ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3750/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3750/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, reclamantul
M.N. prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere
a chemat în judecată pârâții Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale,
Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale,
solicitând în principal anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, privind
recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea deciziei din 17
iulie 2006, precum și a drepturilor de pensie pe care Ie-a avut anterior deciziei
atacate, iar în subsidiar anularea deciziei atacate și obligarea pârâtei Casa Sectorială
de Pensii din Ministerul Apărării Naționale să emită o nouă decizie, în baza Legii
nr. 119/2010, prin care să îi valorifice toate veniturile realizate lunar, pe toată
perioada de activitate, precum și obligarea pârâților la plata diferențelor de pensie
cuvenite, actualizate cu data inflației la data plății efective.
Prin sentința
civilă nr. 1693/LM/2011 din data de 27 iunie 2011, Tribunalul
Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări
sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând
că în speță sunt incidente dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr.
19/2000 conform cărora cererile îndreptate împotriva altor pârâți decât CNPAS sau
casele teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul pârâtul.
A mai reținut
Tribunalul Hunedoara că în ceea ce privește Casa Sectorială de Pensii din cadrul
Ministerului Apărării Naționale se constată că aceasta a fost înființată în baza
Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2011,
iar decizia contestată nu a fost emisă în conformitate cu acest act normativ.
Așa fiind, prima
instanță învestită a reținut că, în cauză, contestația nu este îndreptată împotriva
CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii drept pentru care competența de
soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâților respectiv Tribunalul
București.
Prin sentința
civilă nr. 7602 din data de 09 octombrie 2013 Tribunalul București, secția a Vlll-a
conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale
și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a hotărî
astfel Tribunalul București a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând
cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr.
263/2010. Totodată a reținut că în conformitate cu prevederile art. 154 din Legea
nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii
sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului
Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și SRI) se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Înalta Curte constatând
că în cauză exista un conflict negativ de competență în sensul art. 20 pct. 2 C.
proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente
să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de
soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor
art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de contestare a pensiilor recalculate conform
dispozițiilor acestei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările
și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor
art. 156 teza I din Legea nr. 19/2000, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva
caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul sau sediul reclamantul, iar în conformitate cu dispozițiile tezei
a doua a aceluiași articol celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază
teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Astfel, conform
prevederilor celei de a doua teze a art. 156 din Legea
nr. 19/2000 contestațiile împotriva deciziilor de pensii emise
de Casa de pensii a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației
și Internelor și SRI erau de competența instanței de la sediul pârâtului, în speță
Tribunalul București.
Legea nr. 19/2000
a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011 conform dispozițiilor art.
196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, astfel că suntem în situația în care Legea
nr. 119/2010 face trimitere la prevederile unei legi abrogate.
Se constată totodată
faptul că cererea de anulare a deciziei privind recalcularea pensiei a fost introdusă
Ia instanța de la domiciliul reclamantului la data de 24 februarie 2011, deci ulterior
intrării în vigoare a Legii nr 263/2010 și abrogării exprese a Legii nr. 19/2000.
În conformitate
cu prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererile îndreptate împotriva CNPP,
a caselor teritonale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Prin urmare prin Legea nr. 263/2010 competența de soluționare a cererilor cu privire
la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost stabilită în favoarea instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.
Având în vedere
că potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ. normele de procedură civilă sunt
de imediată aplicare și ținând cont de faptul că în ceea ce privește normele de
procedură atât Legea nr. 19/2000, cât și Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale raportat
la C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în momentul în care o lege specială
care reglementează un anumit domeniu și care conține și norme de procedură cu privire
la competență este înlocuită cu o altă lege din momentul intrării în vigoare a noii
legi se aplică prevederile acesteia, competența fiind cea stabilită de noua lege.
Prin urmare începând cu data abrogării Legii nr. 19/2000 și intrării în vigoare
a Legii nr. 263/2010 textul art. 7 din Legea nr. 119/2010 va fi interpretat în sensul
că face trimitere la norma socială procedurală din noua lege care a înlocuit prevederile
abrogate.
Față de
textele de lege mai sus evocate Înalta Curte constată că Tribunalul București a
apreciat în mod corect situația de fapt și de drept reținând că în cazul în care
o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată atunci acel text trebuie
interpretat în sensul că face trimitere la norma specială de procedură din noua
lege care a înlocuit vechea prevedere.
Față de considerentele
expuse, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Hunedoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.