ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2299/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.06.2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), constatarea nulității absolute a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.02.2015 emis de pârâtă, care se raportează la o altă societate comercială, și a deciziei date în soluționarea contestației sau, în subsidiar, anularea procesului-verbal, împrejurările constate nereprezentând nereguli care să conducă la declararea sumei contractate, ca fiind neeligibilă.

Împotriva acestei hotărâri, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

3.1. În ceea ce privește motivele de recurs întemeiate pe pct. 6, recurenta-reclamantă arată că formulează recurs și împotriva considerentelor sentinței, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și conține motive contradictorii.

3.2. Referitor la motivele de casare fondate pe pct. 8, se susține că prima instanță a făcut o aplicare greșită a normelor incidente în speță, respectiv Regulamentul Comisiei CE 65/2011 din 07.12.2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; Regulamentul nr. 1975/2006 din 07.12.20006 (art. 5 alin. (3) privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală; Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20.09.2005 privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală; Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene; Contractul părților.

Recurenta-reclamantă consideră că instanța de fond a aplicat greșit disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei CE nr. 65/2011, conform cărora, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prin Nota directoare pentru auditori privind crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR (SAPARD) IPARD pentru proiectele de investiții din 12.09.2013 emisă de Comisia Europeană și apoi prin Hotărârea CJUE s-a dat o interpretare obligatorie a disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, vorbindu-se pentru prima dată de "stegulețele roșii" referitoare la crearea de condiții artificiale și anume: indicatori externi/fizici, indicatori de structură/juridici și indicatori de afaceri/contabili.

Însă, consideră recurenta-reclamantă, stegulețele roșii nu reprezintă dovezi, ci simpli indicatori de fraudă sau nereguli, iar intimata-pârâtă are obligația să demonstreze, cu dovezi concrete, îndeplinirea elementelor obiective și subiective, sens în care instanța de fond a încălcat disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Recurenta-reclamantă susține și încălcarea disp. art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 65/2011, coroborat cu pct. 4 din expunerea de motive a aceluiași act, deoarece intimata-pârâtă avea obligația să dispună controale înainte de efectuarea plății, în sens contrar, obligația de rambursare nu se aplică dacă plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

Recurenta-reclamantă apreciază că au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006, ce conține dispoziții asemănătoare cu cele ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, deoarece verificarea creării de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie făcută anterior efectuării plăților, anterior finanțării, crearea de condiții artificiale trebuie dovedită, condițiile artificiale presupun intenția directă a beneficiarilor, iar scopul acestora este acela de a fi contrar schemei de ajutor.

Cu privire la încălcarea dispozițiilor Regulamentului nr. 1698/2005, din considerentul 46 al actului rezultă că schema de sprijin urmărește dezvoltarea agriculturii și a zonelor rurale pentru restructurarea și îmbunătățirea competitivității agriculturii/silviculturii; îmbunătățirea condițiilor de mediu; îmbunătățirea caliltății vieții în mediul rural și încurajarea diversificării activităților economice, astfel încât pentru ca proiectul să fie reconsiderat, autoritatea contractantă are obligația să dovedească că finalitatea urmărită prin schema de ajutor nu poate fi atinsă.

Recurenta-reclamantă susține că nu a fost respectată jurisprudența CJUE, exemplificată prin hotărârile pronunțate în cauzele C-434/12 Slancheva sila Eood și C-201/14 Smaranda Bara și alții.

Cu privire la prima hotărâre, se reiterează faptul nedovedirii elementelor subiective și obiective și se susține că proiectul este îndeplinit și realizat.

În privința elementelor subiective, nu s-a dovedit existența unei coordonări intenționate între recurenta-reclamantă și cealaltă societate și/sau terț, coordonare în scopul de a crea condiții artificiale pentru a obține un avantaj necuvenit care să contravină schemei de ajutor.

De asemenea, recurenta-reclamantă arată că prima instanță nu s-a pronunțat pe apărările sale, prin care a arătat că nu se permite unei instituții publice a unui stat membru să prelucreze datele cu caracter personal care i-au fost transmise de o altă instituție publică, fără ca persoana în cauză să fie informată în prealabil cu privire la transmiterea și cu privire la prelucrare.

Recurenta-reclamantă mai arată că instanța de fond a omis să aibă în vedere principiul forței obligatorii a contractului încheiat între părți, în sensul inexistenței în anul 2011 a Notei directoare ce a fost elaborată de CJUE abia în data de 12.09.2013.

Conform Ghidului solicitantului din anul 2011, proiectul este eligibil, a îndeplinit toate condițiile și a fost aprobat chiar de către autoritatea intimată care a aprobat plata primei tranșe.

O altă critică are în vedere lipsa de autonomie funcțională, pe care o reține prima instanță în cuprinsul considerentelor soluției pronunțate.

Recurenta-reclamantă susține că este o entitate juridică complet diferită de altă persoană fizică sau societate comercială.

Astfel, se arată că sediile celor două pensiuni nu sunt identice, de asemenea punctele de lucru, terenurile sunt împrejmuite; demersurile privitoare la obținerea autorizațiilor de construire nu sunt comune.

Societatea reclamantă își desfășoară activitatea separat, fără să existe vreo dependență cu o altă societate sau persoană fizică .

Afirmațiile intimatei-pârâte nu sunt dovedite și nu există nicio interdicție ca persoane majore între care există o legătură de rudenie sau de afinitate să poată înființa societăți, să ceară un ajutor financiar nerambursabil, iar proiectele să fie depuse în aceeași zi.

Recurenta-reclamantă susține și că prima instanță a respins în mod greșit solicitarea de constatare a nulității absolute a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.02.2015, având în vedere că prevede măsuri care se raportează la o altă societate comercială.

Societatea recurentă nu este menționată în actul contestat, astfel că nu se pot lua măsuri care se raportează la o altă societate, S.C. B. S.R.L.

Instanța de fond respinge, în mod greșit și solicitarea de a se constata că procesul-verbal conține mențiuni contradictorii care nu se pot concilia, în privința faptului că se propun măsuri dar nu se dispune nicio măsură.

Există mențiuni contradictorii, iar instanța de fond a considerat contrariul, în mod greșit, referitor la motivele de fapt și de drept consemnate în procesul-verbal, în sensul că se stabilește că societatea a încălcat obligațiile contractuale în perioada derulării contractului, însă motivele de fapt și de drept se referă la înscrisurile depuse și la declarațiile făcute la momentul încheierii contractului.

În mod greșit instanța de fond a respins cererea de anulare a procesului-verbal de constatare, având în vedere că împrejurările arătate nu reprezintă nereguli care să conducă la declararea sumei constatate ca neregulă și a considerat că societatea a creat doar aparența respectării regulii de minimis.

Recurenta-reclamantă critică soluția primei instanțe pentru faptul că nu a reținut culpabilitatea intimatei în respectarea contractului și nu a admis faptul că Decizia nr. 15780/29.04.2015 nu este motivată și întemeiată juridic.

În acest sens, recurenta-reclamantă susține că toate înscrisurile în baza cărora intimata își formulează apărările sunt în posesia acesteia încă de la data depunerii cererii și semnării contractului de finanțare, prin urmare intimata-pârâtă cunoaște împrejurările cumpărării terenului în suprafață de 1.600 m.p., precum și existența unui singur notar în orașul Victoria sau faptul că în localitatea Sâmbăta de Sus nu există firme de consultanță sau de construcții.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 8 februarie 2018, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Recursul este nefondat.

Pe de o parte se va reține că recurenta-reclamantă doar a enunțat critica fără să o dezvolte și să arate în concret ce ipoteză are în vedere nemotivarea/motive contradictorii/motive străine de natura cauzei, iar pe de altă parte, nu a arătat prin care anume considerente s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata procesului sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce o prejudiciază.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.02.2015 se concluzionează că societatea reclamantă (beneficiarul), împreună cu alte două entități economice - S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., au terenul de implementare a proiectelor pe trei parcele ce provin din divizarea unei parcele ce a aparținut S.C. D. S.R.L., al cărei asociat unic și administrator este E., care se regăsește în comisia de evaluare a ofertelor pentru achiziția de lucrări la S.C. A. S.R.L. (reclamanta).

Totodată, aceeași persoană locuiește la aceeași adresă cu F. și G., fiică și soție, iar cea de-a doua persoană este identificată în comisia de evaluare a ofertelor pentru achiziția de lucrări la S.C. B. S.R.L.

Cumpărarea terenului de către reclamantă este semnat prin mandatara G., în numele asociatului F.

Câștigătorul licitației pentru atribuirea contractelor de lucrări la cele două societăți este S.C. H. S.R.L., de asemenea, consultanța la întocmirea cererilor de finanțare a fost asigurată de aceeași societate, S.C. I. S.R.L.

Cererea de finanțare a S.C. C. S.R.L., al cărei asociat unic este G. a fost respinsă, deoarece activitățile prevăzute erau în sensul de a le completa pe cele de cazare și servire a mesei oferite deja de cele două pensiuni construite care aparțin societăților comerciale amintite.

S-a mai constatat prin procesul-verbal că beneficiarii au depus cererile de finanțare în aceeași sesiune de proiecte, în aceeași zi, în aceeași dată și la același notar s-au încheiat și contractele de vânzare-cumpărare, conducând la concluzia că s-a încercat înființarea unui complex turistic, dar prin fracționarea investiției s-a urmărit de fapt crearea unei aperențe a respectării regulii de minimis, astfel încât să se poată accesa de trei ori suma maximă admisă.

În concluzie, prin procesul-verbal de constatare s-a arătat că au fost create condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 313, adevăratul beneficiar fiind E., împreună cu familia sa.

Prin Decizia nr. 15780/29.04.2015 de soluționare a contestației împotriva procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare, s-a apreciat că sunt îndeplinite dispozițiile legale referitoare la crearea unor condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil.

Prima instanță, respingând acțiunea reclamantei a considerat că similitudinea dintre proiecte nu poate fi considerată o simplă coincidență, iar rezultatul final vizat este acela de a crea un complex coordonat de persoane între care există relații de rudenie și afinitate.

Recurenta-reclamantă, printr-un prim argument ce susține critica întemeiată pe pct. 8, apreciază că instanța de fond nu a ținut seama de esența și spiritul Hotărârii CJUE dată în cauza C-434/12 Slancheva sila Eood și de Nota directoare emisă ca urmare a acestei hotărâri, aspect ce conduce la aplicarea greșită a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 și art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006.

Toate aceste acte normative europene interzic efectuarea de plăți pentru beneficiarii care au creat condiții artificiale pentru a obține un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

CJUE, prin Hotărârea Slancheva, a identificat într-adevăr anumite "stegulețe roșii" ce reprezintă prezența unui element obiectiv și a unuia subiectiv, care permit instanței naționale să concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu poate fi atinsă.

De asemenea, prin aceeași hotărâre, CJUE permite instanței naționale să se bazeze, în soluția adoptată, nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiție similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

În speță, sunt dovedite legăturile juridice și personale dintre asociații firmelor, depunerea cererilor în aceeași zi, același consultant și aceeași societate constructoare.

Din modul derulării operațiunilor de solicitare a unor fonduri nerambursabile există dovezi și nu numai indicii că persoanele în discuție s-au coordonat în mod deliberat pentru obținerea ajutorului, deoarece s-a urmărit în primul rând dezmembrarea dreptului de proprietate asupra terenului ce aparținea societății unde este asociat unic și administrator E., către societățile fiicei și soacrei acestuia și ulterior, vânzarea unei a treia parcele către societatea soției sale G.

Ulterior, pentru primele două societăți s-a urmat în paralel procedura de aplicare pentru finanțarea nerambursabilă în cadrul Măsurii 313, fără ca din cuprinsul actelor depuse să rezulte totuși o coordonare evidentă între cele două societăți/persoane.

Din acest motiv, nu i se poate imputa intimatei-pârâte refuzul de a plăti prima tranșă, deoarece, aparent, cele două proiecte erau independente.

Încălcarea prevederilor legale naționale și europene a devenit certă în momentul în care s-a depus cererea pentru cel de-al treilea proiect de către S.C. C. S.R.L., al cărei asociat unic este G., soția lui E., mama lui F. (S.C. A. SRL) și fiica lui J. (S.C. B. SRL), proiect ce a fost considerat neeligibil.

În acest moment, s-a constatat că cele trei societăți au fracționat o investiție amplă, reprezentată din două spații de cazare și un spațiu comun pentru activități recreative, încălcând regula de minimis și implicit obiectul general al Măsurii 313.

Din cuprinsul celor sus-menționate se desprinde concluzia că este posibilă și legală restituirea plăților considerate ulterior ca fiind neeligibile, iar în cauză nu se poate vorbi despre o eroare a autorității competente, ci dimpotrivă, de o inducere în eroare a acesteia de către beneficiarii fondurilor acordate.

Cu privire la neanalizarea și încălcarea jurisprudenței CJUE, reprezentată de hotărârea în cauza C-201/14 Smaranda Bara și alții împotriva Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Autorității Naționale de Administrare Fiscală, Înalta Curte observă că sunt nefondate criticile formulate, deoarece din actele dosarului reiese faptul că reclamanta a fost înștiințată despre transmiterea datelor cu caracter personal, prin proiectul la procesul-verbal de constatare, iar aceasta nu a formulat nicio contestație la acea dată.

Mai mult, din motivele de recurs reiese că recurenta-reclamantă contestă transmiterea acestor date în ceea ce privește ceilalți membri ai familiei și nu date personale, deoarece datele cu privire la societățile comerciale implicate au fost culese de pe portalul Oficiului Național al Registrului Comerțului, fiind publice.

Recurenta-reclamantă, printr-un alt argument, contestă aplicarea jurisprudenței CJUE din cauza Slancheva și a Notei directoare emisă de Comisia Europeană, considerând că aceste acte au apărut după data semnării contractului de finanțare și, în consecință, numai dispozițiile acestuia pot fi luate în considerare.

Înalta Curte reține că la data depunerii și încheierii contractului de finanțare erau în vigoare regulamentele invocate chiar prin motivele de recurs, iar prin hotărârea CJUE în cauza Slancheva s-au interpretat dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Jurisprudența CJUE este obligatorie pentru instanța națională, care este obligată să țină seama la momentul judecății de interpretarea oferită de Curte.

De asemenea, nota directoare oferă unele precizări în același sens cu cele arătate prin hotărârea CJUE.

Totuși, Înalta Curte va constata că înseși motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă sub acest aspect sunt contradictorii, pentru că aceasta critică neaplicarea corectă a hotărârii CJUE pentru ca, ulterior să afirme că aceeași hotărâre nu se aplică în cauză, având în vedere că este ulterioară încheierii contractului de finanțare.

Cu referire la argumentul privind reținerea de către instanța de fond a "lipsei de autonomie funcțională", actele dosarului și considerentele sentinței recurate nu confirmă cele afirmate, în discuție fiind crearea de condiții artificiale pentru obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, prin coordonarea deliberată a unor persoane de a accesa fonduri peste limita de 200.000 euro, ca urmare a intenției finale de a se înființa în realitate un complex turistic și de fracționare investițiilor.

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica referitoare la respingerea solicitării de constatare a nulității absolute a procesului-verbal ca urmare a faptului că se referă la o altă entitate juridică.

Instanța de fond a răspuns acestei solicitări și a arătat în mod corect că nu există nicio distincție între nulitatea absolută și nulitatea relativă în materia dreptului administrativ, iar referirea la o altă societate în cuprinsul actului reprezintă o eroare materială.

Recurenta-reclamantă a reiterat aceleași susțineri, fără a combate însă în niciun mod soluția primei instanțe.

Aceeași soluție se va da și în privința cererii de anulare a procesului-verbal în baza unor contradicții între motivele de fapt și de drept și concluziile acestuia, formula adoptată acoperind și sintagma "momentul încheierii contractului".

În fine, contrar argumentelor arătate prin motivele de recurs, crearea unor condiții artificiale reprezintă neregulă, în raport de disp. art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2005, neregula reprezentând orice abatere de la legalitate, iar aceasta conduce la retragerea avantajului obținut nejustificat, iar în speță s-a demonstrat cu prisosință intenția reală a reclamantei și a celorlalte persoane, de a obține un avantaj nejustificat.

În plus, se va constata că prin Decizia nr. 2042/17.05.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 124/16.11.2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins acțiunea acesteia ce a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 15781/29.04.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, pentru proiectul "Construire pensiune".

Față de acestea, nefiind întrunite disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 131 din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 mai 2018.