ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 282/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25 ianuarie 2011 sub nr. 748/86/2011 revizuenta T.C.V. - prin mandatar S.M. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimații Comisia Locală de fond funciar Salcea - prin Primar L.I., R.C.G. - decedat, R.G.G.C., N.G.F., S.G.L., Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Suceava, R.C.I., S.M. și S.C.E. să dispună revizuirea deciziei nr. 119 din 18 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4996/314/2009 al Tribunalului Suceava. Conform motivelor detaliate în memoriul depus la 1 septembrie 2011 (filele 6-8 dosar), revizuenta a înțeles să își întemeieze cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 4, 5 și 7 C. proc.

civ. În ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată încalcă puterea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 369 din 26 martie 2006 a Tribunalului Suceava și sentința nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bacău. La termenul de judecată din data de 4 octombrie 2011, după ce a procedat la punerea în discuția părților, instanța a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a înaintat cererea cu înscrisurile anexate la arhivă, în vederea formulării unui dosar separat, reținând spre soluționare cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 2, 4 și 5 C. proc.

civ., ca fiind de competența sa. Cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 18 octombrie 2011 sub nr. 13481/86/2011, iar la prima zi de înfățișare, în conformitate cu dispozițiile art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ., instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava în soluționarea cererii de revizuire. Prin decizia nr. 115 din 14 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava. Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 323 alin. (2) teza I C. proc.

civ., în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au dat hotărârile potrivnice. Cum în speță se invocă contrarietatea de hotărâri, acestea fiind pronunțate de tribunal, față de norma imperativă invocată, tribunalul a constatat că se impune, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava. Prin decizia civilă nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă. Astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ.: „revizuirea poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul”, respectiv împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a rezolvat fondul pretențiilor formulate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată. Or, în cauză, s-a constatat că prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011, indicată de către revizuentă ca fiind hotărârea supusă revizuirii, Tribunalul Suceava a respins recursul pârâtei T.C.V. - prin mandatar S.M. fără a evoca fondul acțiunii formulate de reclamanta Comisia Locală de fond funciar Salcea - prin Primar, menținând situația de fapt stabilită de instanța de fond.

Constatând că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire nu se încadrează între cele enumerate de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. În termen legal, împotriva acestei decizii revizuenta T.V. a formulat recurs, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc. civ. Recurenta a susținut că instanța de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, fiind astfel încălcate prevederile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 54/2004, întrucât obiectul cererii de revizuire a fost sentința civ. nr. 1693 din 30 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosar nr. 4996/314/2009 care contrazice prin considerentele sale atât decizia civilă nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, cât și sentința civilă nr. 192/2008 a Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ, ambele hotărâri fiind irevocabile.

Or, în opinia recurentei, cererea sa de revizuire trebuia soluționată în compunerea legală pentru soluționarea cererii în primă instanță (un judecător), e când Curtea de Apel Suceava a soluționat cererea în compunere de trei judecători. În aceste condiții, instanța de revizuire a încălcat dispozițiile legale privitoare la compunerea instanței, norme care au caracter imperativ, de ordine publică, astfel că decizia pronunțată de către Curtea de Apel Suceava în compunere de trei judecători este lovită de nulitatea absolută. Pe de altă parte, recurenta revizuentă impută instanței de revizuire eroararea cu privire la hotărârea a cărei anulare a solicitat-o pe calea revizurii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., aceasta fiind sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4996/314/2009 de Judecătoria Suceava cu privire la care revizuenta a învederat că încalcă cele stabilite cu putere de lucru judecat atât prin decizia civilă nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, cât și sentința civilă nr. 192/2008 a Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ; așa cum a susținut, prin considerentele acestor două hotărâri s-a statuat în mod irevocabil că acele terenuri situate în parcela „Dobroaia - Canepiste - Plopeni - Suceava - aparțin celor 26 de proprietari de drept... ” ; or, prin sentința civilă nr. 1693/2010, s-au contrazis în mod flagrant cele menționate anterior, stabilindu-se că există alte persoane (care sunt introduse fictiv) care sunt moștenitori ai unora dintre cei 26 de proprietari.

Intimata Comisia Orășenească Salcea pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. La termenul de judecată din 2 noiembrie 2012, Înalta Curte, față de mențiunea din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare, a dispus amânarea cauzei pentru a se face dovada decesului intimatului R.I., și, eventual, pentru a se indica moștenitorii acestuia; prin cerere scrisă depusă la fila 59 dosar recurs, recurenta revizuentă, prin mandatar, a învederat instanței că depune înscrisurile solicitate: copie certificat deces R.I., procedând totodată la indicarea moștenitorilor acestuia - R.C.

și R.A.I.; Înalta Curte a dispus introducerea acestora în cauză în virtutea transmisiunii de calitatea procesuală pasivă, intimații fiind citați pentru termenul de azi la domiciliul indicat de recurenta revizuentă. Recursul formulat este fondat, potrivit celor ce succed. Deși recurenta invocă eroarea instanței de revizuire cu privire la obiectul căii extraordinare de atac într-un al doilea motiv de recurs, Înalta Curte constată că ordinea de analiză a criticilor formulate este inversă, întrucât nelegala compunere a instanței de revizuire (primul motiv de recurs) decurge din greșita stabilire a obiectului cererii. Astfel, se constată că prin cererea introductivă înregistrată la data de 25 ianuarie 2011 pe rolul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. 748/86/2011, recurenta a formulat cerere de revizuire, prevalându-se de dispozițiile art. 322 pct. 2, 4, 5 și 7 C. proc.

civ. Cererea de revizuire întemeiată pe ipoteza de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. (contrarietate de hotărâri) a fost disjunsă de Tribunalul Suceava, fiind înregistrată separat pe rolul aceleiași instanțe, în Dosar nr. 13481/86/2011, pentru ca ulterior să fie declinată competența soluționării cererii în favoarea Curții de Apel Suceava, prin sentința civilă nr. 115 din 14 noiembrie 2011, în aplicarea prevederilor art. 158 alin. (3) corob. cu art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ.; drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe. Curtea de apel Suceava a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 119 din 18 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, pentru considerentul neîntrunirii cerinței de premisă prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., anume că hotărârea instanței de recurs (atunci când aceasta constituie obiectul revizuirii) trebuie să evoce fondul cauzei. Or, astfel cum recurenta revizuentă susține în cel de-al doilea motiv de recurs, obiectul cererii sale de revizuire este nu decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, ci sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava. Verificând acest aspect, Înalta Curte constată că, într-adevăr, astfel cum aceasta susține, prin cererea introductivă revizuenta a solicitat „revizuirea sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010, confirmată prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 de către Tribunalul Suceava” întrucât aceasta „contrazice decizia civilă nr. 369/2006 și sentința civilă nr. 192 din 27 martie 2008, ignorându-se puterea de lucru judecat.” Prevederile art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. obligă judecătorul cauzei să se pronunțe asupra obiectului cererii deduse judecății, normă în aplicarea căreia curtea de apel trebuia să analizeze cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava, iar nu a deciziei civile 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava „prin care aceasta a fost confirmată”, astfel cum revizuenta a precizat. Încălcarea acestei norme este susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ipoteză de casare ce se va reține ca incidentă în cauză prin reîncadrarea celei de-a doua critici formulate de recurentă. Cum a fost schimbat obiectul cererii de revizuire deduse judecății, Înalta Curte constată că instanța anterioară nu a intrat în cercetarea fondului cererii cu care a fost în mod real învestită, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1), (3) și (5) rap.

la art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se va admite recursul și se va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. De asemenea, se constată că motivul de recurs privind nelegala compunere a completului de judecată ce a pronunțat decizia recurată rămâne fără obiect, dată fiind împrejurarea că din cauza erorii cu privire la obiectul învestirii, curtea de apel a judecat în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea unui recurs (3 judecători), iar nu a unei cereri formulate în primă instanță (corespunzătoare sentinței ca obiect la revizuirii, pronunțată de un judecător).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de revizuenta T.V. împotriva deciziei nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2013.