ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3665/2015

Decizia nr. 3665/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin sentința nr. 97/F din 16 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov a fost admisă cererea reclamantului A. - Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, în consecință, s-a dispus suspendarea executării măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la 26.07.2013, privind proiectul „Instalarea tânărului fermier A. ca șef de exploatație agricolă în localitatea Arini, jud. Brașov”, obiect al contractului de finanțare nr. C 112010970800088 din 15 iunie 2010.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Recurenta a invocat ca temei al recursului dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

A arătat faptul că instanța de fond a constatat întrunite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului, însă în cauza dedusă judecății reclamantul nu a adus motive pertinente de nelegalitate în vederea susținerii condiției de admisibilitate a cazului bine justificat, nu a indicat împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, condiție esențială în susținerea unei cereri de suspendare.

De asemenea, a susținut că prin acțiunea formulată instanța de fond nu a adus nici un argument cu privire la existența condiției pagubei iminente, iar simpla menționare a existenței unei creanțe constatate nu duce de facto la constatarea că există o pagubă iminentă. Reclamantul nu a demonstrat pericolul producerii unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-reclamant A. - Persoană Fizică Autorizată a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 26.07.2013, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la cazul bine justificat a arătat că în privința legalității actului atacat există o îndoială puternică, întrucât nu este identificată o neregulă și nu a fost respectat principiul proporționalității (nu s-a arătat raționamentul pentru restituirea întregului împrumut), sancțiunea fiind aplicată prematur.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 10 iunie 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

În cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ, în conformitate cu care, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților, dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situației de fapt și a normelor de drept invocate de reclamant, în urma căreia a considerat, în mod justificat, că se conturează o îndoială serioasă în privința legalității procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la 26.07.2013, privind proiectul „Instalarea tânărului fermier A. ca șef de exploatație agricolă în localitatea Arini, jud. Brașov”, așa încât nu va fi primit argumentul recurentei referitor la faptul că instanța de fond nu a indicat nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului atacat, nemotivând în nici un fel cazul bine justificat.

Instanța de fond a reținut corect ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, din analiza sumară a actului administrativ-fiscal contestat, s-a conturat o situație prezumtiv incorectă, ce se impune a fi clarificată cu ocazia cercetării fondului respectivelor acte.

În procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare s-a reținut în sarcina intimatului-reclamant nerealizarea acțiunilor prevăzute în planul de afaceri, nerespectarea structurii producției vegetale și diminuarea suprafețelor prevăzute a se cultiva (de la 59,70 ha la 56,38 ha). Conform contractului, intimatul-reclamant, în calitate de beneficiar al finanțării, s-a obligat să respecte, pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în planul de afaceri, parte integrantă a cererii de finanțare, să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri și să nu înceteze activitatea agricolă.

Intimatului-reclamant i s-a imputat o modificare substanțială a obiectivelor din Planul de afaceri, respectiv o neîndeplinire parțială a acestor obiective.

Intimatul-reclamant susține că, pe de o parte, faptele imputate nu sunt prezentate corect (structura culturilor a fost respectată, fiind numai inversate parcelele din cauza condițiilor de climă; totalul suprafețelor cultivate a fost de 61,75 ha, iar nu de 56,38 ha; obiectivele Planului de afaceri au fost îndeplinite), iar, pe de altă parte, nu sunt apte să conducă la aplicarea sancțiunii neeligibilității proiectului, neconstituind modificări substanțiale ale obiectivelor Planului de afaceri. Poziția intimatului-reclamant este confirmată în urma analizei pe fond a cererii de anulare a actului atacat, prin pronunțarea sentinței civile nr. 187/F/2014 în Dosarul nr. x/64/2014 de către Curtea de Apel Brașov.

În raport de aceste împrejurări, care impun o protecție provizorie a drepturilor și intereselor intimatului-reclamant, până la tranșarea definitivă a fondului litigiului, având în vedere și Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 a Consiliului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prima instanță a reținut corect cazul bine justificat, apt să conducă la suspendarea executării actului administrativ fiscal.

De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Așadar, aprecierea instanței de fond, în sensul că în ipoteza menținerii executării creanței a cărei existență este contestată ar crea în mod previzibil o pagubă patrimoniului reclamantului, întrucât resursele reclamantului provin exclusiv din exploatația agricolă, iar ajutorul financiar nerambursabil a fost investit în întregime în această afacere, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 15 din Legea nr. 554/2004 așa încât vor fi înlăturate și criticile referitoare la neîndeplinirea condiției privind existența pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din același act normativ.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 544/2004 pentru admiterea măsurii provizorii solicitate de intimată, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ.

Văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ocazionate de calea de atac exercitată de recurentă, având în vedere dispozițiile art. 453 coroborate cu prevederile art. 452 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite cererea și va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimat, constând în onorariul avocatului angajat în recurs.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 97/F din 16 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata sumei de 2.000 lei către intimatul-reclamant PFA A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2015.