ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2015

Decizia nr. 3048/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11 februarie 2014, reclamantul A. Întreprindere Individuală a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea deciziei prin care dosarul cererii de plată P313M011050200011-1, aferentă contractului de finanțare nr. C313M11050200011, a fost declarat neeligibil prin notificarea din 13 august 2013 și obligarea pârâtei la plata tranșei de preț aferente dosarului cererii de plată nr. P313M011050200011-1.

Prin sentința civilă nr. 168 din 10 iunie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamant, pentru neparcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs reclamantul A. Întreprindere Individuală, în condițiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurentul a invocat motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, susținând că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

În susținerea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, anterior sesizării instanței și ulterior emiterii notificării din 13 august 2013, au existat numeroase comunicări între părți. Astfel, deși nu a intitulat niciunul dintre înscrisurile comunicate pârâtei ca fiind procedură prealabilă, legea neobligând la aceasta, este evident că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014 a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.

4.1.Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 24 iunie 2015, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul reclamantului A. Întreprindere Individuală ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. Întreprindere Individuală are ca obiect anularea notificării din 13 august 2013, prin care dosarul cererii de plată P313M011050200011-1, aferentă contractului de finanțare nr. C313M011050200011, a fost declarat neeligibil, cu consecința obligării pârâtei la plata tranșei de preț aferente dosarului cererii de plată.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Numai după parcurgerea acestei etape, care este o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, petentul, dacă se consideră în continuare nemulțumit, sau dacă autoritatea căreia i s-a adresat în prealabil refuză să răspundă, poate formula acțiune în contencios administrativ, iar, în aceste condiții, dreptul la acțiune în contencios administrativ, în sens material, se naște după ce autoritatea emitentă răspunde la reclamația administrativă, sau după expirarea termenului legal de soluționare a cererii.

Din redactarea textului rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiție specială, obligatorie, de exercitare a acțiunii. Neîndeplinirea acestei proceduri afectează însuși dreptul la acțiune în contencios administrativ.

În situația în care persoana ce se pretinde vătămată nu parcurge procedura prealabilă, sancțiunea neexercitării recursului administrativ este aceea a respingerii acțiunii ca inadmisibilă.

Aspect necontestat de către recurent, notificarea din 13 august 2013 a fost comunicată acestuia la data de 28 august 2013.

În raport de probatoriile aflate la dosar, se constată că reclamantul nu a îndeplinit cerința obligatorie a formulării plângerii prealabile împotriva notificării, adresându-se direct instanței de judecată cu solicitarea de anulare a notificării emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit).

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, că anterior sesizării instanței și ulterior emiterii notificării ar fi existat numeroase comunicări între părți, care, deși nu au avut titulatura de plângere prealabilă, ar dovedi parcurgerea acestei proceduri, Înalta Curte constată că, la dosarul cauzei, nu au fost depuse dovezi în acest sens, din care să rezulte efectuarea procedurii administrative prealabile cu emitentul actului, în condițiile și termenele reglementate de textele de lege mai sus arătate. Corespondența purtată de recurent cu intimata-pârâtă, anexată acțiunii și depusă la dosar, este anterioară notificării contestate.

De asemenea, din răspunsul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit la invitația la mediere înregistrată la A.P.D.R.P. cu nr. 546 din 09 ianuarie 2014, rezultă că această invitație a fost formulată de recurent în luna ianuarie 2014. Astfel, chiar dacă s-ar putea aprecia că această invitație ține loc de plângere prealabilă, se constată că a fost formulată cu nerespectarea termenului de 30 de zile de la comunicarea notificării. Formularea plângerii prealabile peste termenul de 30 de zile de la comunicarea actului, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 sub sancțiunea decăderii, echivalează, practic, cu neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii.

Întrucât procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celui în discuție trebuie efectuată înainte de introducerea acțiunii în instanță, este evident că, la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul nu îndeplinise această procedură.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. Întreprindere Individuală împotriva sentinței civile nr. 168 din 10 iunie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 octombrie 2015.