ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2292/2015

Decizia nr. 2292/2015

Asupra cererii de revizuire de față

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia nr. 2373 din 06 iunie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursurile declarate de recurenții A., B. - procurator al recurentei C. și D. împotriva sentinței civile nr. 2003 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Orașului Salcea - prin Primar, Societatea Agricolă E. - prin Lichidator Judiciar F. IPURL, Comisia Locală de Fond Funciar Salcea, Comisia de Fond Funciar a Județului Suceava, G., H. și I. și Prefectul Județului Suceava - intervenient în interesul reclamantului, ca nefondate.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Bacău a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că obiectul cererii de față îl constituie anularea H.C.L. nr. 1/2009 iar obiectul cererii ce a format Dosarul nr. x/110/2007 l-a constituit anularea H.C.L. nr. 13/2006, astfel că apărările invocate ca motive de nelegalitate a actelor administrative diferă.

Mai mult, acțiunea în anulare H.C.L. nr. 13/2006 a fost fundamentată pe decizia nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, în timp ce în acțiunea de față se invocă încălcarea sentinței nr. 192/2008.

A mai reținut instanța că între părți au existat nenumărate litigii, însă nicio hotărâre nu a statuat în sensul că cei trei recurenți au drept de proprietate asupra unor terenuri individualizate.

Prin decizia nr. 369/2006, Tribunalul Suceava, anulând titlul de proprietate emis în favoarea Societății Agricole E., a reținut că dreptul de proprietate trebuia reconstituit în favoarea membrilor asociației, însă nu pentru fiecare ci în indiviziune. Pornind de la decizia mai sus menționată, recurenții au inițiat mai multe procese prin care au solicitat fie punerea în posesie, fie obligarea la emiterea titlului de proprietate, fie aplicarea de amenzi, acțiuni care au fost respinse prin hotărâri irevocabile.

A mai reținut instanța că aceleași considerente se regăsesc și în sentința nr. 3855 din 07 noiembrie 2006 prin care s-a respins acțiunea având ca obiect punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate formulate de reclamanții D., J., K. În plus, prin această hotărâre s-a reținut că „reclamanții nu pot fi puși în posesie pe vechiul amplasament, aceștia având doar posibilitatea de a solicita plata creanței în natură sau în bani”.

Prin hotărârile pronunțate, instanțele au dezlegat irevocabil efectele înscrisului asupra dreptului invocat. Astfel, prin decizia nr. 809 din 19 iulie 2007, Tribunalul Suceava a reținut că autorul acesteia a fost pus în posesie pe alt amplasament, nefiind confirmate susținerile sub aspectul identității amplasamentului terenurilor menționate în registrul agricol și adeverința cu amplasamentul terenurilor menționate în titlul emis pe numele societății agricole și care a fost anulat prin decizia nr. 369/2006.

În ceea ce privește excepția puterii lucrului judecat, în raport de decizia nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, Curtea de Apel a constatat că recurenții nu au fost părți în Dosarul nr. x/C/2006 având ca obiect anularea hotărârii nr. 293/1998 și a titlului de proprietate emis în favoarea Societății Agricole E., astfel că nu sunt întrunite elementele lucrului judecat.

Prin decizia nr. 369/2006 nu s-a statuat asupra dreptului de proprietate al recurenților și nici nu a fost obligată Comisia locală să emită titluri de proprietate

De altfel, nici Tribunalul Bacău, prin sentința nr. 192/2008, nu a statuat asupra dreptului de proprietate, ci, dimpotrivă, respingând capătul de cerere privind eliberarea titlului de proprietate a reținut că pentru emiterea acestuia trebuie să se urmeze procedura prevăzută de legea specială.

În cauză, recurenții nu au făcut dovada că dețin în proprietate terenuri care au fost inventariate ca făcând parte din domeniul privat al orașului Salcea. Pe lângă faptul că prin hotărârea nr. 1/2009 a fost inventariată o suprafață mai mare decât cea din hotărârea nr. 13/2006, recurenții erau ținuți a face dovada că în această suprafață au fost înglobate terenuri asupra cărora au un drept de proprietate și să le individualizeze.

Ori, recurenții au renunțat în fața instanței de fond și la proba cu expertiza topo-cadastrală astfel că nu s-a putut proceda nici măcar la identificarea amplasamentului terenurilor.

Apărarea recurentului A. cu referire la adeverință nu poate fi reținută deoarece titlul de proprietate pe numele autorului său a fost emis ulterior adeverinței.

De altfel, legalitatea titlului a fost verificată în Dosarul nr. x/314/2010 a Judecătoriei Suceava instanță care, prin sentința nr. 4584 din 17 octombrie 2012 irevocabilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Conchide instanța că, în raport de considerentele acestei hotărâri nu pot fi reținute nici motivele referitoare la faptul că tatăl recurentului nu ar fi fost de acord să primească în compensare alt teren.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Împotriva deciziei nr. 2373 din 06 iunie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire recurentul A., prin invocând dispozițiile art. 322 pct. 2, 4 și 7 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, iar prin decizia nr. 3173 din 20 septembrie 2013 s-a disjuns cererea de revizuire formulată de revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și

s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ, având în vedere că

, p

otrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7 (invocat în cauza dedusă judecății) cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 18 noiembrie 2013 a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire.

În esență, în motivarea cererii de revizuire, revizuentul A. a arătat că decizia nr. 2373 din 06 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău este potrivnică cu sentința nr. 192/2008 și decizia nr. 369/2006, irevocabile, ambele pronunțate de Tribunalul Suceava, fiind astfel încălcată autoritatea de lucru judecat.

Hotărârea și considerentele Înaltei Curți

Analizând mai întâi admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă, nefiind întrunită ipoteza textului legal prevăzut de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța are în vedere considerentele în continuare arătate:

În conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Din interpretarea logico-juridică a acestor prevederi legale rezultă că

una dintre condițiile generale de admisibilitate a exercitării acestei căi extraordinare de atac este aceea,

ca prin hotărârea vizată să se fi rezolvat fondul cauzei, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Or, în cauză, se solicită revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care s-au soluționat cu caracter irevocabil, recursurile declarate de

recurenții A., B. - procurator al recurentei C. și D., împotriva sentinței civile nr. 2003 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău

, soluția fiind de respingere a recursurilor ca nefondate.

În raport de cele mai sus arătate, precum și de dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la judecarea cererii de revizuire dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea acestei căi de atac și la faptele pe care se întemeiază, se reține că, neevocând fondul, decizia atacată de revizuenți nu poate forma obiectul acestei căi extraordinare de atac de retractare.

În ceea ce privește precizarea formulată verbal la ultimul termen de judecată de către revizuent, în sensul că cererea de revizuire vizează și sentința civilă nr. 2003 din 06 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că nu a fost învestită legal cu acest petit, care excedează cadrului procesual stabilit prin cererea de revizuire înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Bacău, precum și prin hotărârea de declinare a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, nefiind incidentă în cauză ipoteza legală impusă de legiuitor, referitoare la evocarea fondului, în temeiul art. 326 alin. (3) cu referire la art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că cererea de revizuire de față nu este admisibilă, iar raportat la considerentele reținute constată că nu se mai impun a fi examinate distinct și condițiile de admisibilitate ale motivului de revizuire indicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 2373 din 06 iunie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 03 iunie 2015.