ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
1.
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 24 aprilie 2014,
reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți
pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare
Rurală și Pescuit Brașov, anularea notificării din 13 martie 2014 prin care s-a
declarat neselectat pentru finanțare proiectul cererii de finanțare cu titlul „Înființare
centru prelucrare piatră la SC M.S. SRL înregistrat și anularea deciziei nr.
532 din 25 februarie 2014 prin care a fost respinsă contestația sa împotriva raportului
de evaluare pentru sesiunea de cereri de proiecte derulată în perioada 01
decembrie - 28 septembrie 2012 pentru Măsura M312 cu consecința constatării îndeplinirii
condițiilor de fond și de formă în vederea implementării proiectului.
Curtea de Apel Brașov, prin sentința civilă
nr. 140 din 2 octombrie 2014, a admis excepția necompetenței materiale, invocată
din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că cererea reclamantei
vizează anularea notificării din 13 martie 2014 prin care cererea sa de finanțare
a fost declarată neeligibilă, notificare emisă de Centrul Regional de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru Alba, autoritate publică regională.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2627 din 18 noiembrie 2014, a
admis excepția necompetenței materiale a instanței, și, în temeiul art. 10
alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, apreciind că reclamanta solicită anularea
deciziei nr. 16713 din 13 martie 2014 și a deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014
acte emise de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, autoritate publică
centrală, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.
Astfel, constatând ivit conflict negativ de competență,
în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Tribunalul
Brașov a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, cu soluționarea acestuia.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului
de competență
Înalta Curte constată că obiectul litigiului dedus
judecății îl constituie anularea actului administrativ prin care s-a declarat neselectat
pentru finanțare proiectul cererii de finanțare cu titlul „Înființare centru prelucrare
piatră la SC M.S. SRL înregistrat, respectiv, notificarea din 13 martie 2014 emisă
de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru Alba, și
a deciziei nr. 532 din 25 februarie 2014 emise de Centrul Regional de Plăți pentru
Dezvoltare Rurală și Pescuit 8 București-Ilfov.
Competența materială a instanței de contencios
administrativ este determinată de apartenența organului emitent al actului la categoria
autorităților publice centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau
nu au personalitate juridică.
Reținând, pe de o parte, că autoritatea emitentă
a actului presupus vătămător contestat de reclamantă este un centru regional, structură
aflată în cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenție
de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) și, pe de altă parte, că în materia
contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității
publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite
acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui
serviciu public, Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin
secția specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.
Astfel, este suficientă capacitatea administrativă
a autorității, respectiv posibilitatea emiterii de acte administrative, ce determină
și eventuala calitate procesuală pasivă într-un litigiu de contencios administrativ
și, în final, determinarea instanței competente în raport de rangul autorității
publice pârâte.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect
anularea unui act administrativ emis de o autoritate regională, competența materială
a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului
organului emitent și, astfel, aceasta revine secției de contencios administrativ
și fiscal a tribunalului.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului
de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate
cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența
de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov,
secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește în favoarea Tribunalului Brașov,
secția contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a cauzei având
ca obiect acțiunea formulată de reclamanta SC M.S. SRL în contradictoriu cu pârâta
A.P.D.R.P.-Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Brașov.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 18 martie 2015.