ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 218/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr. 29 din 16 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuienta T.V., prin procurator S.M., împotriva sentinței civile nr. 1693 din data de 30 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Suceava. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că p rin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25 ianuarie 2011, sub nr. 748/86/2011, revizuenta T.V., prin mandatar S.M., a solicitat, în contradictoriu cu intimații Comisia locală de fond funciar S., prin Primar L.I., R.C.G. decedat, R.G.G.C., N.G.F., S.G.L., Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Suceava, R.C.I., S.M.

și S.C.E., revizuirea deciziei nr. 119 din 18 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4996/314/2009 al Tribunalului Suceava. Revizuenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2, pct. 4, pct. 5 și pct. 7 C. proc. civ. În ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a arătat sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010, confirmată prin decizia nr. 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava încalcă puterea de lucru judecat de care se bucură decizia civilă nr. 369 din 26 martie 2006 a Tribunalului Suceava și sentința nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bacău. La termenul de judecată din data de 4 octombrie 2011, instanța a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., iar în urma disjungerii, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 14 octombrie 2011, sub nr. 13481/86/2011. P rin decizia nr. 115 din 14 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, potrivit art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au dat hotărârile potrivnice.

Cum în speță se invocă contrarietatea de hotărâri pronunțate de tribunal, față de norma imperativă invocată, s-a constatat că se impune, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Suceava. Prin decizia civilă nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., „revizuirea poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evocă fondul”, respectiv împotriva unei hotărâri judecătorești prin care s-a rezolvat fondul pretențiilor formulate de reclamanta prin cererea de chemare în judecată.

Or, prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011, indicată de revizuientă ca fiind hotărârea supusă revizuirii, Tribunalul Suceava a respins recursul pârâtei T.V., prin mandatar S.M. fără a evoca fondul acțiunii formulate de reclamanta Comisia locală de fond funciar S., prin Primar, menținând situația de fapt stabilită de instanța de fond. Constatând că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire nu se încadrează între cele enumerate de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Revizuenta T.V. a formulat recurs împotriva acestei decizii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că instanța de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, întrucât obiectul cererii de revizuire a fost sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosar nr. 4996/314/2009, care contrazice prin considerentele sale atât decizia civilă nr. 369/2006 a Tribunalului Suceava, cât și sentința civilă nr. 192/2008 a Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ. Așadar, cererea sa de revizuire trebuia soluționată în compunerea legală pentru soluționarea cererii în primă instanță (un judecător), iar Curtea de Apel Suceava a soluționat cererea în compunere de trei judecători. O altă critică a constat în pretinsa eroare cu privire la hotărârea a cărei anulare a solicitat-o pe calea revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., aceasta fiind sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 4996/314/2009 de Judecătoria Suceava. Prin decizia nr. 282 din 25 ianuarie2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând următoarele: Deși recurenta invocă eroarea instanței de revizuire cu privire la obiectul căii extraordinare de atac într-un al doilea motiv de recurs, Înalta Curte a constatat că ordinea de analiză a criticilor formulate este inversă, întrucât nelegala compunere a instanței de revizuire (primul motiv de recurs) decurge din greșita stabilire a obiectului cererii.

Recurenta revizuentă susține în cel de-al doilea motiv de recurs că obiectul cererii sale de revizuire nu este decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, ci sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava. Verificând acest aspect, Înalta Curte a constatat că prin cererea introductivă revizuienta a solicitat „revizuirea sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010, confirmată prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 de către Tribunalul Suceava”, întrucât aceasta „contrazice decizia civilă nr. 369/2006 și sentința civilă nr. 192 din 27 martie 2008, ignorându-se puterea de lucru judecat.” Prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

obligă judecătorul cauzei să se pronunțe asupra obiectului cererii deduse judecății, normă în aplicarea căreia curtea de apel trebuia să analizeze cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava, iar nu a deciziei civile 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava „prin care aceasta a fost confirmată”, astfel cum revizuienta a precizat. Încălcarea acestei norme este susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., ipoteză de casare ce s-a reținut ca incidentă în cauză prin reîncadrarea celei de-a doua critici formulate de recurentă. Cum a fost schimbat obiectul cererii de revizuire deduse judecății, Înalta Curte a constatat că instanța anterioară nu a intrat în cercetarea fondului cererii cu care a fost în mod real învestită, motiv pentru care a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a constatat că motivul de recurs privind nelegala compunere a completului de judecată ce a pronunțat decizia recurată a rămas fără obiect, dată fiind împrejurarea că din cauza erorii cu privire la obiectul învestirii, curtea de apel a judecat în compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea unui recurs (3 judecători), iar nu a unei cereri formulate în primă instanță (corespunzătoare sentinței ca obiect la revizuirii, pronunțată de un judecător). În rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, la data de 5 aprilie 2013, sub nr. de Dosar 13481/86/2011*. La termenul din 16 mai 2013, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a invocat din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava.

Excepția exercitării tardive a căii de atac vizează încălcarea unei norme cu caracter imperativ [art. 324 alin. (1) C. proc. civ.], așadar este o excepție absolută ce poate fi invocată din oficiu, iar neexercitarea revizuirii în termenul prevăzut de lege atrage decăderea, aceasta fiind sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc. civ. Prin cererea de revizuire se invocă o contradicție între sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava (Dosar nr. 4996/314/2009), pe de o parte, și decizia nr. 369 din 26 martie 2006 a Tribunalului Suceava, secția civilă (Dosar nr. 887/C/2006) și sentința civilă nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului Bacău, secția comercială și contencios administrativ (Dosar 4316/110/2007), pe de altă parte.

Conform art. 322 pct. 7 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceiași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, s-a reținut că sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava (a cărei revizuire se solicită) a fost comunicată revizuentei la data de 10 mai 2010, astfel cum rezultă din dovada de comunicare din Dosarul nr. 4996/314/2009 al Judecătoriei Suceava. S-a reținut, de asemenea, că de la data comunicării acestei sentințe și până la data formulării cererii de revizuire, 25 ianuarie 2011, a trecut mai mult de o lună. Împotriva acestei sentințe revizuienta T.V. a declarat recurs fără a indica motivele de recurs conform, art. 304 C. proc. civ. Din criticile invocate, rezultă că acestea pot fi încadrate în conținutul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, revizuienta susține că instanța a aplicat greșit legea, deoarece intimații nu au invocat excepția tardivității cererii de revizuire și invocând din oficiu excepția tardivității cererii de revizuire nu a observat că revizuienta solicita anularea ambelor hotărâri, atât cea a instanței de fond, cât și cea care a confirmat-o, adică decizia pronunțată în recurs. În calea de atac a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri se examinează dacă și în ce măsură hotărârea pronunțată în al doilea proces a încălcat autoritatea lucrului judecat a hotărârii date în primul proces. Contrarietatea cu hotărârea pronunțată în primul litigiu se referă nu numai la hotărârea instanței de fond, dar și la aceea a instanței de recurs, pronunțate în al doilea litigiu.

Recursul va fi respins. Potrivit art. 322 pct. 7 „Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare precum și a unei hotărâri dară de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.” Potrivit dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2 și pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri”.

Analizând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se constată că este tardivă. Art. 322 C. proc. civ. statuează că în această situație, a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună. În speță, sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava (a cărei revizuire se solicită) a fost comunicată revizuentei la data de 10 mai 2010, astfel cum rezultă din dovada de comunicare din Dosarul nr. 4996/314/2009 al Judecătoriei Suceava. De la data comunicării acestei sentințe și până la data formulării cererii de revizuire, 25 ianuarie 2011 (Dosar nr. 748/86/2011, Tribunalul Suceava, precizată ulterior la data de 30 august 2011) a trecut mai mult de o lună și, în consecință, cererea de revizuire a fost formulată peste termenul legal, iar soluția Curții de Apel Suceava, secția I civilă, este corectă.

De asemenea, critica formulată de revizuentă potrivit căreia obiect al revizuirii îl constituie atât hotărârea instanței de fond, cât și hotărârea din recurs, care a confirmat-o, este neîntemeiată, față de dispozițiile art. 315 C. proc. civ. Astfel, prin decizia nr. 282 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs, s-a stabilit că obiect al cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 de către revizuenta T.V. îl constituie sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava, iar nu decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, prin care „aceasta a fost confirmată”. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

„în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”. Prin urmare, se constată, cu privire la obiectul cererii de revizuire, că instanța de trimitere a fost ținută de problema de drept dezlegată de instanța de recurs prin decizia mai sus indicată și legal a analizat aceasta legalitatea sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava în raport de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de revizuenta T.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuenta T.V. împotriva sentinței nr. 29 din 16 mai 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2014.