ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în Dosar nr. 4208/107/2014 reclamantul N.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit-Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba, obligarea pârâtului sâ îi comunice motivul și temeiul legal al deciziei de neîncheiere a contractului de finanțare nr. xx, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 1608/CAF/2014 Tribunalul Alba a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Alba și, în consecință a declinat în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul N.V.

în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Alba (în calitate de succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba). Prin sentința nr. 28 din 9 februarie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință a declinat în favoarea Tribunalului Alba. Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc.

civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei, ce i-a fost cauzată.

Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public". De asemenea, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel." Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul N.V.

a solicitat în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Alba (în calitate de succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba) obligarea pârâtului să îi comunice motivul și temeiul legal al deciziei de neîncheiere a contractului de finanțare nr. xx. Prin urmare se constată că în cauză, reclamantul contestă un refuz nejustificat de soluționare în termen legal a unei cereri adresate pârâtului având ca obiect un drept sau un interes legitim - act administrativ asimilat, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și care vizează sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios administrativ. Pentru stabilirea competenței materiale, prevederile legale aflate în discuție instituie două criterii: cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric. Drept urmare, în cauză fiind vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri provenind de la o autoritate publică locală - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centru Alba, care este și pârât în prezenta cauză, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Alba, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul N.V., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Alba (succesoare a Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba) în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2015.