ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2014

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 230/F din 18 octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC A.M. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru 7 Alba și, în consecință, a anulat Notificările nr. 294 din 13 septembrie 2011 și nr. 22798 din 06 decembrie 2011, emise de cel din urmă pârât, precum și Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012, emisă de prima pârâtă, obligând pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin aceeași sentință, instanța a respins excepțiile lipsei capacității de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru 7 Alba și lipsei plângerii prealabile, invocate de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit; de asemenea, a fost respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect constatarea faptului că rezilierea/încetarea contractului de finanțare este nelegală și a fost respinsă excepția inadmisibilității celorlalte capete de cerere. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru 7 Alba, se constată că acest pârât este emitent a două dintre actele administrative atacate în prezenta cauză, astfel că, în materia contenciosului administrativ, fiind vorba despre o instituție care emite astfel de acte, lipsa personalității juridice nu prezintă relevanță sub aspectul întrunirii condițiilor de a avea capacitate procesuală. Pentru aceste motive, excepția mai sus analizată va fi respinsă. Referitor la tardivitatea formulării plângerii prealabile împotriva Notificării privind refuzul la plată, se constată că este vorba despre Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011 prin care C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba a comunicat reclamantei că, în baza adresei A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011, s-a luat decizia de respingere a cererii de plată. Astfel cum s-a reținut anterior, chiar dacă înscrisurile emanate de la reclamantă ce poartă nr. 1 din 30 septembrie 2011 și nr. 1 din 07 octombrie 2011, nu au o dovadă de înregistrare, adresa emisă de A.P.D.R.P. din 22 noiembrie 2011, face dovada înregistrării acestora la datele menționate. În conținutul acestor contestații se face referire la Notificarea nr. 294/2011, iar motivele invocate privesc aspectele menționate prin această notificare și motivele care au condus la respingerea cererii de plată. În consecință, Notificarea nr. 294/2011 emisă de C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba a fost contestată în termenul legal, invocarea tardivității formulării plângerii prealabile nefiind întemeiată. Referitor la Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012 emisă de A.P.D.R.P., se constată că prin conținutul acesteia a fost soluționată contestația formulată împotriva Notificării privind încetarea contractului de finanțare și a refuzului de plată, astfel că, împotriva acesteia nu se impune formularea unei noi contestații. Acest act a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind susceptibil de a face obiectul parcurgerii unei noi proceduri prealabile. Ca urmare, excepția lipsei procedurii prealabile, vizând ambele motive anterior analizate, va fi respinsă ca nefondată. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, se constată că reclamanta și-a precizat primul petit al acțiunii, în sensul că a solicitat anularea Notificărilor nr. 294/2011, nr. 22789/2011 și nr. 293/2012, astfel că, față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a unui act administrativ și cea privind acordarea de despăgubiri ca urmare a anulării actului administrativ, sunt admisibile. Însă, tot prin prisma dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează obiectul cererii de chemare în judecată în contencios administrativ, instanța constată că petitul privind constatarea faptului că rezilierea/încetarea contractului de finanțare este nelegală, nu se circumscrie situațiilor prevăzute de textul de lege menționat. În consecință, acest capăt de cerere va fi respins ca inadmisibil, iar cu privire la celelalte capete de cerere, excepția inadmisibilității va fi respinsă. Pe fondul cauzei, se constată că reclamanta a solicitat anularea a trei acte administrative, respectiv, notificarea refuzului la plată, notificarea rezilierii contractului de finanțare și notificarea răspunsului la contestația formulată împotriva primelor două. De asemenea, s-a mai solicitat, prin acțiunea formulată, precizată și completată: - obligarea în solidar a pârâților, la decontarea ajutorului nerambursabil în sumă de 749.000 lei reprezentând 70% din valoarea eligibilă a bunului achiziționat în valoare de 1.070.000 lei conform contractului de finanțare, cu dobânzile aferente stabilite la nivelul celor plătite de societate la Banca C. pentru creditul în sumă totală de 412.734,00 lei, preluat cu contractul de credit ca urmare a executării nejustificate, nelegale a scrisorii de garanție nr. 32 din 10 februarie 2010 în valoare de 247.641,00 lei și nr. 22 din 28 mai 2009 în valoare de 165.093,00 lei, de restituire a avansului începând cu data executării respectivelor scrisori și până la data efectivă a plății, la nivelul dobânzii legale pentru suma de 336.266,00 lei, reprezentând diferența dintre valoarea ajutorului nerambursabil de 749.000 lei și cea a creditului preluat în sumă de 412.734,00 lei, ca urmare a executării celor două scrisori de garanție; - obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 41.273,40 lei, reprezentând 10% din valoarea scrisorilor de garanție bancară nr. 32 din 10 februarie 2010 și nr. 22 din 28 mai 2009, executate de pârâta A.P.D.R.P. pentru recuperarea avansului acordat, conform contractului de finanțare cu dobânzile aferente acestei sume la nivelul practicat de C. Bank, conform contractului de credit pe care reclamanta l-a încheiat cu această unitate bancară; - obligarea pârâtei A.P.D.R.P. la despăgubiri în sumă de 41.27,34 lei reprezentând comisioanele suplimentare de 1% plătite de societate pentru prelungirea cu 6 luni a valabilității scrisorilor de garanție bancară, ramase neutilizate și returnate în forma lor inițială, de către pârâta A.P.D.R.P.; - obligarea pârâților la plata de daune interese pentru câștigul nerealizat-profitul brut prevăzut în proiect raportat la cursul trimestrial al BNR, aferent fiecărui trimestru, ca urmare a faptului că nedecontarea la timp a ajutorului nerambursabil a împiedicat societatea să desfășoare activitatea din proiect, potrivit dreptului comun; - actualizarea sumelor de mai sus prin raportare la cursul leu/euro din data efectivă a plății raportată la data cursului din contractul de finanțare; - obligarea pârâților la returnarea sumei de 14.071,12 lei reprezentând 2% din valoarea ajutorului financiar nerambursabil plătit pentru prelungirea termenului de execuție, cu dobânzile legale aferente de la data de 06 aprilie 2011 până la data plății; - obligarea pârâților la plata sumei de 650 lei reprezentând comision de executare al scrisorii de garanție bancară nr. 327 din 26 octombrie 2009, cu dobânzile legale aferente de la data executării scrisorii de garanție bancară până la data efectivă a plății; - obligarea la actualizarea sumelor de la petitul 1 prin convertirea lor în euro la cursul euro/leu din contract și plata acestora în lei la cursul euro/leu din data plății prin raportare la cursul leu/euro din data efectivă a plății; Adresa prin care D.L.A.F. sesizează A.P.D.R.P. În legătură cu Nota de control privind contractul de finanțare încheiat cu societatea reclamantă, nu poartă data de înregistrare nr. 216 din 29 iulie 2011. Această dată este utilă pentru stabilirea actelor normative care se aplică în situația procedurii controlului și recuperării fondurilor comunitare. De altfel, în adresa menționată, D.L.A.F. face vorbire despre O.G. nr. 79/2003 și, chiar dacă la data emiterii actelor administrative contestate, acest act normativ era abrogat prin O.U.G. nr. 66/2011, conform art. 66 din această ordonanță de urgență, "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare". Ca urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 79/2003 și ale H.G. nr. 1510/2003 privind aprobarea Normelor metodologice la O.G. nr. 79/2003. Astfel, în succesiunea cronologică a evenimentelor, adresa emisă de A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011 este anterioară cererii de plată depusă de reclamantă la data de 31 august 2011. La data de 13 septembrie 2011 a fost întocmită de către pârâtul C.R.P.D.R.P. Nota de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control nr. 16334 și tot la aceeași dată, pârâtul menționat a emis Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, prin care a comunicat reclamantei că, în baza adresei A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011, prin care s-a solicitat să se demareze acțiunea de reziliere a contractului de finanțare, s-a luat decizia de respingere a cererii de plată. Aspectele la care se face referire prin adresa menționată au fost preluate din Nota de control a D.L.A.F., care nu conține date calendaristice ale efectuării controlului și, implicit, ale constatărilor făcute, singurele date concrete fiind cele referitoare la procesul-verbal întocmit de D.G.F.P. Brașov la data de 31 mai 2011. Astfel cum s-a arătat și anterior, în Nota de control a D.L.A.F. se menționează că A.P.D.R.P., în calitate de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente urmează să verifice aspectele prezentate, conținute în actul de control și să ia măsurile necesare pentru identificarea neregulilor și constatarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli precum și recuperarea sumelor reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli. Însă, la data de 13 septembrie 2011, C.R.P.D.R.P. 7 Alba Iulia emite refuzul la plată, iar sub nr. 22798 din 06 decembrie 2011, Notificarea beneficiarului privind încetarea contractului de finanțare prin care s-a comunicat societății reclamante că, în conformitate cu art. 8(1) din Contractul Cadru, art. 11(3) din Anexa I la Contractul de finanțare și art. 1270 C. civ., prin Nota nr. 22649 din 02 noiembrie 2011, s-a aprobat încetarea Contractului de finanțare. Prin aceeași notificare, s-a adus la cunoștința beneficiarului faptul că această comunicare a încetării contractului s-a realizat având în vedere Nota de control nr. 7/216/2011 emisă de D.L.A.F. și ținând cont de Adresele A.P.D.R.P. nr. 20.037 din 25 august 2011 și nr. 27.487 din 28 noiembrie 2011 înregistrate la C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba Iulia, prin care această instituție a fost înștiințată să demareze acțiunea de reziliere a contractului întrucât beneficiarul nu a respectat clauzele contractului de finanțare. Urmare a contestației formulată de reclamantă nr. 1 din 08 decembrie 2011, înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 28523 din 08 decembrie 2011, împotriva Notificării privind încetarea Contractului de finanțare și a refuzului de plată a tranșei I, A.P.D.R.P. a emis Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012, prin care s-a respins contestația ca neîntemeiată. La data de 23 septembrie 2011 a fost emisă Decizia nr. 489 de către D.G.F.P. Brașov, privind soluționarea contestației formulate de reclamantă, prin care s-au desființat actele administrativ fiscale pe baza cărora s-au stabilit o serie de aspecte prin Nota de control a D.L.A.F., aspecte preluate drept nereguli și de către pârâtul C.R.P.D.R.P. în Nota de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control nr. 16334 din 13 septembrie 2011. Deși s-a pus în vedere pârâților să depună la dosar documentația care a stat la baza emiterii fiecăruia dintre actele administrative atacate, nu a fost identificat vreun act emis de pârâta A.P.D.R.P., în calitate de parte cocontractantă în contractul de finanțare a cărei reziliere a fost notificată reclamantei, prin care această pârâtă să dispună în legătură cu rezilierea contractului. Conform art. 11 alin. (3) din contract, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau executarea contractului, precum și în situația în care constată că cele declarate pe propria răspundere de către beneficiar nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității. Chiar dacă această constatare poate fi delegată, în condițiile legii, încetarea valabilității contractului, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, nu poate fi realizată decât de autoritatea contractantă. În legătură cu motivele de încetare a valabilității contractului, mai sus expuse, se constată că, pe de o parte, aspectele de natură contabilă reținute prin Nota de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control nr. 16334 din 13 septembrie 2011, și-au pierdut suportul probatoriu prin desființarea Raportului de inspecție fiscală prin care acestea au fost constatate de organele de inspecție fiscală, iar pe de altă parte, nu s-a procedat la constatarea unei/unor nereguli potrivit dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 și a normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ. Această constatare este pe larg reglementată de actele normative menționate, simpla întocmire a unei Note de către Centru nefiind în măsură să acopere reglementările legale. Desființarea ulterioară a raportului de inspecție fiscală avut în vedere de D.L.A.F. la controlul efectuat, confirmă faptul că este necesară realizarea unei constatări proprii a autorității contractante a neregulilor și nicidecum, preluarea constatărilor altor instituții publice. De altfel, chiar D.L.A.F., în sesizarea A.P.D.R.P., arată că aceasta din urmă va verifica și va constata dacă aspectele semnalate constituie neregulă în sensul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003. În Capitolul II 1 al O.G. nr. 79/2003 intitulat "Responsabilitățile și obligațiile autorităților competente cu constatarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli și ale altor autorități cu competențe de control al modului de gestionare a fondurilor comunitare", nu există vreo dispoziție care să dea în competența D.L.A.F. activitatea de constatare a neregulilor, fiind prevăzută doar obligația autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a Serviciului Inspecția modului de constituire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli în utilizarea fondurilor europene din cadrul Inspecției Generale - Ministerul Economiei și Finanțelor, de a sesiza de îndată D.L.A.F. în cazul descoperirii unor indicii privind posibile fraude. Această modalitate de reziliere a unui contract de finanțare, dată cu încălcarea dispozițiilor legale anterior analizate, în condițiile în care pârâta A.P.D.R.P., în calitate și de organ de soluționare a contestației, nu a procedat la solicitarea documentelor pe baza cărora D.L.A.F. a întocmit nota de control și, ca urmare, nu a procedat nici la o primă constatare a neregulilor cel puțin în faza de soluționare a contestației, conduce la o vătămare a reclamantei ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea celor trei acte atacate. Referitor la notificarea refuzului de plată, este evident din conținutul acesteia, că motivul l-a constituit iminenta reziliere a contractului, astfel că și acest act se impune a fi anulat. Ca urmare, anularea notificării rezilierii contractului de finanțare se datorează motivelor mai sus invocate constând în calitatea instituției care a emis notificarea și lipsa unui suport probatoriu prin prisma situațiilor prevăzute de art. 11(3) din contractul de finanțare. Notificarea privind refuzul la plată va fi, la rândul său, anulată, tocmai pentru că motivul expus în conținutul acesteia este iminența rezilierii contractului de finanțare. Acest fapt nu conduce însă automat la admiterea cererii de plată și la decontarea ajutorului nerambursabil, instanța neputându-se substitui organului cu competențe în acest sens, decât în măsura verificării refuzului exprimat de autoritate. În prezenta cauză, limitele verificării sunt clar stabilite, astfel că, în situația în care notificarea rezilierii este anulată, C.R.P.D.R.P. urmează să procedeze la o nouă analiză a cererii de plată. Anularea notificării de reziliere a contractului nu conduce la repunerea părților în situația anterioară, întrucât revine autorității contractante obligația de a proceda la stabilirea situației în care fiecare dintre părțile din contract și de a lua măsurile ce se impun. Restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării scrisorilor de garanție bancară nu poate fi consecința anulării notificării rezilierii contractului de finanțare, executarea scrisorilor de garanție realizându-se în baza unor notificări neatacate în prezenta cauză, a căror analiză sub aspectul legalității și temeiniciei, nu poate fi efectuată în lipsa sesizării instanței. Pentru toate aceste motive, se impune respingerea restului pretențiilor ce au legătură cu decontarea ajutorului nerambursabil și executarea scrisorilor de garanție bancară. Sub aspectul daunelor interese solicitate de reclamantă, se constată că nu s-a făcut nicio dovadă în acest sens, urmând ca cererea să fie respinsă. Raportat la admiterea în parte a acțiunii și la dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâții vor fi obligați la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, urmând ca restul cheltuielilor de judecată solicitate să fie respinse.

Cererile de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 230/F din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC A.M. SRL și pârâta Agenția de Plăți și pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, devenită Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2014. Recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă, pentru următoarele motive: 1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba. A.P.D.R.P. este instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care funcționează în baza prevederilor O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006, având în structură opt Centre regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, fără personalitate juridică, care își au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare, constituite în temeiul Legii nr. 315/2004, cu modificările și completările ulterioare. Având în vedere dispozițiile art. 4 și art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006 coroborate cu dispozițiile art. 41 C. proc. civ. și cu cele ale art. 187 și art. 193 C. civ., în cauza de față nu poate deține calitate procesuală pasivă decât Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. 2. În mod greșit instanța de fond a interpretat și a aplicat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în soluționarea excepției lipsei plângerii prealabile. Prin Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Alba Iulia a informat reclamanta cu privire la respingerea cererii de plată formulată de aceasta din urmă, motivat de neeligibilitatea cheltuielilor supuse decontării. Reclamanta a formulat contestație împotriva Notificării privind încetarea contractului de finanțare, precum și împotriva Notificării privind refuzul la plată al tranșei I în data de 08 decembrie 2011, aceasta fiind înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 28523 din 08 decembrie 2011. În raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, se constată că, în ceea ce privește Notificarea privind refuzul la plată al tranșei I, procedura prealabilă este tardiv îndeplinită, depășindu-se termenul de 30 de zile impus de Legea contenciosului administrativ.

Instanța de fond în mod greșit a interpretat și a aplicat dispozițiile legale incidente speței și totodată, a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză. Contrar celor reținute de instanța de fond, A.P.D.R.P. a emis actele administrative anulate prin soluția pronunțată, având în vedere propriile constatări, ca urmare a verificărilor efectuate de experții din cadrul instituției. A.P.D.R.P. a procedat la efectuarea verificărilor în ceea ce privește cererea de plată nr. 1 formulată de către beneficiarul SC A.M. SRL, aceasta fiind, în primul rând, o condiție esențială impusă prin Contractul de finanțare și prin Manualul de Autorizare Plăți aferent Măsurii 312. Beneficiarului i se va acorda finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în Contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în care respecte acești termeni și condiții. Astfel, pentru fiecare tranșă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de plată, însoțit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt eligibile, respectiv, ca acestea respectă dispozițiile legale aplicabile, de la care părțile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voință. În speța de față, în urma verificării documentare și pe teren a cererii de plată nr. 1 depusă de către beneficiar, au fost constatate o serie de nereguli cât și faptul că, investiția nu era deloc implementată, motiv pentru care, a fost emisă Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011 cu privire la refuzul plății și ulterior, Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 de reziliere a Contractului de finanțare. Notificarea de reziliere a contractului de finanțare a avut ca motiv principal faptul că stadiul fizic de realizare a proiectului propus era la data de 23 martie 2011, zero, acesta nefiind dezvoltat/implementat. Prin urmare, independent de constatările D.L.A.F. din Nota de control transmisă A.P.D.R.P., având în vedere rezultatul verificării documentare și pe teren a cererii de plată nr. 1, se impunea, potrivit reglementărilor legale și Contractului de finanțare, refuzul plății și rezilierea contractului intervenit între părți. Mai mult, constatările D.L.A.F. privind procedura de achiziții desfășurată de reclamantă, confirmă că refuzul la plată exprimat prin Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, este unul justificat. În susținerea cererii de recurs, reclamanta SC A.M. SRL a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente: 1. Instanța de fond în mod greșit a constatat că petitul privind nelegalitatea măsurii de încetare/reziliere a Contractului de finanțare, nu se circumscrie situațiilor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004. Raportat la textul de lege menționat și la considerentul instanței potrivit căreia, "cererea de anulare a unui act administrativ și cea privind acordarea de despăgubiri ca urmare a anularii actului administrativ sunt admisibile", prima instanță a dezvoltat considerente contradictorii, care în mod inerent, conduc la o dezlegare greșită a cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. 2. În mod greșit instanța de fond a respins petitul principal și restul pretențiilor formulate în cauză, de esența acțiunii fiind obligarea pârâților la plata ajutorului financiar contractat în baza Contractului de finanțare, celelalte petite fiind subsecvente acestui capăt de cerere. Procedând în acest mod, instanța a lăsat spre rezolvare petitul principal la latitudinea pârâților, în condițiile în care, este evident, că urmare a anulării Notificărilor nr. 294 din 13 septembrie 2011 și nr. 22798 din 06 decembrie 2011, trebuia să se dispună obligarea pârâților la plata ajutorului financiar contractat, precum și la repararea prejudiciilor cauzate prin emiterea notificărilor anulate. 3. Prima instanță nu a ținut cont de forța obligatorie a contractelor (art. 969 C. civ.), precum și de regula prevăzută de art. 970 C. civ. și nu a dispus în consecință, astfel cum s-a solicitat prin acțiunea dedusă judecății, precizată.

Precizarea adusă în sensul repunerii părților în situația anterioară, nu poate avea semnificația înlăturării tuturor efectelor contractuale deja produse ci numai a acelora care contravin însăși rațiunii și obiectului Contractului de finanțare în discuție. Lăsarea acestei chestiuni la latitudinea pârâților echivalează cu refuzul de a tranșa fondul litigiului și de a obliga pârâții la executarea contractului, prin efectuarea plăților prevăzute de acesta, la plata accesoriilor și a contravalorii daunelor provocate prin emiterea de acte administrative nelegale, desființate chiar de către instanță.

Referitor la considerentele instanței privind restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării de către pârâți a scrisorilor de garanție bancară, instanța de fond a fost în eroare, întrucât nu s-a solicitat restituirea întregii sume executate ci numai a diferenței între suma primită și cea executată, respectiv 10% din valoare cu accesoriile aferente, considerentele instanței având ca efect aplicarea greșită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

În mod greșit instanța de fond a reținut că daunele interese solicitate nu au fost probate. Proba acestora se regăsește în înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv, contractul de credit, adresa emisă de Banca C., publicațiile B.N.R. privind dobânda legală și situația referitoare la modul de calcul al sumelor aferente petitelor 1 - 8.

În susținerea pretențiilor, recurenta învederează că asemenea pretenții au fost admise în practica europeană în materie și se regăsesc atât în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și în jurisprudența instanțelor naționale (deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2642/2011 și nr. 875/2009). 3. Apărările formulată de reclamanta SC A.M. SRL Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta SC A.M. SRL a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, ca nefondat. Reclamanta a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a motivelor de recurs privind greșita soluționare de către instanța de fond a excepțiilor lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba și lipsei plângerii prealabile, precizând că ambele excepții au fost în mod legal soluționate de către instanță. În ceea ce privește criticile formulate de pârâtă pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că sunt neîntemeiate, reiterând, în esență, argumentele prezentate în cuprinsul cererii de chemare în judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Cu privire la recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Critica recurentei-pârâte cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba, este neîntemeiată. În mod corect prima instanță a respins excepția analizată, constatând că pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba este emitent a două dintre actele administrative contestate în cauză, nefiind necesar ca structura administrativă pârâtă să aibă personalitate juridică pentru a sta în judecată pentru actele administrative care emană de la aceasta. În materia contenciosului administrativ este relevantă capacitatea de drept administrativ", care conferă dreptul de a sta în nume propriu în justiție acelor organe ale autorității publice care emit acte de drept administrativ pe baza unei competențe proprii sau au obligații proprii, derivate direct din lege. De asemenea, susținerile recurentei privind modul de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei plângerii prealabile, în ceea ce privește Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011, nu pot fi primite. Din înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, rezultă că împotriva Notificării nr. 294 din 13 septembrie 2011, reclamanta a formulat plângerea prealabilă cu nr. 1 din 30 septembrie 2011 și ulterior, a revenit cu adresa nr. 1 din 07 octombrie 2011, ambele înregistrate la autoritatea publică pârâtă la datele menționate, conform adresei nr. 17.014 din 22 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, fiind respectat termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește criticile formulate pe fondul pricinii de către pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate, constatând că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în speță, în raport de elementele de fapt ale cauzei, care nu au fost supuse unei analize coroborate față de întregul material probator administrat de părți. Astfel, se reține că între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă și societatea reclamantă, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanțare din 23 septembrie 2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum 703.556 lei, pentru realizarea proiectului intitulat "Achiziție utilaje performante pentru producția de ferestre din lemn masiv triplustratificat în comuna Feldioara, jud. Brașov". Potrivit dispozițiilor art. 5 (2) din Contractul de finanțare, "Plata se va efectua pe baza cererilor de plată autorizate de Agenție, depuse de beneficiar și însoțite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în urma verificărilor documentelor justificative prezentate de beneficiar conform cerințelor Autorității Contractante, prezentate în instrucțiunile de plată, Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi invalidată ulterior prin constatarea de nereguli". În conformitate cu prevederile Contractului de finanțare, ulterior verificării documentelor justificative pentru fiecare tranșă de plată solicitată a fi decontată de către beneficiar, se desfășoară de către A.P.D.R.P. și o vizită în teren, în vederea verificării aspectelor cuprinse în documentația depusă de beneficiar. În speță, în urma verificării documentare a cererii de plată nr. 1, depusă de reclamantă și înregistrată sub nr. 189 din 11 septembrie 2011, O.J.P.D.R.P. Brașov a constatat o serie de nereguli, solicitând acesteia clarificarea neconcordanțelor și completarea documentelor justificative. Conform procedurii, dosarul de plată a fost înaintat la Centrul Regional 7 Alba, care în urma analizării acestuia, a emis Notificarea cu privire la refuzul plății nr. 294 din 13 septembrie 2011. Ulterior, în urma verificării pe teren efectuate de către experții pârâtei, care au constatat că proiectul propus nu a fost implementat, a fost transmisă reclamantei Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 de reziliere a Contractului de finanțare. Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 8 (1) din Contractul-cadru și art. 11 (3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare, constatându-se nerespectarea de către reclamantă a clauzelor Contractului de finanțare. Conform prevederilor art. 11 (3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare, "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contratului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau a fost declarată procedura insolvenței, precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realității/Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești." Astfel, în data de 12 septembrie 2009, reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru centrul de comandă numerică specializat pentru producția de ferestre și presă rame hidraulică. La data de 27 octombrie 2009, reclamanta a depus la O.J.P.D.R.P. Brașov, cererea de plată a avansului nr. 1, ce a fost aprobată de pârâtă, beneficiarul încasând suma de 295.454,54 lei cu titlu de avans. Deși începând cu data de 27 octombrie 2009, reclamanta a avut posibilitatea să achiziționeze utilajul care făcea obiectul proiectului, s-a constatat că până la 11 septembrie 2011, data înregistrării la O.J.P.D.R.P. Brașov a cererii de plată nr. 1, reclamanta nu a efectuat demersuri pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului, atât din punct de vedere al încheierii contractului cu furnizorul, cât și din punct vedere financiar, prin încasarea avansului. În condițiile arătate, la data de 23 martie 2011, stadiul fizic de realizare a proiectului era zero, fiind depășit termenul de execuție a investiției, care, potrivit art. 2.1 din Contractul-cadru, era de 24 de luni de la data semnării contractului. De asemenea, constatările efectuate de D.L.A.F. cu privire la procedura de achiziție desfășurată de reclamantă s-au adăugat verificărilor proprii efectuate de pârâtă și au confirmat legalitatea emiterii Notificărilor nr. 294 din 13 septembrie 2011 și nr. 22798 din 06 decembrie 2011. În acest sens, prin Nota de control nr. 7/216/2011 întocmită de D.L.A.F., s-a reținut că bilanțul simplificat și contul de profit și pierderi, anexate la cererea de finanțare depusă de reclamantă, constituie documente inexacte, care nu oferă o imagine reală a poziției financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată. Referitor la procedura de achiziție desfășurată de reclamantă, s-a constatat nerespectarea criteriului de selecție pentru declararea ofertantului câștigător și întocmirea incompletă a unor înscrisuri în ceea ce privește specificațiile tehnice. Concluziile cuprinse în Nota de control a D.L.A.F. au fost confirmate prin Raportul Final de caz emis de D.L.A.F., în care s-a reținut că în implementarea proiectului au intervenit nereguli, astfel cum acestea sunt definite în art. 1 și art. 5 din Regulamentul 2988/95. Împrejurarea că raportul de inspecție fiscală care a stat la investigațiilor efectuate de D.L.A.F., a fost anulat prin Decizia nr. 489 din 23 septembrie 2011, emisă de D.G.F.P. Brașov în soluționarea contestației formulată de reclamantă, nu este de natură a înlătura constatările cuprinse în Nota de control a D.L.A.F. și în Raportul Final de caz emis de D.L.A.F., care nu au fost anulate. Prin urmare, constatând nerespectarea de către reclamantă a condițiilor impuse pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în temeiul prevederilor contractuale asumate de către ambele părți, se reține că, în mod legal, pârâta a procedat la întocmirea și transmiterea către reclamantă a Notificării privind refuzul de plată a tranșei I și a Notificării de reziliere a contractului. Asupra recursului declarat de reclamanta SC A.M. SRL Critica recurentei-pârâte vizând soluția dată de instanța de fond capătului de cerere privind constatarea faptului că rezilierea/încetarea Contractului de finanțare este nelegală, este neîntemeiată. În conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, pot face obiectul judecății în contencios administrativ litigiile născute fie din emiterea sau încheierea, după caz, de către o autoritate publică a unui act administrativ, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Din această perspectivă, este evident că nu se circumscrie obiectului acțiunii în contencios administrativ capătul de cerere analizat, deoarece acțiunile în constatare (a refuzului și a dreptului pretins) sunt admisibile numai în cazul în care nu există calea acțiunii în realizare (principiul subsidiarității acțiunii în constatare). Față de soluția dată prin prezentul recurs primului petit al acțiunii deduse judecății, urmează a fi respinse, ca neîntemeiate, susținerile recurentei-reclamante cu privire la temeinicia celorlalte capete de cerere ale acțiunii deduse judecății. După cum s-a reținut anterior, în urma constatărilor proprii ale pârâtei, rezultate din verificarea documentară și pe teren a cererii de plată depuse de reclamantă, s-a constatat că aceasta nu a respectat condițiile prevăzute în Contractul de finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, astfel încât, în conformitate cu prevederile art. 11 (3) din Anexa I la Contract, în mod legal au fost emise notificările contestate. În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării scrisorilor de garanție bancară, se reține că, urmare a emiterii Notificării de refuz la plată și a Notificării de reziliere a Contractului de finanțare, sumele solicitate la plată de către reclamantă, ulterior acordării avansului, nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, fiind legală măsura recuperării avansului acordat prin executarea scrisorilor de garanție bancară. Raportat la soluția de respingere dată capetelor de cerere analizate și în considerarea raportului de accesorialitate cu acestea, aceeași soluție se impune și în privința solicitărilor de obligare a pârâților la plata celorlalte pretenții subsecvente executării scrisorilor de garanție bancară și a daunelor interese. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de reclamanta SC A.M. SRL, admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii formulate de reclamantă. Va menține dispozițiile sentinței recurate, în privința soluțiilor date excepțiilor lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba, lipsei plângerii prealabile și inadmisibilității, invocate de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.