ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3748/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul

O.l. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere

a chemat în judecată pârâții Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Administrației

și Internelor, Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând în principal anularea deciziei de pensie

nr. 137213 din 27 decembrie 2010, privind recalcularea pensiei în baza Legii

nr. 119/2010 și menținerea deciziei nr. 137213 din 02 noiembrie 2004, precum și

a drepturilor de pensie pe care Ie-a avut anterior deciziei atacate, iar în subsidiar

anularea deciziei atacate și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii din Ministerul

Administrației și Internele să emită o nouă decizie, în baza Legii nr. 119/2010,

prin care să îi valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată perioada de

activitate, precum și obligarea pârâților la plata diferențelor de pensie cuvenite,

actualizate cu data inflației la data plății efective.

Prin sentința

civilă nr. 1337/LM/2011 din data de 06 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția

litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 158

teza a lI-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererile îndreptate împotriva

altor pârâți decât CNPAS sau casele teritoriale de pensii se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

A mai reținut

Tribunalul Hunedoara că în ceea ce privește Casa Sectorială de Pensii, din

cadrul Ministerului Administrației și Internelor se constată că aceasta a fost înființată

în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 01

ianuarie 2011, iar decizia contestată nu a fost emisă în conformitate cu acest act

normativ.

Așa fiind, prima

instanță învestită a reținut că, în cauză, contestația nu este îndreptată împotriva

CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii drept pentru care competența de

soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâților, respectiv Tribunalul

București.

Prin sentința

civilă nr. 7525 din data de 06 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a Vlll-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, a

admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a hotărî

astfel Tribunalul București a reținut la Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând

cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea

nr. 263/2010. Totodată a reținut că în conformitate cu prevederile art. 154 din

Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Mmisterului

Apărării Naționale a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Înalta Curte constatând

că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C.

proc. civ. ivit între cale două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente

să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente;

Conform dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform

dispozițiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor

art. 156 teza l din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva

caselor teritoriale de pensii sa adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispozițiile tezei

a doua a aceluiași articol celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Astfel, conform

prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea nr. 19/2000, contestațiile

împotriva deciziilor de pensii emise de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și SRI erau de competența instanței

de la sediul pârâtului, în speță Tribunalul București.

Legea nr. 19/2000

a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art.

196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, astfel că suntem în situația în care Legea

nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.

Se constată totodată

faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost introdusă

la instanța de la domiciliul reclamantului la data de 17 februarie 2011, deci ulterior

intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.

În conformitate

cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Prin urmare prin Legea nr. 263/2010 competența de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită în favoarea

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.

Având în vedere

că potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare și ținând cont de faptul că în ceea ce privește normele de

procedură atât Legea nr. 19/2000, cât și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale raportat

Ia C. poc. civ., Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege specială,

care reglementează un anumit domeniu și care conține și norme de procedură cu privire

la competență este înlocuită cu o altă lege, din momentul intrării în vigoare a

noii legi se aplică prevederile acesteia, competența fiind cea stabilită de noua

lege. Prin urmare, începând cu data abrogării Legii nr. 19/2000 și intrării în vigoare

a Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul

că face trimitere la norma specială procedurală din noua lege care a înlocuit prevederile

abrogate.

Față de textele

de lege mai sus evocate, Înalta Curte constată că Tribunalul București a apreciat

în mod corect situația de fapt și de drept reținând că în cazul în care o lege specială

trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie interpretat în

sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit

vechea prevedere.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.