei
aparține instanței de la sediul pârâților respectiv Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr. 6668 din data de 21 iunie 2013
Tribunalul București, secția a VIll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a
admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare in favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul București a reținut că
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform
dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010. Totodată a reținut că in
conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale(fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) se
adresează instanței in a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul
reclamantul.
Înalta Curte constatând că in cauză există un conflict
negativ de competență in sensul art. 20 punctul 2 C. proc. civ. ivit între cele
doua instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va
pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei
in favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 119/2010
procedura de contestare a pensiilor recalculate conform dispozițiilor acestei
legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările
ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000,
cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de
pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispozițiile tezei a doua a
aceluiași articol celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, conform prevederilor celei de a doua teze a art.
156 din Legea nr. 19/2000 contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de
Casa de pensii a M.A.N., a M.A.I. și S.R.I. erau de competența instanței de la
sediul pârâtului, in speță Tribunalul București.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1
ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010,
astfel ca suntem in situația in care Legea nr. 119/2010 face trimitere la
prevederile unei legi abrogate.
Se constată totodată faptul că cererea de anulare a deciziei
privind recalcularea pensiei a fost introdusă la instanța de la domiciliul
reclamantului la data de 22 februarie 2011, deci ulterior intrării in vigoare a
Legii nr. 263/2010 și abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.
În
conformitate cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate
împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de
pensii sectoriale se adresează instanței in a cărei rază teritorială își are
domiciliul sau sediul reclamantul. Prin urmare prin Legea nr. 263/2010
competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele
de pensii sectoriale a fost stabilită in favoarea instanței in a cărei rază
teritoriala își are domiciliul reclamantul.
Având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.
civ. normele de procedură civila sunt de imediată aplicare si ținând cont de
faptul că in ceea ce privește normele de procedură atât Legea nr. 19/2000 cât
și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale raportat la C. proc. civ., Înalta Curte
apreciază că in momentul în care o lege specială care reglementează un anumit
domeniu și care conține si norme de procedură cu privire la competență este
înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării in vigoare a noii legi se
aplică prevederile acesteia, competența fiind cea stabilita de noua lege. Prin
urmare începând cu data abrogării Legii nr. 19/2000 și intrării in vigoare a
Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat in
sensul că face trimitere la norma speciala procedurală din noua lege care a
înlocuit prevederile abrogate.
Față de textele de lege mai sus evocate, Înalta Curte
constată ca Tribunalul București a apreciat in mod corect situația de fapt si
de drept reținând că in cazul in care o lege specială trimite la o normă de
procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat in sensul că face
trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea
prevedere.
Față de considerentele expuse, Înalta Curte va stabili
competența de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2013