ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 230/F din 18

octombrie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC

A.M. SRL, în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit Centru 7 Alba și, în consecință, a anulat Notificările nr. 294 din 13

septembrie 2011 și nr. 22798 din 06 decembrie 2011, emise de cel din urmă

pârât, precum și Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012, emisă de prima

pârâtă, obligând pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Prin aceeași

sentință, instanța a respins excepțiile lipsei capacității de folosință a

pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru

7 Alba și lipsei plângerii prealabile, invocate de pârâta Agenția de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit; de asemenea, a fost respins, ca

inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect constatarea faptului că

rezilierea/încetarea contractului de finanțare este nelegală și a fost respinsă

excepția inadmisibilității celorlalte capete de cerere.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Referitor la excepția

lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Centru 7 Alba, se constată că acest

pârât este emitent a două dintre actele administrative atacate în prezenta

cauză, astfel că, în materia contenciosului administrativ, fiind vorba despre o

instituție care emite astfel de acte, lipsa personalității juridice nu prezintă

relevanță sub aspectul întrunirii condițiilor de a avea capacitate procesuală.

Pentru aceste motive,

excepția mai sus analizată va fi respinsă.

Referitor la

tardivitatea formulării plângerii prealabile împotriva Notificării privind

refuzul la plată, se constată că este vorba despre Notificarea nr. 294 din 13

septembrie 2011 prin care C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba a comunicat reclamantei

că, în baza adresei A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011,

s-a luat decizia de respingere a cererii de plată.

Astfel cum s-a

reținut anterior, chiar dacă înscrisurile emanate de la reclamantă ce poartă

nr. 1 din 30 septembrie 2011 și nr. 1 din 07 octombrie 2011, nu au o dovadă de

înregistrare, adresa emisă de A.P.D.R.P. din 22 noiembrie 2011, face dovada

înregistrării acestora la datele menționate. În conținutul acestor contestații

se face referire la Notificarea nr. 294/2011, iar motivele invocate privesc

aspectele menționate prin această notificare și motivele care au condus la

respingerea cererii de plată.

În consecință,

Notificarea nr. 294/2011 emisă de C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba a fost contestată

în termenul legal, invocarea tardivității formulării plângerii prealabile

nefiind întemeiată.

Referitor la

Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012 emisă de A.P.D.R.P., se constată că

prin conținutul acesteia a fost soluționată contestația formulată împotriva

Notificării privind încetarea contractului de finanțare și a refuzului de

plată, astfel că, împotriva acesteia nu se impune formularea unei noi

contestații. Acest act a fost emis în aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea

nr. 554/2004, nefiind susceptibil de a face obiectul parcurgerii unei noi

proceduri prealabile.

Ca urmare, excepția

lipsei procedurii prealabile, vizând ambele motive anterior analizate, va fi

respinsă ca nefondată.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității acțiunii, se constată că reclamanta și-a precizat

primul petit al acțiunii, în sensul că a solicitat anularea Notificărilor nr.

294/2011, nr. 22789/2011 și nr. 293/2012, astfel că, față de dispozițiile art.

8 din Legea nr. 554/2004, cererea de anulare a unui act administrativ și cea

privind acordarea de despăgubiri ca urmare a anulării actului administrativ,

sunt admisibile.

Însă, tot prin prisma

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează obiectul cererii

de chemare în judecată în contencios administrativ, instanța constată că

petitul privind constatarea faptului că rezilierea/încetarea contractului de

finanțare este nelegală, nu se circumscrie situațiilor prevăzute de textul de

lege menționat.

În consecință, acest capăt

de cerere va fi respins ca inadmisibil, iar cu privire la celelalte capete de

cerere, excepția inadmisibilității va fi respinsă.

Pe fondul cauzei, se

constată că reclamanta a solicitat anularea a trei acte administrative,

respectiv, notificarea refuzului la plată, notificarea rezilierii contractului

de finanțare și notificarea răspunsului la contestația formulată împotriva

primelor două.

De asemenea, s-a mai

solicitat, prin acțiunea formulată, precizată și completată:

- obligarea în

solidar a pârâților, la decontarea ajutorului nerambursabil în sumă de 749.000

lei reprezentând 70% din valoarea eligibilă a bunului achiziționat în valoare

de 1.070.000 lei conform contractului de finanțare, cu dobânzile aferente

stabilite la nivelul celor plătite de societate la Banca C. pentru creditul în

sumă totală de 412.734,00 lei, preluat cu contractul de credit ca urmare a

executării nejustificate, nelegale a scrisorii de garanție nr. 32 din 10

februarie 2010 în valoare de 247.641,00 lei și nr. 22 din 28 mai 2009 în

valoare de 165.093,00 lei, de restituire a avansului începând cu data

executării respectivelor scrisori și până la data efectivă a plății, la nivelul

dobânzii legale pentru suma de 336.266,00 lei, reprezentând diferența dintre

valoarea ajutorului nerambursabil de 749.000 lei și cea a creditului preluat în

sumă de 412.734,00 lei, ca urmare a executării celor două scrisori de garanție;

- obligarea în

solidar a pârâților la restituirea sumei de 41.273,40 lei, reprezentând 10% din

valoarea scrisorilor de garanție bancară nr. 32 din 10 februarie 2010 și nr. 22

din 28 mai 2009, executate de pârâta A.P.D.R.P. pentru recuperarea avansului

acordat, conform contractului de finanțare cu dobânzile aferente acestei sume

la nivelul practicat de C. Bank, conform contractului de credit pe care

reclamanta l-a încheiat cu această unitate bancară;

- obligarea pârâtei

A.P.D.R.P. la despăgubiri în sumă de 41.27,34 lei reprezentând comisioanele

suplimentare de 1% plătite de societate pentru prelungirea cu 6 luni a

valabilității scrisorilor de garanție bancară, ramase neutilizate și returnate

în forma lor inițială, de către pârâta A.P.D.R.P.;

- obligarea pârâților

la plata de daune interese pentru câștigul nerealizat-profitul brut prevăzut în

proiect raportat la cursul trimestrial al BNR, aferent fiecărui trimestru, ca

urmare a faptului că nedecontarea la timp a ajutorului nerambursabil a

împiedicat societatea să desfășoare activitatea din proiect, potrivit dreptului

comun;

- actualizarea

sumelor de mai sus prin raportare la cursul leu/euro din data efectivă a plății

raportată la data cursului din contractul de finanțare;

- obligarea pârâților

la returnarea sumei de 14.071,12 lei reprezentând 2% din valoarea ajutorului

financiar nerambursabil plătit pentru prelungirea termenului de execuție, cu

dobânzile legale aferente de la data de 06 aprilie 2011 până la data plății;

- obligarea pârâților

la plata sumei de 650 lei reprezentând comision de executare al scrisorii de

garanție bancară nr. 327 din 26 octombrie 2009, cu dobânzile legale aferente de

la data executării scrisorii de garanție bancară până la data efectivă a

plății;

- obligarea la

actualizarea sumelor de la petitul 1 prin convertirea lor în euro la cursul

euro/leu din contract și plata acestora în lei la cursul euro/leu din data

plății prin raportare la cursul leu/euro din data efectivă a plății;

Adresa prin care

D.L.A.F. sesizează A.P.D.R.P. În legătură cu Nota de control privind contractul

de finanțare încheiat cu societatea reclamantă, nu poartă data de înregistrare

nr. 216 din 29 iulie 2011. Această dată este utilă pentru stabilirea actelor

normative care se aplică în situația procedurii controlului și recuperării

fondurilor comunitare. De altfel, în adresa menționată, D.L.A.F. face vorbire

despre O.G. nr. 79/2003 și, chiar dacă la data emiterii actelor administrative

contestate, acest act normativ era abrogat prin O.U.G. nr. 66/2011, conform

art. 66 din această ordonanță de urgență, "activitățile de constatare a

neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se

valorifică cu aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 79/2003,

aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările

ulterioare".

Ca urmare, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 79/2003 și ale H.G. nr. 1510/2003 privind

aprobarea Normelor metodologice la O.G. nr. 79/2003.

Astfel, în

succesiunea cronologică a evenimentelor, adresa emisă de A.P.D.R.P. - Cabinet

Director General din 25 august 2011 este anterioară cererii de plată depusă de

reclamantă la data de 31 august 2011.

La data de 13

septembrie 2011 a fost întocmită de către pârâtul C.R.P.D.R.P. Nota de

descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control

nr. 16334 și tot la aceeași dată, pârâtul menționat a emis Notificarea nr. 294

din 13 septembrie 2011, prin care a comunicat reclamantei că, în baza adresei

A.P.D.R.P. - Cabinet Director General din 25 august 2011, prin care s-a

solicitat să se demareze acțiunea de reziliere a contractului de finanțare, s-a

luat decizia de respingere a cererii de plată.

Aspectele la care se

face referire prin adresa menționată au fost preluate din Nota de control a

D.L.A.F., care nu conține date calendaristice ale efectuării controlului și,

implicit, ale constatărilor făcute, singurele date concrete fiind cele

referitoare la procesul-verbal întocmit de D.G.F.P. Brașov la data de 31 mai

2011.

Astfel cum s-a arătat

și anterior, în Nota de control a D.L.A.F. se menționează că A.P.D.R.P., în

calitate de autoritate cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a

cofinanțării aferente urmează să verifice aspectele prezentate, conținute în

actul de control și să ia măsurile necesare pentru identificarea neregulilor și

constatarea creanțelor bugetare rezultate din nereguli precum și recuperarea

sumelor reprezentând creanțe bugetare rezultate din nereguli.

Însă, la data de 13

septembrie 2011, C.R.P.D.R.P. 7 Alba Iulia emite refuzul la plată, iar sub nr.

22798 din 06 decembrie 2011, Notificarea beneficiarului privind încetarea

contractului de finanțare prin care s-a comunicat societății reclamante că, în

conformitate cu art. 8(1) din Contractul Cadru, art. 11(3) din Anexa I la

Contractul de finanțare și art. 1270 C. civ., prin Nota nr. 22649 din 02

noiembrie 2011, s-a aprobat încetarea Contractului de finanțare.

Prin aceeași

notificare, s-a adus la cunoștința beneficiarului faptul că această comunicare

a încetării contractului s-a realizat având în vedere Nota de control nr.

7/216/2011 emisă de D.L.A.F. și ținând cont de Adresele A.P.D.R.P. nr. 20.037

din 25 august 2011 și nr. 27.487 din 28 noiembrie 2011 înregistrate la

C.R.P.D.R.P. 7 Centru Alba Iulia, prin care această instituție a fost

înștiințată să demareze acțiunea de reziliere a contractului întrucât

beneficiarul nu a respectat clauzele contractului de finanțare.

Urmare a contestației

formulată de reclamantă nr. 1 din 08 decembrie 2011, înregistrată la A.P.D.R.P.

sub nr. 28523 din 08 decembrie 2011, împotriva Notificării privind încetarea

Contractului de finanțare și a refuzului de plată a tranșei I, A.P.D.R.P. a

emis Notificarea nr. 293 din 05 ianuarie 2012, prin care s-a respins

contestația ca neîntemeiată.

La data de 23

septembrie 2011 a fost emisă Decizia nr. 489 de către D.G.F.P. Brașov, privind

soluționarea contestației formulate de reclamantă, prin care s-au desființat

actele administrativ fiscale pe baza cărora s-au stabilit o serie de aspecte

prin Nota de control a D.L.A.F., aspecte preluate drept nereguli și de către

pârâtul C.R.P.D.R.P. în Nota de descoperire a unei nereguli și de fundamentare

pentru desfășurarea unui control nr. 16334 din 13 septembrie 2011.

Deși s-a pus în

vedere pârâților să depună la dosar documentația care a stat la baza emiterii fiecăruia

dintre actele administrative atacate, nu a fost identificat vreun act emis de

pârâta A.P.D.R.P., în calitate de parte cocontractantă în contractul de

finanțare a cărei reziliere a fost notificată reclamantei, prin care această

pârâtă să dispună în legătură cu rezilierea contractului. Conform art. 11 alin.

(3) din contract, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea

contractului în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea sau

executarea contractului, precum și în situația în care constată că cele

declarate pe propria răspundere de către beneficiar nu corespund realității sau

documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării

nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu

corespund realității.

Chiar dacă această

constatare poate fi delegată, în condițiile legii, încetarea valabilității

contractului, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, nu poate fi

realizată decât de autoritatea contractantă.

În legătură cu

motivele de încetare a valabilității contractului, mai sus expuse, se constată

că, pe de o parte, aspectele de natură contabilă reținute prin Nota de

descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control

nr. 16334 din 13 septembrie 2011, și-au pierdut suportul probatoriu prin

desființarea Raportului de inspecție fiscală prin care acestea au fost

constatate de organele de inspecție fiscală, iar pe de altă parte, nu s-a

procedat la constatarea unei/unor nereguli potrivit dispozițiilor O.G. nr.

79/2003 și a normelor metodologice de aplicare a acestui act normativ. Această

constatare este pe larg reglementată de actele normative menționate, simpla

întocmire a unei Note de către Centru nefiind în măsură să acopere reglementările

legale.

Desființarea

ulterioară a raportului de inspecție fiscală avut în vedere de D.L.A.F. la

controlul efectuat, confirmă faptul că este necesară realizarea unei constatări

proprii a autorității contractante a neregulilor și nicidecum, preluarea constatărilor

altor instituții publice. De altfel, chiar D.L.A.F., în sesizarea A.P.D.R.P.,

arată că aceasta din urmă va verifica și va constata dacă aspectele semnalate

constituie neregulă în sensul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003.

În Capitolul II

1

al O.G. nr. 79/2003 intitulat "Responsabilitățile și obligațiile

autorităților competente cu constatarea creanțelor bugetare rezultate din

nereguli și ale altor autorități cu competențe de control al modului de

gestionare a fondurilor comunitare", nu există vreo dispoziție care să dea

în competența D.L.A.F. activitatea de constatare a neregulilor, fiind prevăzută

doar obligația autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare

și a Serviciului Inspecția modului de constituire a creanțelor bugetare rezultate

din nereguli în utilizarea fondurilor europene din cadrul Inspecției Generale -

Ministerul Economiei și Finanțelor, de a sesiza de îndată D.L.A.F. în cazul

descoperirii unor indicii privind posibile fraude.

Această modalitate de

reziliere a unui contract de finanțare, dată cu încălcarea dispozițiilor legale

anterior analizate, în condițiile în care pârâta A.P.D.R.P., în calitate și de

organ de soluționare a contestației, nu a procedat la solicitarea documentelor

pe baza cărora D.L.A.F. a întocmit nota de control și, ca urmare, nu a procedat

nici la o primă constatare a neregulilor cel puțin în faza de soluționare a

contestației, conduce la o vătămare a reclamantei ce nu poate fi înlăturată

decât prin anularea celor trei acte atacate.

Referitor la notificarea

refuzului de plată, este evident din conținutul acesteia, că motivul l-a

constituit iminenta reziliere a contractului, astfel că și acest act se impune

a fi anulat.

Ca urmare, anularea

notificării rezilierii contractului de finanțare se datorează motivelor mai sus

invocate constând în calitatea instituției care a emis notificarea și lipsa

unui suport probatoriu prin prisma situațiilor prevăzute de art. 11(3) din

contractul de finanțare.

Notificarea privind

refuzul la plată va fi, la rândul său, anulată, tocmai pentru că motivul expus

în conținutul acesteia este iminența rezilierii contractului de finanțare.

Acest fapt nu conduce

însă automat la admiterea cererii de plată și la decontarea ajutorului

nerambursabil, instanța neputându-se substitui organului cu competențe în acest

sens, decât în măsura verificării refuzului exprimat de autoritate. În prezenta

cauză, limitele verificării sunt clar stabilite, astfel că, în situația în care

notificarea rezilierii este anulată, C.R.P.D.R.P. urmează să procedeze la o

nouă analiză a cererii de plată.

Anularea notificării

de reziliere a contractului nu conduce la repunerea părților în situația

anterioară, întrucât revine autorității contractante obligația de a proceda la

stabilirea situației în care fiecare dintre părțile din contract și de a lua

măsurile ce se impun.

Restituirea sumelor

ce au făcut obiectul executării scrisorilor de garanție bancară nu poate fi

consecința anulării notificării rezilierii contractului de finanțare,

executarea scrisorilor de garanție realizându-se în baza unor notificări

neatacate în prezenta cauză, a căror analiză sub aspectul legalității și

temeiniciei, nu poate fi efectuată în lipsa sesizării instanței.

Pentru toate aceste

motive, se impune respingerea restului pretențiilor ce au legătură cu

decontarea ajutorului nerambursabil și executarea scrisorilor de garanție

bancară.

Sub aspectul daunelor

interese solicitate de reclamantă, se constată că nu s-a făcut nicio dovadă în

acest sens, urmând ca cererea să fie respinsă.

Raportat la admiterea

în parte a acțiunii și la dispozițiile art. 274 C. proc. civ., pârâții vor fi

obligați la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de

1000 lei, urmând ca restul cheltuielilor de judecată solicitate să fie

respinse.

Împotriva Sentinței

civile nr. 230/F din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția

contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs, în termen legal,

reclamanta SC A.M. SRL și pârâta Agenția de Plăți și pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit, devenită Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în

conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2014.

Recursul declarat de

pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale s-a întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., în temeiul

cărora s-a solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul

respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă, pentru

următoarele motive:

instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință

a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7

Centru Alba.

A.P.D.R.P. este

instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, care funcționează în baza prevederilor

O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006, având în structură opt Centre regionale de

plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit, fără personalitate juridică, care

își au sediul în fiecare dintre regiunile de dezvoltare, constituite în temeiul

Legii nr. 315/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere

dispozițiile art. 4 și art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006 coroborate cu

dispozițiile art. 41 C. proc. civ. și cu cele ale art. 187 și art. 193 C. civ.,

în cauza de față nu poate deține calitate procesuală pasivă decât Agenția de

Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

instanța de fond a interpretat și a aplicat prevederile art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, în soluționarea excepției lipsei plângerii prealabile.

Prin Notificarea nr.

294 din 13 septembrie 2011, Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit 7 Alba Iulia a informat reclamanta cu privire la respingerea cererii de

plată formulată de aceasta din urmă, motivat de neeligibilitatea cheltuielilor

supuse decontării.

Reclamanta a formulat

contestație împotriva Notificării privind încetarea contractului de finanțare,

precum și împotriva Notificării privind refuzul la plată al tranșei I în data

de 08 decembrie 2011, aceasta fiind înregistrată la A.P.D.R.P. sub nr. 28523

din 08 decembrie 2011.

În raport de

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, se constată că, în ceea ce privește

Notificarea privind refuzul la plată al tranșei I, procedura prealabilă este

tardiv îndeplinită, depășindu-se termenul de 30 de zile impus de Legea

contenciosului administrativ.

în mod greșit a interpretat și a aplicat dispozițiile legale incidente speței

și totodată, a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză.

Contrar celor

reținute de instanța de fond, A.P.D.R.P. a emis actele administrative anulate

prin soluția pronunțată, având în vedere propriile constatări, ca urmare a

verificărilor efectuate de experții din cadrul instituției.

A.P.D.R.P. a procedat

la efectuarea verificărilor în ceea ce privește cererea de plată nr. 1

formulată de către beneficiarul SC A.M. SRL, aceasta fiind, în primul rând, o

condiție esențială impusă prin Contractul de finanțare și prin Manualul de

Autorizare Plăți aferent Măsurii 312.

Beneficiarului i se

va acorda finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în

Contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în condițiile în

care respecte acești termeni și condiții.

Astfel, pentru

fiecare tranșă de plată, beneficiarul va depune un dosar de cerere de plată,

însoțit de documente justificative, care să ateste că aceste cheltuieli sunt

eligibile, respectiv, ca acestea respectă dispozițiile legale aplicabile, de la

care părțile nu pot deroga prin simpla lor manifestare de voință.

În speța de față, în

urma verificării documentare și pe teren a cererii de plată nr. 1 depusă de

către beneficiar, au fost constatate o serie de nereguli cât și faptul că,

investiția nu era deloc implementată, motiv pentru care, a fost emisă

Notificarea nr. 294 din 13 septembrie 2011 cu privire la refuzul plății și

ulterior, Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 de reziliere a

Contractului de finanțare.

Notificarea de

reziliere a contractului de finanțare a avut ca motiv principal faptul că

stadiul fizic de realizare a proiectului propus era la data de 23 martie 2011,

zero, acesta nefiind dezvoltat/implementat.

Prin urmare,

independent de constatările D.L.A.F. din Nota de control transmisă A.P.D.R.P.,

având în vedere rezultatul verificării documentare și pe teren a cererii de

plată nr. 1, se impunea, potrivit reglementărilor legale și Contractului de

finanțare, refuzul plății și rezilierea contractului intervenit între părți.

Mai mult,

constatările D.L.A.F. privind procedura de achiziții desfășurată de reclamantă,

confirmă că refuzul la plată exprimat prin Notificarea nr. 294 din 13

septembrie 2011, este unul justificat.

În susținerea cererii

de recurs, reclamanta SC A.M. SRL a invocat motivele de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea instanței de fond este

nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:

în mod greșit a constatat că petitul privind nelegalitatea măsurii de

încetare/reziliere a Contractului de finanțare, nu se circumscrie situațiilor

prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Raportat la textul de

lege menționat și la considerentul instanței potrivit căreia, "cererea de

anulare a unui act administrativ și cea privind acordarea de despăgubiri ca

urmare a anularii actului administrativ sunt admisibile", prima instanță a

dezvoltat considerente contradictorii, care în mod inerent, conduc la o

dezlegare greșită a cauzei, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ.

instanța de fond a respins petitul principal și restul pretențiilor formulate

în cauză, de esența acțiunii fiind obligarea pârâților la plata ajutorului

financiar contractat în baza Contractului de finanțare, celelalte petite fiind

subsecvente acestui capăt de cerere.

Procedând în acest

mod, instanța a lăsat spre rezolvare petitul principal la latitudinea

pârâților, în condițiile în care, este evident, că urmare a anulării

Notificărilor nr. 294 din 13 septembrie 2011 și nr. 22798 din 06 decembrie

2011, trebuia să se dispună obligarea pârâților la plata ajutorului financiar

contractat, precum și la repararea prejudiciilor cauzate prin emiterea

notificărilor anulate.

a ținut cont de forța obligatorie a contractelor (art. 969 C. civ.), precum și

de regula prevăzută de art. 970 C. civ. și nu a dispus în consecință, astfel

cum s-a solicitat prin acțiunea dedusă judecății, precizată.

în sensul repunerii părților în situația anterioară, nu poate avea semnificația

înlăturării tuturor efectelor contractuale deja produse ci numai a acelora care

contravin însăși rațiunii și obiectului Contractului de finanțare în discuție.

Lăsarea acestei

chestiuni la latitudinea pârâților echivalează cu refuzul de a tranșa fondul

litigiului și de a obliga pârâții la executarea contractului, prin efectuarea

plăților prevăzute de acesta, la plata accesoriilor și a contravalorii daunelor

provocate prin emiterea de acte administrative nelegale, desființate chiar de

către instanță.

considerentele instanței privind restituirea sumelor ce au făcut obiectul

executării de către pârâți a scrisorilor de garanție bancară, instanța de fond

a fost în eroare, întrucât nu s-a solicitat restituirea întregii sume executate

ci numai a diferenței între suma primită și cea executată, respectiv 10% din

valoare cu accesoriile aferente, considerentele instanței având ca efect

aplicarea greșită a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.).

instanța de fond a reținut că daunele interese solicitate nu au fost probate.

Proba acestora se regăsește în înscrisurile depuse la dosarul cauzei,

respectiv, contractul de credit, adresa emisă de Banca C., publicațiile B.N.R.

privind dobânda legală și situația referitoare la modul de calcul al sumelor

aferente petitelor 1 - 8.

pretențiilor, recurenta învederează că asemenea pretenții au fost admise în

practica europeană în materie și se regăsesc atât în jurisprudența Curții de

Justiție a Uniunii Europene și Curții Europene a Drepturilor Omului, cât și în

jurisprudența instanțelor naționale (deciziile Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 2642/2011 și nr. 875/2009).

formulată de reclamanta SC A.M. SRL

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, reclamanta SC A.M. SRL a solicitat respingerea recursului

declarat de pârâtă, ca nefondat.

Reclamanta a

solicitat respingerea, ca neîntemeiate, a motivelor de recurs privind greșita

soluționare de către instanța de fond a excepțiilor lipsei capacității

procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit 7 Centru Alba și lipsei plângerii prealabile, precizând că

ambele excepții au fost în mod legal soluționate de către instanță.

În ceea ce privește

criticile formulate de pârâtă pe fondul cauzei, reclamanta a arătat că sunt

neîntemeiate, reiterând, în esență, argumentele prezentate în cuprinsul cererii

de chemare în judecată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor declarate în cauză

Analizând actele și

lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs

formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cu privire la

recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale

Critica

recurentei-pârâte cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond asupra

excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul

Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba, este

neîntemeiată.

În mod corect prima

instanță a respins excepția analizată, constatând că pârâtul Centrul Regional

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba este emitent a două

dintre actele administrative contestate în cauză, nefiind necesar ca structura

administrativă pârâtă să aibă personalitate juridică pentru a sta în judecată

pentru actele administrative care emană de la aceasta.

În materia

contenciosului administrativ este relevantă capacitatea de drept

administrativ", care conferă dreptul de a sta în nume propriu în justiție

acelor organe ale autorității publice care emit acte de drept administrativ pe

baza unei competențe proprii sau au obligații proprii, derivate direct din

lege.

De asemenea,

susținerile recurentei privind modul de soluționare de către prima instanță a

excepției lipsei plângerii prealabile, în ceea ce privește Notificarea nr. 294

din 13 septembrie 2011, nu pot fi primite.

Din înscrisurile

depuse la dosarul instanței de fond, rezultă că împotriva Notificării nr. 294

din 13 septembrie 2011, reclamanta a formulat plângerea prealabilă cu nr. 1 din

30 septembrie 2011 și ulterior, a revenit cu adresa nr. 1 din 07 octombrie

2011, ambele înregistrate la autoritatea publică pârâtă la datele menționate,

conform adresei nr. 17.014 din 22 noiembrie 2011 emisă de pârâtă, fiind respectat

termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004.

În ceea ce privește

criticile formulate pe fondul pricinii de către pârâta Agenția pentru

Finanțarea Investițiilor Rurale, Înalta Curte apreciază că sunt întemeiate, constatând

că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în

speță, în raport de elementele de fapt ale cauzei, care nu au fost supuse unei

analize coroborate față de întregul material probator administrat de părți.

Astfel, se reține că

între pârâtă, în calitate de autoritate contractantă și societatea reclamantă,

în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanțare din 23

septembrie 2008, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil

în cuantum 703.556 lei, pentru realizarea proiectului intitulat "Achiziție

utilaje performante pentru producția de ferestre din lemn masiv

triplustratificat în comuna Feldioara, jud. Brașov".

Potrivit

dispozițiilor art. 5 (2) din Contractul de finanțare, "Plata se va efectua

pe baza cererilor de plată autorizate de Agenție, depuse de beneficiar și

însoțite de documente justificative. Autorizarea cererilor de plată se face în

urma verificărilor documentelor justificative prezentate de beneficiar conform

cerințelor Autorității Contractante, prezentate în instrucțiunile de plată,

Anexa V la prezentul contract. Autorizarea cererilor de plată poate fi

invalidată ulterior prin constatarea de nereguli".

În conformitate cu

prevederile Contractului de finanțare, ulterior verificării documentelor

justificative pentru fiecare tranșă de plată solicitată a fi decontată de către

beneficiar, se desfășoară de către A.P.D.R.P. și o vizită în teren, în vederea

verificării aspectelor cuprinse în documentația depusă de beneficiar.

În speță, în urma

verificării documentare a cererii de plată nr. 1, depusă de reclamantă și

înregistrată sub nr. 189 din 11 septembrie 2011, O.J.P.D.R.P. Brașov a

constatat o serie de nereguli, solicitând acesteia clarificarea

neconcordanțelor și completarea documentelor justificative.

Conform procedurii,

dosarul de plată a fost înaintat la Centrul Regional 7 Alba, care în urma

analizării acestuia, a emis Notificarea cu privire la refuzul plății nr. 294

din 13 septembrie 2011.

Ulterior, în urma

verificării pe teren efectuate de către experții pârâtei, care au constatat că

proiectul propus nu a fost implementat, a fost transmisă reclamantei

Notificarea nr. 22798 din 06 decembrie 2011 de reziliere a Contractului de

finanțare.

Notificarea nr. 22798

din 06 decembrie 2011 a fost emisă în temeiul prevederilor art. 8 (1) din

Contractul-cadru și art. 11 (3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare,

constatându-se nerespectarea de către reclamantă a clauzelor Contractului de

finanțare.

Conform prevederilor

art. 11 (3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare, "În cazul constatării

unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contratului, inclusiv în

cazul în care beneficiarul este declarat în stare de incapacitate de plată sau

a fost declarată procedura insolvenței, precum și în situația în care

Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de

beneficiar, prin reprezentanții săi nu corespund realității sau

documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării

nerambursabile sunt constatate ca fiind

neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund

realității/Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de

plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în

întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței

judecătorești."

Astfel, în data de 12

septembrie 2009, reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru

centrul de comandă numerică specializat pentru producția de ferestre și presă

rame hidraulică.

La data de 27

octombrie 2009, reclamanta a depus la O.J.P.D.R.P. Brașov, cererea de plată a

avansului nr. 1, ce a fost aprobată de pârâtă, beneficiarul încasând suma de

295.454,54 lei cu titlu de avans.

Deși începând cu data

de 27 octombrie 2009, reclamanta a avut posibilitatea să achiziționeze utilajul

care făcea obiectul proiectului, s-a constatat că până la 11 septembrie 2011,

data înregistrării la O.J.P.D.R.P. Brașov a cererii de plată nr. 1, reclamanta

nu a efectuat demersuri pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului, atât din

punct de vedere al încheierii contractului cu furnizorul, cât și din punct

vedere financiar, prin încasarea avansului.

În condițiile

arătate, la data de 23 martie 2011, stadiul fizic de realizare a proiectului

era zero, fiind depășit termenul de execuție a investiției, care, potrivit art.

2.1 din Contractul-cadru, era de 24 de luni de la data semnării contractului.

De asemenea,

constatările efectuate de D.L.A.F. cu privire la procedura de achiziție

desfășurată de reclamantă s-au adăugat verificărilor proprii efectuate de

pârâtă și au confirmat legalitatea emiterii Notificărilor nr. 294 din 13

septembrie 2011 și nr. 22798 din 06 decembrie 2011.

În acest sens, prin

Nota de control nr. 7/216/2011 întocmită de D.L.A.F., s-a reținut că bilanțul

simplificat și contul de profit și pierderi, anexate la cererea de finanțare

depusă de reclamantă, constituie documente inexacte, care nu oferă o imagine

reală a poziției financiare și a celorlalte informații referitoare la

activitatea desfășurată.

Referitor la

procedura de achiziție desfășurată de reclamantă, s-a constatat nerespectarea

criteriului de selecție pentru declararea ofertantului câștigător și întocmirea

incompletă a unor înscrisuri în ceea ce privește specificațiile tehnice.

Concluziile cuprinse

în Nota de control a D.L.A.F. au fost confirmate prin Raportul Final de caz

emis de D.L.A.F., în care s-a reținut că în implementarea proiectului au

intervenit nereguli, astfel cum acestea sunt definite în art. 1 și art. 5 din

Regulamentul 2988/95.

Împrejurarea că

raportul de inspecție fiscală care a stat la investigațiilor efectuate de

D.L.A.F., a fost anulat prin Decizia nr. 489 din 23 septembrie 2011, emisă de

D.G.F.P. Brașov în soluționarea contestației formulată de reclamantă, nu este de

natură a înlătura constatările cuprinse în Nota de control a D.L.A.F. și în

Raportul Final de caz emis de D.L.A.F., care nu au fost anulate.

Prin urmare,

constatând nerespectarea de către reclamantă a condițiilor impuse pentru

acordarea ajutorului financiar nerambursabil, în temeiul prevederilor

contractuale asumate de către ambele părți, se reține că, în mod legal, pârâta

a procedat la întocmirea și transmiterea către reclamantă a Notificării privind

refuzul de plată a tranșei I și a Notificării de reziliere a contractului.

Asupra recursului

declarat de reclamanta SC A.M. SRL

Critica

recurentei-pârâte vizând soluția dată de instanța de fond capătului de cerere

privind constatarea faptului că rezilierea/încetarea Contractului de finanțare

este nelegală, este neîntemeiată.

În conformitate cu

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, pot face obiectul judecății în

contencios administrativ litigiile născute fie din emiterea sau încheierea,

după caz, de către o autoritate publică a unui act administrativ, fie din

nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat al unei

autorități publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim.

Din această

perspectivă, este evident că nu se circumscrie obiectului acțiunii în contencios

administrativ capătul de cerere analizat, deoarece acțiunile în constatare (a

refuzului și a dreptului pretins) sunt admisibile numai în cazul în care nu

există calea acțiunii în realizare (principiul subsidiarității acțiunii în

constatare).

Față de soluția dată

prin prezentul recurs primului petit al acțiunii deduse judecății, urmează a fi

respinse, ca neîntemeiate, susținerile recurentei-reclamante cu privire la

temeinicia celorlalte capete de cerere ale acțiunii deduse judecății.

După cum s-a reținut

anterior, în urma constatărilor proprii ale pârâtei, rezultate din verificarea

documentară și pe teren a cererii de plată depuse de reclamantă, s-a constatat

că aceasta nu a respectat condițiile prevăzute în Contractul de finanțare

pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil, astfel încât, în

conformitate cu prevederile art. 11 (3) din Anexa I la Contract, în mod legal

au fost emise notificările contestate.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind restituirea sumelor ce au făcut obiectul executării

scrisorilor de garanție bancară, se reține că, urmare a emiterii Notificării de

refuz la plată și a Notificării de reziliere a Contractului de finanțare,

sumele solicitate la plată de către reclamantă, ulterior acordării avansului,

nu îndeplinesc condițiile de eligibilitate, fiind legală măsura recuperării

avansului acordat prin executarea scrisorilor de garanție bancară.

Raportat la soluția

de respingere dată capetelor de cerere analizate și în considerarea raportului

de accesorialitate cu acestea, aceeași soluție se impune și în privința

solicitărilor de obligare a pârâților la plata celorlalte pretenții subsecvente

executării scrisorilor de garanție bancară și a daunelor interese.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea, ca

nefondat, a recursului declarat de reclamanta SC A.M. SRL, admiterea recursului

declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și modificarea

în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în integralitate a acțiunii

formulate de reclamantă.

Va menține

dispozițiile sentinței recurate, în privința soluțiilor date excepțiilor lipsei

capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba, lipsei plângerii prealabile

și inadmisibilității, invocate de pârâta Agenția pentru Finanțarea

Investițiilor Rurale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL împotriva Sentinței civile nr.

230/F din 18 octombrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția contencios

administrativ și fiscal.

Admite recursul

declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva

aceleiași sentințe.

Modifică, în parte,

sentința atacată, în sensul că respinge în integralitate acțiunea formulată de

reclamantă.

Menține dispozițiile

sentinței recurate, în privința soluțiilor date excepțiilor lipsei capacității

de folosință a pârâtului Centrul Regional de Plăți și pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit Centru 7 Alba, lipsei plângerii prealabile și inadmisibilității,

invocate de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN