ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3459/2015

Decizia nr. 3459/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată la data de 24 octombrie 2013, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, conf. O.U.G. nr. 41/2014), anularea Deciziei nr. 13089 din 29.04.2013 și anularea Procesului-verbal de constatare nr. 8029 din 20 martie 2013 emise de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 78 din 24 martie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 8029 din 20 martie 2013 emis de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Sibiu și a anulat Decizia nr. 13089 din 29 aprilie 2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, obligând pârâta la plata sumei de 50 de lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs

Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, criticând-o, ca nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii reclamantului.

Motivele de casare

Recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Principalele argumente invocate

Criticile din recurs se îndreaptă împotriva considerentelor primei instanțe conform cărora elementele de fapt reținute prin procesul-verbal de constatare a neregulilor nu conduc la concluzia că s-au creat condiții artificiale pentru obținerea finanțării. Recurenta continuă să susțină că aceste condiții artificiale au fost create de către intimatul-reclamant, având loc o fracționare artificială a investiției pentru a se beneficia de finanțarea în cadrul Măsurii 312 din P.N.D.R., obținându-se astfel depășirea plafonului maxim nerambursabil al sprijinului financiar.

Din verificarea proiectului aparținând beneficiarului A., alături de proiectele altor patru beneficiari (B. II, C. II, D. II și E. II) a rezultat că beneficiarii au codul unic de înregistrare atribuit de ORC în aceeași zi, cererile de finanțare au fost depuse în aceeași zi, contractele de comodat au fost încheiate la diferență de o zi, proiectele sunt localizate la aceeași adresă și pe aceeași parcelă de teren înscrisă în CF nr. 3029 a localității Cârța, contractele beneficiarilor A. și B. au fost semnate de același reprezentant, F., care este și unul dintre comodanții care au pus la dispoziția tuturor beneficiarilor parcela de teren anterior menționată; utilajele propuse a se achiziționa sunt identice sau complementare.

Astfel, ajutorul de minimis a fost depășit, prin crearea acestor entități juridice care au accesat simultan Măsura 312, conform celor cinci contracte de finanțare încheiate, maximul nerambursabil de care poate beneficia un solicitant în decursul a trei ani fiscali fiind de 200.000 euro.

Elementele comune celor cinci proiecte conduc la concluzia că s-au creat condițiile artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat pentru achiziționarea utilajelor în același timp. A avut astfel loc divizarea unui proiect complex ca valoare și ca întindere, obținându-se finanțarea fracționat, operațiune interzisă de prevederile art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 224/2008.

Este invocată și încălcarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011 și a art. 2 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1998/2006, precum și dispozițiile Ordinului nr. 567/2008 pentru aprobarea schemei de ajutor de minimis „Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural [art. 9 lit. f), art. 19, art. 25 alin. (4), art. 17].

Apărările intimatului

Prin întâmpinare, intimatul reclamant II A. a solicitat respingerea recursului, ca nefundat, arătând că în mod corect, prima instanță a stabilit că nu s-au creau condiții artificiale pentru obținerea finanțării. Sunt citate în acest sens dispozițiile Ghidului solicitantului. Pentru a se constata crearea de condiții artificiale ar fi trebuit să existe o situație în care oricare dintre persoanele indicate de recurentă să aibă calitatea de asociat sau de membru în cadrul a două sau mai multe entități juridice iar obiectul de activitate al acestor entități să fi fost complementar sau bunurile achiziționate să nu poată funcționa decât ca un ansamblu, activitatea uneia dintre entități depinzând în tot de bunurile achiziționate prin intermediul alteia. Aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză. Activitatea întreprinderii individuale reclamante nu depinde și nu este legată de activitatea niciuneia dintre celelalte întreprinderi individuale invocate de recurenta-pârâtă.

Contractul de comodat pe care l-a încheiat are ca obiect un spațiu identificat - o cameră din casă și o suprafață de 200 mp de teren situate în comuna Cârța nr. 400, județul Sibiu. Ghidul solicitantului nu a impus o documentație de dezmembrare a imobilului. Niciuna dintre împrejurările indicate de recurenta-pârâtă nu este calificată spre a susține concluzia creării de condiții artificiale în vederea depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul măsurilor PNDR.

Documentația de finanțare a fost analizată de către recurenta-pârâtă în funcție de prevederile Ghidului solicitantului și a fost considerată completă și întocmită în conformitate cu legea. Încheierea procesului-verbal contestat încalcă principiul predictibilității/previzibilității legii.

Elementele valorificate de recurenta-pârâtă nu susțin ipoteza conform căreia beneficiarul finanțării a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin și nici nu conferă indicii ale existenței unei colaborări deliberate între persoanele verificate, așa cum cere art. 4 alin. (8) din Regulamentul U.E. nr. 65/2011. Argumentele recurentei sunt pur formale și lipsite de obiectivitate .

Din întreaga documentație aflată în posesia A.F.I.R. rezultă fără echivoc că investiția a fost derulată de intimatul-reclamant în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, toate procedurile fiind respectate și finanțarea atingându-și scopul.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.02.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 27.05.2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. În recurs nu s-au administrat probe noi.

Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Analizând cererea de recurs Curtea o constată nefondată pentru următoarele argumente:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se referă la soluția primei instanțe din perspectiva analizei de legalitate a creării de condiții artificiale pentru obținerea finanțării, în sensul prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, potrivit cărora „fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor”.

Recurentul reiterează argumentele expuse în apărare, în fața primei instanțe, conform căra elementele de fapt reținute în cuprinsul actului de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare nu constituie simple coincidențe ci conduc la concluzia creării condițiilor artificiale pentru obținerea finanțării, prin fracționarea unui proiect de investiții mai mare, cu depășirea plafonului maxim de sprijin financiar.

Verificarea a avut loc asupra proiectului finanțat în favoarea întreprinderii individuale intimată reclamantă în cauza de față, concomitent cu proiectele finanțate în favoarea altor patru întreprinderi individuale citate prin procesul verbal de constatare a neregulii, și anume B. II , C. II, D. II și E. II.

Concordant cu argumentele primei instanțe, Înalta Curte constată că elementele comune invocate: beneficiarii au codul unic de înregistrare atribuit de O.R.C. în aceeași zi, cererile de finanțare au fost depuse în aceeași zi, contractele de comodat au fost încheiate la diferență de o zi, proiectele sunt localizate la aceeași adresă și pe aceeași parcelă de teren înscrisă în CF nr. 3029 a localității Cârța, contractele de finanțare ale beneficiarilor A. și B. au fost semnate de același reprezentat, F., care este și unul dintre comodanții care au pus la dispoziția tuturor beneficiarilor parcela de teren anterior menționată nu conduc la concluzia creării unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării.

Potrivit hotărârii C.J.U.E. din 12.09.2013, pronunțată în cauza C-434/12, Slancheva Sila Eood mpotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond „Zemedelie” Razplashtatelna agentsia, art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (F.E.A.D.R.) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul F.E.A.D.R., candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

În cauză nu rezultă legături juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în proiectele de investiții similare, care să permită concluzia că a existat o coordonare deliberată între aceste persoane, la nivel funcțional, organizatoric sau economic. Proiectele sunt independente și împrejurarea că utilajele achiziționate sunt identice sau ar putea fi complementare în cazul celor cinci proiecte de finanțare analizate nu înseamnă că întreprinderile individuale nu își pot desfășura activitatea decât în mod complementar sau că bunurile achiziționate nu ar putea funcționa decât ca ansamblu respectiv că activitatea unei dintre societăți ar depinde de activitatea alteia (situație în care ar rezulta o fracționare artificială a investiției).

Faptul că mai multe întreprinderi individuale au același sediu social sau au formulat cererile de finanțare în aceeași zi sau au primit folosința terenului necesar desfășurării activități de la aceleași persoane (dacă amplasamentul este separat în cazul fiecărei investiți, așa cum este cazul de față) nu încalcă dispoziții legale în materie de acces la finanțare.

Nu rezultă astfel că s-a urmărit obținerea unui avantaj care ar contraveni obiectivelor schemei de sprijin și nici că finalitatea urmărită de această schemă nu ar putea fi atinsă.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 78 din 24 martie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.