ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1237/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1237/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
1.
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Alba, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14 mai 2014, reclamanta
SC D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării
Rurale-Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional
de Plăți, Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Alba, anularea adresei din 18 martie 2014
prin care a fost admisă în parte contestația administrativă formulată de reclamantă
împotriva notificării beneficiarului/furnizorului cu privire la confirmarea plății
din 20 februarie 2014, anularea fișei de verificare din 28 ianuarie 2014 și anularea
notificării beneficiarului/furnizorului cu privire la confirmarea plății din 20
februarie 2014, în sensul admiterii la plată a sumei de 75.539,57 RON aferente lucrării
efectuate de furnizorul SC R. SRL.
Tribunalul Alba, prin încheierea din 14 noiembrie
2014, a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Agenția pentru
Finanțare Investițiilor Rurale, și a declinat competența de soluționare a cauzei
în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,
reținând, în temeiul art. 10 alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, că cererea
reclamantei vizează suma de 337.781,45 RON, finanțare nerambursabilă, și suma de
94.932,54 RON, finanțare nerambursabilă, referitoare la contractul de finanțare
emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, care este autoritate
publică centrală.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2015, a admis
excepția necompetenței materiale a instanței, și, în temeiul art. 10 alin. (1
1
)
din Legea nr. 554/2004, apreciind că reclamanta solicită anularea unor acte emise
de CRPDRP 7 Alba, autoritate publică regională, și nu centrală, a declinat competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență,
în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Curtea de
Apel Alba Iulia a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului
de competență
Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus
judecății îl constituie, în principal, anularea fișei de verificare din 28
februarie 2014 și a notificării beneficiarului cu privire la confirmarea plății
nr. 53 din 20 februarie 2014, acte administrative emise de Centrul Regional pentru
Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba (fost Centrul Regional de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Alba).
Competența materială a instanței de contencios
administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria
autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau
nu au personalitate juridică.
Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă
a actului presupus vătămător contestat de reclamantă este un centru regional, structură
aflată în cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenție
de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și, pe de altă parte, că în materia
contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității
publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite
acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui
serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin
secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.
Astfel, este suficientă capacitatea administrativă
a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină
și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ
și, în final, determinarea instanței competente în raport de rangul autorității
publice pârâte.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect
anularea unor acte administrative emise de o autoritate regională, competența materială
a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului
organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ
și fiscal a tribunalului.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului
de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate
cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența
de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Alba,
secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește în favoarea Tribunalului Alba,
secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având
ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC D. SRL în contradictoriu cu pârâții
M.A.D.R.-A.F.I.R.-Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit
7 Alba și M.A.D.R.-Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 18 martie 2015.