Decizia nr. 1833/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 187 a Curții de Apel Brașov

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2015 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP, în prezent Agenția pentru Finanțare Investiții Rurale)pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 39165/29.11.2013 de soluționare a contestației formulată de PFA A., anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26.07.2013 privind proiectul Instalarea tânărului fermier A. ca șef de exploatație agricolă în localitatea Arini, jud. Brașov. A solicitat și suspendarea executărilor măsurilor dispuse prin acest proces-verbal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 187/F pronunțată în data de 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a anulat Decizia nr. 39165/29.11.2013 de soluționare a contestației; a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 26.07.2013, privind proiectul "Instalarea tânărului fermier A. ca șef exploatație agricolă în loc Arini jud. Brașov", ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x. Prin aceeași sentință a admis acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba în dosarul nr. x, conexat la dosarul nr. x, a respins excepțiile inadmisibilității cererii de chemare în judecată, tardivității introducerii plângerii prealabile invocate de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a lipsei capacității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba, a anulat decizia privind respingerea cererii de plată - tranșa a doua - conform aceluiași contract de finanțare, comunicată prin "notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plății nr. x/20.05.2013" și a obligat pârâta să aprobe cererea de plată a tranșei a doua, conform contractului de finanțare.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - A.F.I.R. (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice și nelegale. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Într-o primă critică, pârâta a arătat că instanța a interpretat eronat dispozițiile Manualului de procedură pentru autorizare plăți versiunea 21, apreciind în mod neîntemeiat că nu au fost recunoscute suprafețele înscrise în registrul agricol. Prin cererea de finanțare, depusă de reclamantă, aceasta și-a propus cultivarea în anul 3 a unei suprafețe de 59,70 ha, însă la data de 04.04.2013 când beneficiarul a depus cererea de plată pentru tranșa a doua, în dovedirea suprafeței s-a depus un extras din Registrul exploatațiilor APIA/2012 din care rezultă că acesta a cultivat doar suprafața de 56,38 ha, deși își propusese să cultive 59,70 ha, cultivând mai puțin de 3,32 ha. Instanța a reținut în mod neîntemeiat că suprafața utilizată în 2012 de beneficiar a fost de 61,75 ha teren intravilan, luând în calcul în mod neîntemeiat și suprafețele înscrise în Registrul agricol, respectiv 55,90 ha, 2,45 ha și 3,50 ha. Aceste constatări ale instanței sunt contrazise de art. 21 din Manualul de procedură pentru autorizare plăți care prevede că înscrierile din Tabelul privind stabilirea dimensiunii economice a fermei trebuie să corespundă cu cele din baza de date a IACS. Aceste dispoziții trebuie coroborate cu "Instrucțiunile de plată pentru beneficiarii măsurii 112." Din aceste prevederi rezultă obligativitatea de a formula o declarație pe proprie răspundere a beneficiarului privind imposibilitatea declarării suprafețelor la APIA. Consecința acestor dispoziții legale este aceea că la momentul depunerii cererii pentru tranșa a doua de plată la data de 04.04.2013 s-a constatat că au fost luate în calcul doar suprafețele declarate în sistemul IACS/APIA, iar nu suprafețele declarate în Registrul Agricol. S-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat toate neregulile reținute în procesul-verbal de constatare, neanalizând neregula ce a constat în nerespectarea planului de cultură ca urmare a schimbării asumate prin planul de afaceri. Neîndeplinirea obiectivelor asumate prin planul de cultură reies chiar din raportul de expertiză, rezultând astfel o neconcordanță între suprafețele declarate în planul de afaceri și suprafețele realizate efectiv. La depunerea cererii de finanțare prin Declarația F reclamantul s-a angajat pe proprie răspundere că timp de cel puțin 5 ani nu va diminua mărimea suprafeței aflată în exploatare cuprinsă în proiect. O a doua critică vizează reținerea instanței de fond că în sensul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale neregulii, în accepțiunea art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011. Mai mult, instanța nu a reținut faptul că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare, iar modul de obținere a finanțării nerambursabile face obiectul unor controale efectuate de Direcția Control și Antifraudă din cadrul AFIR, Autoritatea de Audit a Curții de Conturi a României, precum și a unor comisii desemnate de instituții ale Uniunii Europene. Aceste controale vizează conformitatea și eligibilitatea proiectelor, respectarea modului de atribuire a contractelor de achiziții și realitatea plăților, astfel încât atunci când se constată abateri de la prevederile contractului de finanțare, de la legislația națională sau europeană și de la condițiile de acordarea finanțării în cadrul PNDR, se procedează la stabilirea debitului și recuperarea acestuia în conformitate cu legislația națională în vigoare. Aplicarea dispozițiilor art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011 obligă AFIR la recuperarea debitelor ce rezultă ca urmare a stabilirii creanțelor fiscale în sarcina beneficiarilor care au încălcat dispozițiile contractului de finanțare sau ale legislației incidente în cauză. Cererea de recurs formulată de pârâtă este foarte amplă, însă aceasta cuprinde relatarea pe larg a situației de fapt și reproducerea textelor de lege invocate în susținerea criticilor formulate în recurs.

Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 30 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 8 mai 2018.

Apărările formulate în cauză La data de 26.06.2015, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de pârâta AFIR împotriva sentinței civile nr. 187/F/15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Reclamantul a arătat că Manualul de procedură pentru autorizarea plăților, versiunea 21 și Ghidul solicitantului aprobate de AFIR nu sunt norme de drept material, ci indicații practice cu privire la realizarea proiectelor cu fonduri europene. De altfel, chiar în preambulul documentelor arătate se prevede că: "Ghidul solicitantului este un material de informare tehnică a potențialilor beneficiari ai Fondului European Agricol pentru Dezvoltarea Rurală (FEADR) și constituie un suport informativ complex pentru întocmirea proiectului conform cerințelor specifice ale PNDR. De altfel, chiar pârâta a recunoscut aspectele menționate și a corectat Manualul de procedură precizându-se că verificarea și conformarea datelor privind stabilirea dimensiunii economice a fermei se face prin verificarea cu datele înscrise din IACS/registrul agricol pentru teren/registrul exploatațiilor al ANSVA. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Criticile formulate în recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. Problema esențială care se impune a fi dezlegată în cauză este aceea de a stabili dacă a existat sau nu o neregulă, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, în derularea contractului de finanțare nr. x încheiat între APDRP (în prezent AFIR) și PFA A. având ca obiect finanțarea proiectului "Instalarea tânărului fermier A. ca șef exploatație agricolă în loc Arini jud. Brașov", Textul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 definește "neregula" ca fiind "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit". Se observă astfel, că pentru a fi în prezența unei nereguli trebuie să existe o abatere, care constă în acțiunea/inacțiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale sau ale contractului de finanțare, precum și un prejudiciu care constă în suma plătită necuvenit. i) Cu privire la existența unei nereguli Este nefondată critica pârâtei cu privire la existența unei încălcări a prevederilor din contractul de finanțare de către reclamant, rezultată din nerespectarea planului de afaceri, respectiv a suprafeței de teren cultivate. Astfel, obiectivul principal de activitate al fermei, așa cum rezultă din planul de afaceri este acela al desfășurării de activități în ferme mixte de cultură vegetală și creștere animale, activitate desfășurată în comuna Măieruș, jud. Brașov. Pârâta AFIR a arătat că prin Planul de afaceri depus în vederea semnării contractului de finanțare beneficiarul și-a propus cultivarea în anul 3 a unei suprafețe de 59,70 ha, însă din înregistrările APIA rezultă că a cultivat 56,38 ha, deci mai puțin cu 3,32 ha decât își propusese. Instanța de fond a stabilit ca urmare a probelor administrate în cauză - înscrisuri și expertiză tehnică - că planul de afaceri a fost respectat, atât din punctul de vedere al suprafeței cultivate, al menținerii categoriilor de culturi, al numărului de animale, dar și din punctul de vedere al utilajelor achiziționate. Cu privire la suprafețele de teren cultivate, s-a reținut o neconcordanță între înregistrările din Registrul exploatațiilor APIA/IACS și cele din Registrul agricol. Cele de la APIA relevau o suprafață de 56,38 ha, iar cele furnizate de Registrul agricol din anul 2012 o suprafață de 61,75 ha. Pentru a combate susținerile pârâtului, reclamantul a furnizat în fața instanței de fond, adeverințe de la două unități administrativ-teritoriale, respectiv comunele Măieruș și Feldioara, jud. Brașov. Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 28/2008 privind Registrul agricol acesta: "Constituie documentul oficial de evidență primară unitară, în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației și la societățile agricole, precum și la orice alte persoane fizice și/sau juridice care au teren în proprietate/folosință (...)" iar potrivit art. 6 alin. (2) din același act normativ Registrul agricol are caracterul unui document oficial și constituie o sursă importantă de informații. În acest context, pârâta a adaptat Manualul de procedură pentru autorizarea plăților și Ghidul solicitantului aprobate de AFIR, luând în considerare și înscrierile din Registrul agricol. Chiar dacă adaptarea este ulterioară Ghidului în forma recomandată reclamantului, această operațiune demonstrează că înregistrările din registrul agricol au forță probantă, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 28/2008. Așa fiind, neconcordanța dintre înregistrările diferitelor organisme administrative nu trebuie să afecteze planul de afaceri al reclamantului care și-a desfășurat activitatea în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, astfel încât nu se poate reține în sarcina sa săvârșirea unei nereguli în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. Înalta Curte constată că în mod corect a reținut instanța de fond că Decizia nr. 39165/29.11.2013 de soluționare a contestației și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 26.07.2013 emise de APDRP (în prezent AFIR) sunt lovite de nulitate, astfel încât sub acest aspect criticile formulate în recurs apar ca fiind nefondate. ii) Temeiul legal al soluției pronunțate de Înalta Curte Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtă, ca nefondat. În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. urmează să oblige pe pârâta AFIR la plata sumei de 2000 RON cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.