ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3587/2015

Decizia nr. 3587/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea, în parte, în privința reclamantului, a raportului de evaluare din data de 04 martie 2013, anularea notificării din 05 martie 2013 și a notificării din 05 iulie 2013 și obligarea pârâtului la declararea ca eligibil a proiectului său, cu consecința încheierii contractului de finanțare nerambursabilă.

1.2. Soluția instanței de fond

Curtea de Apel Alba Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 40 din 26 februarie 2014, a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind anularea notificării din 05 martie 2013 și a notificării din 05 iulie 2013 și, în consecință, a respins aceste capete de cerere, ca inadmisibile.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

2.1. Recursul

Împotriva sentinței nr. 40 din 26 februarie 2014 a Curții de Apel Oradea, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant, în esență, a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibile petitele privind anularea notificărilor din 05 martie 2013 și din 05 iulie 2013 emise de autoritatea pârâtă, întrucât acestea sunt acte administrative în sensul disp. art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și nu operațiuni administrative. De altfel, se arată că oricare ar fi soluția asupra excepției inadmisibilității referitoare la aceste notificări, a atacat în termen toate actele care au condus la declararea proiectului depus ca fiind neeligibil.

În ceea ce privește fondul cauzei, s-a susținut că soluția de respingere a acțiunii nu este corectă întrucât în cauză, nu se pune problema preluării prin transfer a unei exploatații agricole existente, ci a înființării unei exploatații agricole.

Recurentul-reclamant menționează că prin achiziționarea parcelelor de teren arabil de la vânzători a format o exploatație agricolă nouă cu specific vegetal care nu a mai fost înregistrată până în prezent la A.P.I.A., astfel că nu a fost avută în vedere apărarea sa că această exploatație agricolă a fost înființată pe numele său și reprezintă prima înregistrare a terenurilor agricole la A.P.I.A. în numele solicitantului.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 02 martie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 01 aprilie 2015.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

După cum se constată din înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, prin notificarea din 05 martie 2013, recurentul-reclamant a fost informat că prin raportul de evaluare din 04 martie 2013, aprobat de către Autoritatea de Management pentru P.N.D.R., proiectul său a fost declarat neeligibil.

Reclamantul a formulat contestație împotriva raportului de evaluare care a fost respinsă ca nefondată prin raportul asupra contestației înregistrat în 29 mai 2011.

Prin notificarea înregistrată în 05 iulie 2013 i-a fost adusă la cunoștință reclamantului decizia autorității pârâte privind soluționarea contestației.

Prin urmare, notificările menționate anterior, prin care reclamantului i-au fost aduse la cunoștință deciziile autorității pârâte transpuse în raportul de evaluare și raportul de soluționare a contestației, nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice în ceea ce privește proiectul de finanțare depus de reclamant.

Acestea nu pot fi calificate ca fiind acte administrative, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel că nu pot face obiectul vreunei cereri la instanța de contencios administrativ.

Prin urmare, este corectă soluția instanței de fond de admitere a excepției inadmisibilității și de respingere ca inadmisibile a petitelor privind anularea notificărilor din 05 martie 2013 și din 05 iulie 2013.

În ceea ce privește soluția pe fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că aceasta este corectă.

Recurentul-reclamant, pentru sesiunea de proiecte derulate în perioada 01-29 iunie 2012 - „Măsura 112, Instalarea tinerilor fermieri” a depus dosarul aferent proiectului „Extinderea fermă legumicolă la A. din comuna Lugașu de Jos, județul Bihor”.

Proiectul acestuia a fost declarat neeligibil prin raportul de evaluare întrucât „nu s-a demonstrat preluarea integrală a exploatației iar criteriul EG1 nu a fost îndeplinit deoarece cedentul exploatației majoritare vegetale, A., figura în Registrul unic de înregistrare de la A.P.I.A., cu suprafața de 4,28 ha teren agricol”.

Problema de drept care se impune a fi soluționată în cauză este aceea dacă este posibilă înființarea unei noi exploatații agricole cu teren care a făcut obiectul altei exploatații, iar preluarea exploatației agricole nu a vizat tot terenul agricol .

Necontestat este faptul că reclamantul a cumpărat o parte din terenurile proprietatea lui A. și că exploatația acestuia cu suprafață de 4,28 ha teren agricol, din care face parte și terenul cumpărat de reclamant, era înregistrată la A.P.I.A.

Potrivit Ghidului solicitantului, în vigoare la momentul desfășurării sesiunii de selecție în perioada iulie 2012: „Instalarea tinerilor fermieri reprezintă activitatea de înființare și/sau arendă/cesionare a unei exploatații agricole între 6-40 UDE, care produce în principal produse agricole vegetale și animale (materie primă) pentru consum uman și hrana animalelor, pentru prima dată în calitate de conducător (șef) de exploatație. Solicitantul trebuie să depună cererea de finanțare pentru solicitarea sprijinului de instalare în maxim 12 luni de la data instalării.

Exploatația agricolă trebuie să fie înregistrată de solicitant în nume propriu, în registrul unic de identificare de la A.P.I.A., înainte de solicitarea sprijinului pentru instalarea tinerilor fermieri. Exploatația agricolă este o unitate tehnico-economică ce își desfășoară activitatea sub o gestiune unică, are ca obiect de activitate exploatarea terenurilor agricole și/ sau activitatea zootehnică. Exploatația agricolă reprezintă ansamblul unităților de producție gestionate de agricultor și situate pe teritoriul aceluiași stat membru.

O exploatație agricolă nu poate primi sprijin prin această măsură decât o singură dată”.

Deci, conform acestor dispoziții din Ghidul solicitantului: „Instalarea tinerilor fermieri în cadrul Măsurii 112” se poate realiza fie prin înființare fie prin preluare prin transfer de proprietate a unei exploatații agricole.

Conform aceluiași Ghid: „Înființarea unei exploatații agricole reprezintă prima înregistrare a terenurilor agricole la A.P.I.A. și/sau a animalelor la A.N.S.V.S.A./D.S.V.S.A./Circumscripție veterinară, în numele solicitantului”, iar „preluarea unei exploatații agricole reprezintă trecerea tuturor terenurilor agricole și a animalelor înregistrate în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. sau în Registrul exploatațiilor de la A.N.S.V.S.A./D.S.V.S.A./Circumscripție veterinară de la cedent la cesionar, cu excepția locuinței și a terenului aferent locuinței (anexe gospodărești)”.

În cuprinsul Ghidului solicitantului sunt definite și noțiunile de cedent și cesionar, astfel: „Cedent - agricultorul care cedează integral o exploatație unui alt agricultor, înregistrată în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. și/sau în Registrul exploatațiilor de la A.N.S.V.S.A./D.S.V.S.A./Circumscripție veterinară, prin acte de proprietate și/sau arendă/concesiune. Cesionar - agricultorul căruia i se transferă exploatația agricolă înregistrată în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A./A.N.S.V.S.A./D.S.V.S.A./Circumscripție veterinară, prin acte de proprietate și/ sau arendă/ concesiune”.

Prin urmare, în raport de prevederile Ghidului solicitantului, înființarea unei exploatații agricole impune ca terenurile agricole ce vor fi exploatate să fie pentru prima dată înregistrate la A.P.I.A. în numele solicitantului, nefiind posibilă înființarea unei exploatații agricole prin fărâmițarea alteia, în scopul creării în mod artificial de condiții necesare pentru a beneficia de aceste plăți și de a obține un avantaj prin Măsura 112.

Deci, înființarea unei exploatații agricole presupune ca terenurile agricole, obiect de activitate al exploatației, să nu fi mai făcut parte dintr-o altă exploatație agricolă înregistrată în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A.

Or, în cauză, terenul agricol cumpărat de recurentul-reclamant făcea parte dintr-o altă exploatație agricolă înregistrată în Registrul unic de la A.P.I.A., pe numele cedentului A.

Având în vedere dispozițiile din Ghidul solicitantului citate anterior, cât și situația de fapt necontestată, susținerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că a înființat o exploatație agricolă în acord de cerințele impuse de ghid sunt lipsite de temei legal.

Aceasta cu atât mai mult cu cât dispozițiile din Ghid prevăd că o exploatație agricolă nu poate primi sprijin prin această măsură decât o singură dată, această cerință nefiind îndeplinită în contextul în care parte din terenul cumpărat de reclamant făcea parte dintr-o altă exploatație agricolă înregistrată la A.P.I.A.

În cauză, nu poate fi reținută nici situația privind instalarea tinerilor fermieri - Măsura 112, urmare a preluării prin transfer de proprietate, întrucât nu a avut loc o trecere a tuturor terenurilor agricole înregistrate în Registrul unic de identificare de la A.P.I.A. de la cedentul A., care figura înregistrat cu suprafața de 4,28 ha teren agricol, astfel cum impun dispozițiile citate anterior din Ghidul solicitantului.

În consecință, în mod corect autoritatea pârâtă, urmare a procesului de evaluare a eligibilității proiectului a concluzionat că proiectul depus de solicitant este neeligibil, neîntrunind punctajul pentru selecție .

Față de considerentele expuse, Înalta Curte reține că nu este întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 40 din 26 februarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2015.