ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2819/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale:

(i) anularea Deciziei nr. x din 04.09.2014 emisă de pârâtă prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 07.07.2014;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 07.07.2014;

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 63/F din data de 25 iunie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 63/F din data de 25 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea contestației recurentei și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 07.07.2014, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susținut că probele administrate au demonstrat că societatea este o societate autonomă, funcționând în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 346/2004, starea reală fiind cu totul alta decât cea expusă de intimata-pârâtă.

A arătat că a respectat criteriul de eligibilitate privind existența unei persoane care să dețină aptitudini manageriale, făcând dovada că a avut o astfel de persoană angajată atât la momentul depunerii cererii, cât și în perioada de derulare a contractului de finanțare și ulterior, în perioada de monitorizare. Mai mult, în perioada 04.04.2011 - 18.05.2011, reprezentantul societății, B., a urmat cursurile de inițiere cu durata de 77 de ore, organizate de F.P.I.M.M. Brașov, care au avut ca scop dobândirea competențelor manageriale, deținând certificat de absolvire.

A argumentat că a respectat obligațiile asumate la încheierea contractului de finanțare, privind obiectivele Măsurii, fiind o societate nou înființată, cu sediul în mediul rural, care efectuează lucrări în mediul rural, care pe toată perioada derulării contractului a nu a avut mai puțin de 8 angajați, provenind din mediul rural.

Recurenta a mai argumentat că nu există nici un indiciu care să creeze premizele suspiciunii de creare a condițiilor artificiale, că își desfășoară activitatea în mod independent și nu a creat un avantaj nejustificat SC C. SRL, întreprindere cu care nu este legată, singurul lucru comun fiind legătura de rudenie între reprezentanții acestor societăți.

Raportat la înscrisurile pe care le-a depus, s-a făcut dovada faptului că nu se află în situația în care SC C. SRL deține majoritatea acțiunilor sau drepturilor de vot la SC A. S.R.L.

Nu s-a demonstrat de către pârâtă faptul că SC C. SRL are dreptul de a numi sau demite majoritatea persoanelor din consiliul de administrație, conducerea întreprinderii sau organismelor de supraveghere ale SC A. SRL.

De asemenea, verificând actul constitutiv al societății, se poate verifica că nu există clauza din actul constitutiv sau statutul celor două întreprinderi, care să permită uneia dintre întreprinderi să exercite o influență dominanta asupra celeilalte.

Cu atât mai puțin, nu este îndeplinita în cauza dedusă judecații condiția instituită de pct. 4 al art. 6, conform căreia o întreprindere are posibilitatea prin acord de a exercita controlul asupra acțiunilor sau majorității drepturilor de vot din cealaltă întreprindere.

În ceea ce privește pretinsele legături existente între SC A. S.R.L și SC C. SRL, recurenta a susținut că nu se regăsește în ipoteza avută în vedere de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 346/2004, invocate de pârâtă.

Societatea are un acționar unic, acela fiind domnul D., persoană diferită de domnul B., și a prestat servicii și altor societăți în care nici domnul B. și nici domnul D. nu au nicio participație sau implicare.

Participația de 37,5% la societatea mai sus indicată de către asociatul unic al societății SC A. S.R.L nu are nicio relevanță asupra calității de întreprindere autonomă a acestei societăți. SC A. SRL a fost și este și în prezent o întreprindere autonomă, nu există o întreprindere sau mai multe întreprinderi care sa dețină 25 % din capitalul social al societății sau din drepturile de vot ale acesteia.

Recurenta a mai susținut că are statutul de microîntreprindere, făcând referire la adresa emisă de către intimată - Centrul Regional de Plați pentru Dezvoltare Rurala și Pescuit 7 Centru Alba Iulia, prin care s-a arătat faptul că în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (3) din H.G. nr. 224 din 05.03.2008, beneficiarii cofinanțării FEADR care pe perioada derulării proiectului, precum și în perioada de monitorizare, își schimbă tipul și dimensiunea întreprinderii avute la data depunerii cererii de finanțare, în sensul trecerii de la categoria de microîntreprindere la categoria de întreprindere mică sau mijlocie, respectiv de la categoria întreprindere mică sau mijlocie la categoria alte întreprinderi cheltuielile pentru finanțare rămân eligibile pe toata perioada derulării proiectului și în perioada de monitorizare.

În ceea ce privește noțiunea de "neregulă" și raportarea acestei noțiuni la condiția existenței unui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene/bugetelor donatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale, recurenta a făcut referire la interpretarea dată de către Curtea Europeană dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27.01.2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului și la decizia Curți Europene din 12.09.2013 în cauza Slancheva sila EOOD contra statului Bulgar și Comisiei Europene și a susținut că a demonstrat că nu exista niciun fel de coordonare la nivel funcțional, organizatoric sau economic din partea nici unei terțe persoane în raport cu societatea recurentă, în vederea creării în mod artificial de condiții necesare îndeplinirii criteriilor de eligibilitate pentru Măsura 312.

A mai argumentat că în speță nu se poate identifica existența unei nereguli, intimata nefiind în măsură a proba pretinsul prejudiciu, nu există elemente care să contureze un prejudiciu cert și nu este suficientă simpla existență a unei abateri.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A susținut, în esență, că recurenta a încălcat obligațiile contractuale asumate prin Contractul de finanțare nr. x din 09.07.2010, criteriile de eligibilitate și de selecție asumate, anume EG1 și EG4, precum și dispozițiile legale aplicabile, respectiv O.U.G. nr. 66/2011 și Programul Național de Dezvoltare Rurală.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat că SC A. SRL a creat în mod artificial condițiile pentru obținerea sprijinului financiar nerambursabil, prin aceea că a fost depusă o cerere de finanțare pentru o societate nou înființată cu scopul de a crea o entitate juridică ce aparent se încadrează în categoria beneficiarilor eligibili pe Măsura 312.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În speță, între recurentă și fosta Agenție de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a fost încheiat contractul de finanțare nr. x, Cod CAEN Principal - 4120 " Lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale". Obiectul contractului l-a constituit achiziționarea de utilaje noi cu care reclamanta să presteze servicii în comunitate și anume:

"Autobasculantă MAN TGA, Buldoexcavator, Mașină de tras betonul". Perioada de implementare a proiectului a fost 09.07.2010 - 15.06.2011.

Ulterior, intimata, în calitate de Autoritate Contractantă, a procedat la efectuarea de verificări pe teren precum și la verificarea documentelor depuse de recurentă aferente Cererii de Finanțare și cererii de plată, precum și a documentelor transmise de către reclamantă ulterior controlului pe teren, și a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x din 07.07.2014, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligația de a plăti un debit în cuantum de 822.922,77 RON, din care: 658.338,22 RON sumă aferentă bugetului Uniunii Europene și 164.584,55 RON sumă aferentă bugetului de stat.

Recurenta-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ în vederea exercitării controlului de legalitate, în condițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, asupra Deciziei nr. 30246 din 04.09.2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care a fost respinsă contestația formulată de SC A. SRL împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 07.07.2014, sus menționat.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând, în esență, că din toate probele administrate rezultă că reclamanta nu a respectat criteriile de eligibilitate EG1, EG4 și criteriul de selecție S2, deși s-a obligat prin Contractul de finanțare la respectarea lor pe o perioadă "de minimum 5 ani de la finalizarea proiectului", și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi" se încadrează în Axa III " Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale",având ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non -agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale. Finanțarea publică nerambursabilă în baza Măsurii 312 se acordă în baza prevederilor Tratatului de aderare a României la U.E.,a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1290/2005, a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005 precum și în conformitate cu prevederile din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 224/2008,cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit criteriului de eligibilitate EG1 din Ghidul solicitantului "microîntreprinderile, atât cele existente cât și cele nou înființate trebuie să fie înregistrate și să își desfășoare activitatea propusă prin proiect în spațiul rural." Potrivit criteriului EG4 din același Ghid "beneficiarul sau reprezentantul legal trebuie să facă dovada deținerii de aptitudini manageriale/marketing în acord cu activitatea propusă prin proiect (experiență/cursuri formare profesională absolvite-cel puțin nivel de inițiere,cursuri de calificare) sau să le dobândească până la efectuarea ultimei plăți". Iar potrivit criteriului de selecție S2 sunt finanțate "proiectele care prin activitatea propusă creează mai mult de un loc de muncă/25.000 euro investiți."

Potrivit art. 4 pct. 8 din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Potrivit Regulamentului este interzisă acordarea de ajutor financiar candidaților/beneficiarilor în cazul cărora se stabilește că nu au autonomie funcțională și/sau că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de ajutor și pentru a obține un avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Fără a mai relua considerentele instanței de fond în ceea ce privește aspectele de fapt apreciate ca fiind corect reținute de autoritatea intimată, Înalta Curte constată că recurenta, contrar susținerilor sale, nu a demonstrat respectarea criteriilor de eligibilitate EG1, EG4 și a criteriului de selecție S2 pe durata de implementare a proiectului.

Argumentele dezvoltate în cererea de recurs sunt, în realitate, contrazise de probele depuse la dosarul cauzei.

Astfel, potrivit înscrisului aflat la dosar fond, reprezentantul legal al recurentei, B., a obținut certificat de absolvire a unui curs, "Competențe comune management" în data de 14.07.2011,adică ulterior ultimei plăți efectuate de către intimată. Ori, potrivit criteriului EG4 din Ghidul solicitantului " beneficiarul sau reprezentantul legal trebuie să facă dovada deținerii de aptitudini manageriale/marketing în acord cu activitatea propusă prin proiect (experiență/cursuri formare profesională absolvite-cel puțin nivel de inițiere,cursuri de calificare) sau să le dobândească până la efectuarea ultimei plăți".

Din tabelele de salariați și statele de plată existente la dosar rezultă că recurenta a avut un număr de 7 angajați, cu domiciliul în mediul urban, fiind lipsit de relevanță, din această perspectivă, că recurenta ar fi desfășurat unele activități în mediul rural (de altfel, se constată că recurenta a prestat servicii în mediul urban, cu încălcarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare).

În continuare, Înalta Curte mai reține că, prin hotărârea pronunțată la data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/12, Slancheva sila EOOD, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că:

"(1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de-al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

(2) Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fie luate în considerare".

Analiza înscrisurilor depuse în cauză relevă atât elementele obiective, cât și pe cele subiective necesar a fi întrunite cumulativ pentru a constata existența abaterii reținute în sarcina recurentei.

În ceea ce privește elementul obiectiv, în esență, legăturile avute în vedere vizează următoarele aspecte;

- B. este asociat la C. SRL (25%) și administrator la SC A. SRL;

- D. este asociat unic al SC A. SRL și administrator al SC C. SRL (37.5%):

- între SC A. SRL și C. SRL au fost încheiate contracte de prestări servicii;

- SC A. SRL și C. SRL au același domeniu de activitate principal, cod CAEN 4120;

- societățile au angajați comuni și au procedat la preluarea de angajați de la una la cealaltă.

Elementele de ordin subiectiv sunt susținute de relațiile de familie dintre asociați și administratori, astfel încât este evident că cele două societăți pot fi definite drept "întreprinderi legate" în accepțiunea art. 4 parag. 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 346/2004.

Astfel, potrivit Legii "(4) Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente."

Aceasta, în condițiile în care finalitatea urmărită de schema de ajutor, constând într-o dezvoltare reală a vieții rurale, nu a fost atinsă.

Prin urmare, în mod legal s-a reținut în sarcina recurentei existența unei nereguli în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Critica recurentei privind faptul bugetul Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale nu a suferit nici un prejudiciu nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, întrucât neregula, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 este reprezentată de orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele ordonatorilor publici internaționali și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin urmare, prejudiciul produs bugetului Uniunii Europene sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor accesata atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

O încălcare a normelor din dreptul Uniunii, prin neîndeplinirea obiectivelor ca urmare a creării condițiilor artificiale, constituie o neregulă care obligă autoritatea competentă din statul membru, să recupereze ajutorul financiar acordat, conform dispozițiilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011.

În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta interesele financiare ale Uniunii (C- 465/10 pct. 47 și C-199/03 pct. 31), statul fiind în măsură să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării (C-465/10 pct. 32), regula generală fiind aceea că orice abatere trebuie să conducă la retragerea avantajului obținut prin comiterea unei nereguli (C-199/03 pct. 15) dar cu aplicarea principiului proporționalității, consacrat de jurisprudența Curții.

Se mai reține și că, prin soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de către secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 24 noiembrie 2014, s-a considerat că în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență, în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 63/F din 25 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2019.

GGC - ED