ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 24 aprilie 2014, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Brașov, anularea notificării din 13 martie 2014 prin care s-a declarat neselectat pentru finanțare proiectul cererii de finanțare cu titlul „Înființare centru prelucrare piatră la SC M.S.

SRL înregistrat și anularea deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014 prin care a fost respinsă contestația sa împotriva raportului de evaluare pentru sesiunea de cereri de proiecte derulată în perioada 01 decembrie - 28 septembrie 2012 pentru Măsura M312 cu consecința constatării îndeplinirii condițiilor de fond și de formă în vederea implementării proiectului. Curtea de Apel Brașov, prin sentința civilă nr. 140 din 2 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că cererea reclamantei vizează anularea notificării din 13 martie 2014 prin care cererea sa de finanțare a fost declarată neeligibilă, notificare emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru Alba, autoritate publică regională.

2. Hotărârea celei de-a doua instanțe Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2627 din 18 noiembrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, și, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciind că reclamanta solicită anularea deciziei nr. 16713 din 13 martie 2014 și a deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014 acte emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, autoritate publică centrală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență, în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc.

civ., Tribunalul Brașov a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus judecății îl constituie anularea actului administrativ prin care s-a declarat neselectat pentru finanțare proiectul cererii de finanțare cu titlul „Înființare centru prelucrare piatră la SC M.S. SRL înregistrat, respectiv, notificarea din 13 martie 2014 emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru Alba, și a deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014 emise de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 8 București-Ilfov.

Competența materială a instanței de contencios administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate juridică. Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă a actului presupus vătămător contestat de reclamantă este un centru regional, structură aflată în cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenție de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Astfel, este suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea instanței competente în raport de rangul autorității publice pârâte. În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate regională, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. 4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC M.S. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P.-Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Brașov. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2015.