ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ de competență
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.
Circumstanțele
cauzei
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în Dosar nr. 4208/107/2014 reclamantul N.V.
a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală
și Pescuit-Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba, obligarea
pârâtului sâ îi comunice motivul și temeiul legal al deciziei de neîncheiere a contractului
de finanțare nr. xx, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința
nr. 1608/CAF/2014 Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului
Alba și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția
de contencios administrativ, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul
N.V. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale
- Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Alba (în calitate de succesoare
a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba).
Prin sentința
nr. 28 din 9 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței
materiale și, în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Alba.
Constatându-se
ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea
regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de
competență
Verificând cauza,
în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată
că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Alba,
secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate
în continuare.
Potrivit art.
1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice
persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea
în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului
legitim și repararea pagubei, ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât
privat, cât și public".
De asemenea, conform
dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind
actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,
precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum
și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către
tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise
sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe
și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari
de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ
și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel."
Prin cererea de
chemare în judecată, reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu Agenția pentru
Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor
Rurale Alba (în calitate de succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală
și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba)
obligarea pârâtului să îi comunice motivul și temeiul legal al deciziei de neîncheiere
a contractului de finanțare nr. xx.
Prin urmare se
constată că în cauză, reclamantul contestă un refuz nejustificat de soluționare
în termen legal a unei cereri adresate pârâtului având ca obiect un drept sau un
interes legitim - act administrativ asimilat, potrivit prevederilor art. 2
alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și care vizează sume reprezentând finanțarea nerambursabilă
din partea Uniunii Europene.
Specificul litigiilor
care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică
determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței
instanțelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea
competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii:
cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ
dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul
valoric.
Drept urmare,
în cauză fiind vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri provenind
de la o autoritate publică locală - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor
Rurale 7 Centru Alba, care este și pârât în prezenta cauză, competența de soluționare
a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.
Temeiul legal
al regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta
Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba,
secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâta
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea
Investițiilor Rurale Alba (succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală
și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba)
în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 19 martie 2015.