ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2187/2015

Decizia nr. 2187/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 39 din 13 februarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a A. Alba, a admis acțiunea formulată și precizată de reclamant în contradictoriu cu pârâții A. Alba și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, în consecință, a anulat nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare nr. 14079 din 09 iulie 2013 emisă de A. Alba și a obligat pârâta APDRP să finalizeze procedura de încheiere a contractului de finanțare aferent cererii F12011270100207 pentru implementarea proiectului "Prima de instalare a tânărului fermier B., Comuna C., jud. Alba", sub sancțiunea unor daune cominatorii în cuantum de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a sentinței, și a respins cererea de anulare a notificării 14080 din 09 iulie 3024, obligând pârâtele la plata sumei de 3.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (ca urmare a reorganizării, în baza O.U.G. nr. 41/2014, a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a formulat recurs.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului B., ca neîntemeiată, și al menținerii actelor anulate prin sentință.

2.2. Principalele argumente invocate

Apreciază recurenta-pârâtă, la un prim motiv, că instanța a respins în mod eronat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a A. Alba, acesta neavând personalitate juridică.

Continuă recurenta, la al doilea motiv de recurs, că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente speței. Arată că, din însăși declarația pe proprie răspundere a reclamantului, rezultă că acesta s-a instalat ca tânăr fermier la data de 26 iulie 2011, termenul de 18 luni de la data instalării pentru semnarea contratului de finanțare expirând la 26 ianuarie 2013, astfel că, potrivit art. 13 alin. (4) din Regulamentul CE 1974, potrivit Fișei tehnice și Ghidului solicitantului Măsurii 12, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba a emis Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare nr. 14079 din 09 iulie 2013.

Susține că, în condițiile în care a pus la dispoziția persoanelor interesate toate informațiile necesare realizării unui proiect, nu se poate reține culpa sa, intimatului-reclamant revenindu-i obligația de a respecta criteriile de eligibilitate și selecție.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 februarie 2015, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte apreciază că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se constată că, prin argumentele dezvoltate în cererea de recurs, recurenta-pârâtă nu face altceva decât să reia, în mare parte, criticile de nelegalitate expuse în întâmpinarea formulată la acțiunea reclamantului, instanța de fond pronunțându-se în mod corect cu privire la toate aceste aspecte.

Hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prima instanță expunând argumentele care au determinat formarea convingerii sale, prezentând în cuprinsul hotărârii rațiunile pentru care a apreciat că reclamantul a respectat legislația în materie, în ceea ce privește depunerea cererii de finanțare, și că Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare este nelegală.

4.2.1 Analiza motivelor de casare invocate

Nu poate fi reținută nelegalitatea hotărârii atacate față de soluția de respingere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a A. Alba, pentru că, în cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are, în principiu, autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat.

Pârâtul A. Alba are calitatea de emitent al Notei de constatare a neîncheierii contractului de finanțare nr. 14079/2013 și al Notificării nr. 14080/2013, a căror anulare se solicită, astfel că poate sta în judecată în nume propriu, chiar dacă nu are personalitate juridică.

Autoritatea publică este definită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

În materia contenciosului administrativ, nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

Capacitatea de drept administrativ conferă capacitate autorității publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică, împrejurare reținută corect de prima instanță în motivarea soluției sale de respingere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a A. Alba.

Înalta Curte nu poate reține nelegalitatea hotărârii atacate nici față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, apreciind că prima instanță a interpretat și aplicat în mod corect normele de drept material cuprinse în H.G. nr. 224/2004, în Ghidul solicitantului pentru Măsura 112 în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală și în Regulamentul CE 1974/2006.

În fapt, reclamantul B. a depus la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, pentru sesiunea 01 iunie 2012 - 06 iulie 2012, cererea de finanțare nr. F12011270100207, înregistrată sub nr. 3359 din 28 iunie 2012, prin care a solicitat sprijin financiar nerambursabil, prin accesarea fondurilor stabilite, potrivit Programului Național pentru Dezvoltare Rurală, pentru Măsura 112 "Instalarea tinerilor fermieri" Axa prioritară 1 "creșterea competitivității sectoarelor agricol și forestier", pentru implementarea proiectului cu titlul "Prima de instalare a tânărului fermier B., comuna C., județul Alba".

Potrivit Ghidului solicitantului pentru Măsura 112, solicitantul trebuie să depună cererea de finanțare pentru acordarea sprijinului de instalare în maxim 12 luni de la data instalării, care se stabilește de experții APDRP pe baza informațiilor de la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

În speță, aspect necontestat de părți, data instalării intimatului-reclamant B. este 26 iulie 2011, iar cererea de finanțare a fost depusă de acesta la data de 28 iunie 2012, în termenul de 12 luni prevăzut de Ghidul solicitantului pentru Măsura 112.

În urma verificării criteriilor de eligibilitate și selecție și a evaluării cererii de finanțare și după aprobarea Raportului de selecție nr. 62903 din 10 aprilie 2013, la data de 12 aprilie 2013, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a emis Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare nr. 7546, prin care a invitat intimatul-reclamant să se prezinte în termen de 15 zile lucrătoare la centrul regional cu documentul care atestă înregistrarea în Registrul fermierilor.

Prin aceeași notificare, s-a formulat observația că, în cazul persoanelor fizice neautorizate, acestea au obligația de a transmite autorității contractante documentul/documentele care certifică dreptul de funcționare în termen de 30 de zile de la primirea notificării, contractul de finanțare urmând a fi semnat în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii documentului lipsă. O a doua observație preciza că solicitanții care nu au depus documentul care să certifice nivelul minim de calificare, ci doar declarația pe proprie răspundere că vor urma cursuri de calificare de minim 150 de ore domeniul agricol, au obligația de a prezenta certificatul de calificare până la data semnării contractului de finanțare.

Notificarea a fost primită de intimatul-reclamant la data de 26 aprilie 2013, acesta făcând demersuri pentru a se înregistra ca persoană fizică autorizată și depunând actele pentru redactarea contractului de finanțare, care au fost înregistrate sub nr. 2491 din 20 mai 2013 la Oficiul Județean Alba.

La data de 09 iulie 2013, Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba a întocmit Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare nr. 14079 și a emis Notificarea nr. 14080, prin care i s-a adus la cunoștință intimatului-reclamant că nu poate fi încheiat contractul de finanțare întrucât nu a respectat termenul de 18 luni de la data instalării până la data semnării contractului de finanțare, potrivit art. 13 alin. (4) din Regulamentul CE 1974/2006, Fișei tehnice și Ghidului solicitantului.

Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate susținerile recurentei-pârâte, formulate la judecata pe fond și reiterate în cererea de recurs, în sensul că Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare nr. 14079 din 09 iulie 2013 a fost legal emisă pentru că, în raport cu data instalării intimatului-reclamant ca tânăr fermier, 26 iulie 2011, termenul de 18 luni de la data instalării pentru semnarea contractului de finanțare a expirat la data de 26 ianuarie 2013.

În mod corect prima instanță a reținut că intimatul-reclamant B. și-a îndeplinit obligația afectată de un termen, aceea de a depune cererea de finanțare în termen de maxim 12 luni de la data instalării ca tânăr fermier, autoritatea competentă având obligația să-și organizeze activitatea și să adopte decizia individuală într-un termen rezonabil, care să nu depășească 18 luni de la data instalării.

În cauză, Raportul de selecție nr. 62903 a fost adoptat abia la data de 10 aprilie 2013, depășirea termenului de 18 luni fiind imputabilă recurentei-pârâte, aceasta fiind singura răspunzătoare de organizarea activității sale și de stabilirea calendarului sesiunilor de depunere a cererilor de finanțare.

În mod corect a reținut instanța de fond că, în estimarea perioadei de soluționare a cererilor de finanțare, autoritatea trebuie să țină cont de dreptul solicitanților de a depune cererile de finanțare inclusiv în ultima zi din termenul de 12 luni de la data instalării ca tânăr fermier și să ia măsuri pentru ca aceștia să-și poată valorifica dreptul de a beneficia, în condițiile legii, de finanțare.

Contrar aprecierilor recurentei-pârâte Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, intimatul-reclamant B., în calitate de beneficiar, a dovedit respectarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2007, în sensul că a întreprins toate demersurile pentru a lua cunoștință de informațiile oferite de autoritate cu privire la realizarea proiectului său, depunând documentele prevăzute de lege pentru eligibilitatea și selecția acestuia.

Toate considerentele expuse converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este legală, astfel că, Înalta Curte, având în vedere cererea intimatului-reclamant, formulată prin întâmpinarea depusă la dosar, de acordare a cheltuielilor de judecată pentru recurs, în cuantum de 2.500 lei, onorariu avocat, și de 17,98 lei, cheltuieli servicii de curierat pentru expedierea întâmpinării, o va admite, în parte, însă, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport cu activitatea desfășurată de avocat și cu complexitatea cauzei.

4.3 Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În consecință, nefiind motive de casare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și a art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat, și, cu aplicarea art. 451 alin. (2) raportat la art. 494 C. proc. civ., va obliga recurenta să plătească intimatului-reclamant suma de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 39 din 13 februarie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata sumei de 1.500 lei către intimatul-reclamant B., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2015.

Procesat de GGC - GV