ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4439/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4439/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

reclamantul S.N.D. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în

Rezervă și în Retragere a chemat în judecată pârâții Casa Sectorială de Pensii

din Ministerul Administrației și Internelor, Casa de Pensii a Ministerului

Administrației și Internelor și Ministerul Administrației și Internelor,

solicitând în principal anularea deciziei de pensie din 27 decembrie 2010,

privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei

nr. x/2006, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior

deciziei atacate, iar în subsidiar anularea deciziei atacate și obligarea

pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației și Internelor

să emită o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010, prin care să îi valorifice

toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de activitate, precum și

obligarea pârâților la plata diferențelor de pensie cuvenite, actualizate cu

data inflației la data plății efective.

Prin Sentința civilă nr. 1641/LM/2011 din data de

23 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea

nr. 19/2000 conform cărora cererile îndreptate împotriva altor pârâți decât

CNPAS sau casele teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

A mai reținut

Tribunalul Hunedoara că în ceea ce privește Casa Sectorială de Pensii din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor se constată că aceasta a fost

înființată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare începând cu

data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată nu a fost emisă în conformitate

cu acest act normativ.

Așa fiind, prima

instanță învestită a reținut că, în cauză, contestația nu este îndreptată

împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii drept pentru care

competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâților

respectiv Tribunalul București.

Prin Sentința civilă

nr. 8199 din data de 25 septembrie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței

teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în

favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010. Totodată a reținut că în conformitate cu prevederile art.

154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case

de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și

Internelor și SRI) se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

Înalta Curte

constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art.

20 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat

deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de

competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate

conform dispozițiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Potrivit

dispozițiilor art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate

împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul, iar în conformitate cu dispozițiile tezei a doua a aceluiași

articol celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Astfel, conform

prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000

contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a

Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și

SRI erau de competența instanței de la sediul pârâtului, în speță Tribunalul

București.

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art.

196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, astfel că suntem în situația în care Legea

nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.

Se constată totodată

faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost

introdusă la instanța de la domiciliul reclamantului la data de 4 martie 2011,

deci ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării exprese a

Legii nr. 19/2000.

În conformitate cu

prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Prin urmare prin Legea nr. 263/2010 competența de soluționare a

cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost

stabilită în favoarea instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

reclamantul.

Având în vedere că

potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare și ținând cont de faptul că în ceea ce privește normele de

procedură atât Legea nr. 19/2000 cât și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale

raportat la C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege

specială care reglementează un anumit domeniu și care conține și norme de

procedură cu privire la competență este înlocuită cu o altă lege, din momentul

intrării în vigoare a noii legi se aplică prevederile acesteia, competența

fiind cea stabilită de noua lege. Prin urmare începând cu data abrogării Legii

nr. 19/2000 și intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea

nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul că face trimitere la norma specială

procedurală din noua lege care a înlocuit prevederile abrogate.

Față de textele de

lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul București a apreciat

în mod corect situația de fapt și de drept reținând că în cazul în care o lege

specială trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie

interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua

lege care a înlocuit vechea prevedere.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL