ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3615/2015

Decizia

nr. 3615/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să dispună:

- eliberarea și comunicarea de către pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba a documentațiilor care au stat la baza notificării nr. 21411 din 29 decembrie 2010, a raportului OJDRP Brașov, a notificării de refuz de plată nr. 2122 din 27 ianuarie 2011, a notificării privind încetarea contractului de finanțare nr. 1622 din 06 septembrie 2011, a rapoartelor de soluționare a contestațiilor depuse de reclamantă, a ordinelor de deplasare a adresei nr. 22065 din 23 noiembrie 2011;

- comunicarea de către pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba a următoarelor documente: ordinele de deplasare ale numiților B. și C., care în baza scrisorilor de misiune nr. 2276 din 01 februarie 2011 și 2276 din 01 februarie 2011 ar fi trebuit să o viziteze conform scrisorilor de misiune anexate și să efectueze controlul la reclamantă, adresa nr. 22065 din 23 noiembrie 2011 a pârâtului Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba înregistrată la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București cu nr. 27665 din 29 noiembrie 2011, adresa emisă de DCA al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București către pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba, prin care îi învederează acestuia că nota de control nr. 1985 din 25 ianuarie 2011 a fost emisă cu încălcarea normelor metodologice de control în privința nerespectării cerinței de minim 3 ani a echipei de control, adresa Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București înregistrată la pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba cu nr. 2009 din 25 ianuarie 2011, adresa prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București să precizeze vechimea în domeniul controlului a semnatarilor notei de control nr. 1985 din 25 ianuarie 2011, precum și dacă aceștia fac parte dintr-o structură de control și cui aparține aceasta, precum și baza legală în care s-a efectuat controlul, manualul de proceduri pentru control/achiziții/plăți (pe CD) valabil la data efectuării controlului de către numiții B. și C., cu avizarea variantei acestuia de către AM și avizarea următoarei versiuni prin ordin de ministru;

- obligarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la comunicarea copiei adresei nr. 1 din 05 mai 2013, cu rezoluția secretarului de stat, înregistrată la M.A.D.R. sub nr. 10534bis/07.05.2013/AI;

- obligarea fiecărui pârât la plata de daune cominatorii de 150 lei/zi de întârziere în caz de neexecutare a hotărârii instanței.

Prin sentința nr. 242/F din 20 decembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba și, în consecință, a dispus următoarele:

- a obligat pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba să comunice reclamantei SC A. SRL documentațiile care au stat la baza notificării nr. 21411 din 29 decembrie 2010, a raportului OJDRP Brașov, a notificării de refuz de plată nr. 2122 din 27 ianuarie 2011, a notificării privind încetarea contractului de finanțare nr. 1622 din 06 septembrie 2011, a rapoartelor de soluționare a contestațiilor depuse de reclamantă;

- a respins celelalte pretenții ale reclamantei;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală București și Pescuit București și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit București, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale O.U.G. nr. 13/2006.

Recurenta critică greșita respingere de către instanța de fond a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba, subliniind că acesta nu are personalitate juridică.

Apreciază recurenta că, în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 13/2006, în cauza de față nu poate deține calitate procesuală pasivă decât Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, aceasta urmând să încheie contractele de finanțare în calitate de autoritate contractantă.

Subliniază recurenta că, având în vedere dispozițiile art. 4 și art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2006, în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional Centru Alba și solicitarea de citare în prezenta cauză doar a Agenției.

Recurenta arată că instanța de fond, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 și ale C. proc. civ., precum și cu ignorarea situației de fapt și a probatoriului administrat în cauză, nu a analizat excepțiile invocate de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în prezenta cauză, respectiv excepția inadmsibilității acțiunii, excepția lipsei de obiect și excepția lipsei de interes.

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii formulate de SC A. SRL, în principal ca inadmisibilă, lipsită de obiect și de interes, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Intimata SC A. SRL, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei de interes a recurentei-pârâte Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală București și Pescuit de a declara prezentul recurs, având în vedere faptul că acțiunea reclamantei a fost respinsă față de aceasta.

Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurenta nu justifică un interes legal în judecarea recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin sentința nr. 242/F din 20 decembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală 7 Alba, dar a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Cei doi pârâți sunt autorități administrative distincte, cu competențe diferite, având capacitate procesuală de folosință proprie, stând în judecată în nume propriu.

Or, în prezenta cauză, împotriva acestei sentințe, a formulat recurs numai pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în nume propriu, autoritate care nu avea interes să atace soluția pronunțată de curtea de apel în favoarea sa, situându-se pe poziția părții care a câștigat procesul, de vreme ce acțiunea formulată împotriva sa a fost respinsă.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 13 din 22.02.2006, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a înființat ca instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin reorganizarea Agenției SAPARD, care practic s-a desființat, având drept scop implementarea tehnică și financiară a Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală și a Fondului European pentru Pescuit; Agenția avea în structură 8 centre regionale, lipsite de personalitate juridică, iar la nivelul fiecărui județ s-a înființat un oficiu județean de plăți, de asemenea fără personalitate juridică, aflat sub coordonarea centrului regional, oficiu condus de un director adjunct.

Înalta Curte are în vedere faptul că personalitatea juridică a unei autorități administrative nu trebuie confundată cu capacitatea de drept administrativ a acesteia.

Astfel, o autoritate administrativă poate avea capacitate de drept administrativ și poate emite acte administrative, cu consecințe juridice, deși nu are personalitate juridică, iar capacitatea administrativă a acesteia constă în dreptul de a emite acte administrative în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public, ceea ce este elementul esențial și determinant în privința calității procesuale.

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Alba a emis o multitudine de acte administrative în cursul procedurii în discuție, astfel că, ținând seama de definiția dată de lege unei autorități administrative și unui act administrativ, rezultă că acesta are capacitate procesuală de folosință și implicit calitate procesuală pasivă în cauză.

Este evident că Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Alba avea capacitate de drept administrativ, a fost obligat prin dispozitivul hotărârii recurate și ar fi fost singurul care ar fi putut să exercite calea de atac împotriva acestei hotărâri.

Or, activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

Astfel, recurenta nu justifică un folos practic, legitim, în obținerea unei soluții de admitere a recursului, de modificare a sentinței atacate și de admitere a cererii de chemare în judecată.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes, formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL și va respinge recursul declarat de pârâtă ca lipsit de interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva sentinței nr. 242/F din 20 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 noiembrie 2015.