ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 218/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 218/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 29 din 16 mai 2013 a Curții

de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea

de revizuire formulată de revizuienta T.V., prin procurator S.M., împotriva

sentinței civile nr. 1693 din data de 30 martie 2010, pronunțată de Judecătoria

Suceava.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că p

rin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 25 ianuarie 2011,

sub nr. 748/86/2011,

revizuenta T.V., prin

mandatar S.M., a solicitat, în contradictoriu cu intimații Comisia locală de

fond funciar S., prin Primar L.I., R.C.G.

decedat, R.G.G.C., N.G.F.,

S.G.L., Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 Suceava, R.C.I., S.M.

și S.C.E., revizuirea deciziei nr. 119 din 18 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. 4996/314/2009 al Tribunalului Suceava.

Revizuenta

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2, pct. 4, pct. 5 și pct. 7

C. proc. civ.

În

ce privește cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a

arătat sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010, confirmată prin decizia nr.

119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava încalcă puterea de lucru

judecat de care se bucură decizia civilă nr. 369 din 26 martie 2006 a

Tribunalului Suceava și sentința nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului

Bacău.

La

termenul de judecată din data de 4 octombrie 2011, instanța a disjuns cererea

de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., iar în

urma disjungerii, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct.

7 C. proc. civ. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 14

octombrie 2011, sub nr. 13481/86/2011. P

rin

decizia nr. 115 din 14 noiembrie 2011, Tribunalul Suceava

a

admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Suceava.

Pentru

a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, potrivit art. 323 alin.

(2) teza I C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. cererea de

revizuire se îndreaptă la instanța mai mare în grad față de instanța sau

instanțele care au dat hotărârile potrivnice. Cum în speță se invocă

contrarietatea de hotărâri pronunțate de tribunal, față de norma imperativă

invocată, s-a constatat că se impune, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ.,

admiterea excepției necompetenței materiale și declinarea competenței de

soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Suceava.

Prin decizia civilă nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curții de

Apel Suceava, secția I civilă,

cererea de revizuire

a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., „revizuirea poate fi formulată împotriva unei hotărâri rămase definitivă în

instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanța de recurs atunci când evocă fondul”, respectiv împotriva unei hotărâri

judecătorești prin care s-a rezolvat fondul pretențiilor formulate de

reclamanta prin cererea de chemare în judecată.

Or,

prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011, indicată de revizuientă ca

fiind hotărârea supusă revizuirii, Tribunalul Suceava a respins recursul

pârâtei T.V., prin mandatar S.M. fără a evoca fondul acțiunii formulate de

reclamanta Comisia locală de fond funciar S., prin Primar, menținând situația

de fapt stabilită de instanța de fond.

Constatând

că decizia împotriva căreia s-a formulat prezenta cerere de revizuire nu se

încadrează între cele enumerate de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,

Curtea de Apel Suceava a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Revizuenta T.V. a formulat recurs împotriva acestei decizii,

invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Recurenta

a susținut că instanța de revizuire nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor

legale, întrucât obiectul cererii de revizuire a fost sentința civilă nr. 1693

din 30 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în Dosar nr.

4996/314/2009, care contrazice prin considerentele sale atât decizia civilă nr.

369/2006 a Tribunalului Suceava, cât și sentința civilă nr. 192/2008 a

Tribunalului Bacău, secția contencios administrativ. Așadar, cererea sa de

revizuire trebuia soluționată în compunerea legală pentru soluționarea cererii

în primă instanță (un judecător), iar Curtea de Apel Suceava a soluționat

cererea în compunere de trei judecători.

O

altă critică a constat în pretinsa eroare cu privire la hotărârea a cărei

anulare a solicitat-o pe calea revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., aceasta fiind sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010, pronunțată în Dosarul

nr. 4996/314/2009 de Judecătoria Suceava.

Prin

decizia nr. 282 din 25 ianuarie2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a

admis recursul, a casat decizia nr. 3 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel

Suceava, secția I civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

reținând următoarele:

Deși

recurenta invocă eroarea instanței de revizuire cu privire la obiectul căii

extraordinare de atac într-un al doilea motiv de recurs, Înalta Curte a

constatat că ordinea de analiză a criticilor formulate este inversă, întrucât

nelegala compunere a instanței de revizuire (primul motiv de recurs) decurge

din greșita stabilire a obiectului cererii.

Recurenta

revizuentă susține în cel de-al doilea motiv de recurs că

obiectul cererii sale de revizuire nu este decizia civilă

nr. 119 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, ci sentința civilă nr.

1693 din 30 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Suceava.

Verificând

acest aspect, Înalta Curte a constatat că prin cererea introductivă revizuienta

a solicitat „revizuirea sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010,

confirmată prin decizia civilă nr. 119 din 18 ianuarie 2011 de către Tribunalul

Suceava”, întrucât aceasta „contrazice decizia civilă nr. 369/2006 și sentința

civilă nr. 192 din 27 martie 2008, ignorându-se puterea de lucru judecat.”

Prevederile art. 129 alin. (6)

C. proc. civ. obligă judecătorul cauzei să se pronunțe asupra obiectului

cererii deduse judecății, normă în aplicarea căreia curtea de apel trebuia să

analizeze cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010 a

Judecătoriei Suceava, iar nu a deciziei civile 119 din 18 ianuarie 2011 a

Tribunalului Suceava „prin care aceasta a fost confirmată”, astfel cum

revizuienta a precizat.

Încălcarea acestei norme este

susceptibilă de încadrare în dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

ipoteză de casare ce s-a reținut ca incidentă în cauză prin reîncadrarea celei

de-a doua critici formulate de recurentă.

Cum a fost schimbat obiectul

cererii de revizuire deduse judecății, Înalta Curte a constatat că instanța

anterioară nu a intrat în cercetarea fondului cererii cu care a fost în mod

real învestită, motiv pentru care a trimis cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

S-a constatat că motivul de

recurs privind nelegala compunere a completului de judecată ce a pronunțat

decizia recurată a rămas fără obiect, dată fiind împrejurarea că din cauza

erorii cu privire la obiectul învestirii, curtea de apel a judecat în

compunerea prevăzută de lege pentru soluționarea unui recurs (3 judecători),

iar nu a unei cereri formulate în primă instanță (corespunzătoare sentinței ca

obiect la revizuirii, pronunțată de un judecător).

În rejudecare, cauza a fost

reînregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, la data de 5

aprilie 2013, sub nr. de Dosar 13481/86/2011*.

La termenul din 16

mai 2013,

Curtea

de Apel Suceava, secția I civilă,

a invocat din oficiu excepția tardivității

cererii de revizuire a sentinței civile nr. 1693 din 30 martie 2010 a

Judecătoriei Suceava.

Excepția exercitării

tardive a căii de atac vizează încălcarea unei norme cu caracter imperativ [art.

324 alin. (1) C. proc. civ.], așadar este o excepție absolută ce poate fi

invocată din oficiu, iar neexercitarea revizuirii în termenul prevăzut de lege

atrage decăderea, aceasta fiind sancțiunea prevăzută de art. 103 alin. (1) C. proc.

civ.

Prin cererea de

revizuire se invocă o contradicție între sentința civilă nr. 1693 din 30 martie

2010 a Judecătoriei Suceava (Dosar nr. 4996/314/2009), pe de o parte, și

decizia nr. 369 din 26 martie 2006 a Tribunalului Suceava, secția civilă (Dosar

nr. 887/C/2006) și sentința civilă nr. 192 din 27 martie 2008 a Tribunalului

Bacău, secția comercială și contencios administrativ (Dosar 4316/110/2007), pe

de altă parte.

Conform art. 322 pct.

7 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există

hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

deosebite, în una și aceiași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice

sunt date de instanțe de recurs.

Potrivit art. 324

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va

socoti în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) de la comunicarea

hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs

după evocarea fondului de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul

7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, s-a reținut

că sentința civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava (a cărei

revizuire se solicită) a fost comunicată revizuentei la data de 10 mai 2010,

astfel cum rezultă din dovada de comunicare din Dosarul nr. 4996/314/2009 al

Judecătoriei Suceava.

S-a reținut, de

asemenea, că de la data comunicării acestei sentințe și până la data formulării

cererii de revizuire, 25 ianuarie 2011, a trecut mai mult de o lună.

Împotriva acestei

sentințe revizuienta T.V. a declarat recurs fără a indica motivele de recurs

conform, art. 304 C. proc. civ.

Din criticile

invocate, rezultă că acestea pot fi încadrate în conținutul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Astfel, revizuienta

susține că instanța a aplicat greșit legea, deoarece intimații nu au invocat

excepția tardivității cererii de revizuire și invocând din oficiu excepția

tardivității cererii de revizuire nu a observat că revizuienta solicita

anularea ambelor hotărâri, atât cea a instanței de fond, cât și cea care a

confirmat-o, adică decizia pronunțată în recurs. În calea de atac a revizuirii

pentru contrarietate de hotărâri se examinează dacă și în ce măsură hotărârea

pronunțată în al doilea proces a încălcat autoritatea lucrului judecat a

hotărârii date în primul proces. Contrarietatea cu hotărârea pronunțată în

primul litigiu se referă nu numai la hotărârea instanței de fond, dar și la

aceea a instanței de recurs, pronunțate în al doilea litigiu.

Recursul va fi

respins.

Potrivit art. 322

pct. 7 „Revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare precum și a unei hotărâri dară de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul se poate cere (…) dacă există hotărâri definitive potrivnice date

de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și

în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.”

Potrivit

dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. „Termenul de revizuire

este de o lună și se va socoti: în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, pct. 2

și pct. 7 alin. (1) de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile

au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare;

pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei

hotărâri”.

Analizând cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se constată

că este tardivă.

Art. 322 C. proc. civ.

statuează că în această situație, a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună.

În speță, sentința

civilă nr. 1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava (a cărei revizuire se

solicită) a fost comunicată revizuentei la data de 10 mai 2010, astfel cum

rezultă din dovada de comunicare din Dosarul nr. 4996/314/2009 al Judecătoriei

Suceava. De la data comunicării acestei sentințe și până la data formulării

cererii de revizuire, 25 ianuarie 2011 (Dosar nr. 748/86/2011, Tribunalul

Suceava, precizată ulterior la data de 30 august 2011) a trecut mai mult de o

lună și, în consecință, cererea de revizuire a fost formulată peste termenul

legal, iar soluția Curții de Apel Suceava, secția I civilă, este corectă.

De asemenea, critica

formulată de revizuentă potrivit căreia obiect al revizuirii îl constituie atât

hotărârea instanței de fond, cât și hotărârea din recurs, care a confirmat-o,

este neîntemeiată, față de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

Astfel, prin decizia

nr. 282 din 25 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

în recurs, s-a stabilit că obiect al cererii de revizuire formulată în temeiul

art. 322 pct. 7 de către revizuenta T.V. îl constituie sentința civilă nr. 1693

din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava, iar nu decizia civilă nr. 119 din 18

ianuarie 2011 a Tribunalului Suceava, prin care „aceasta a fost confirmată”.

Potrivit art. 315 alin.

(1) C. proc. civ. „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra

problemelor de drept dezlegate precum și asupra necesității administrării unor

probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Prin urmare, se

constată, cu privire la obiectul cererii de revizuire, că instanța de trimitere

a fost ținută de problema de drept dezlegată de instanța de recurs prin decizia

mai sus indicată și legal a analizat aceasta legalitatea sentinței civile nr.

1693 din 30 martie 2010 a Judecătoriei Suceava în raport de prevederile art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

declarat de revizuenta T.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de revizuenta T.V. împotriva sentinței nr. 29 din 16 mai 2013 a Curții

de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23

ianuarie 2014.