ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5146/2019

Ședința publică din data de 30 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 februarie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 08.12.2015;

- anularea Deciziei de soluționare a contestației prealabile nr. 4130 din 02.02.2016;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2879 din 05 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Împotriva sentinței civile nr. 2879 din 05 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit împrejurarea că administratorul societății a declarat date nereale sau de natură a induce în eroare reprezentanții Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ("AFIR"), în vederea obținerii finanțării. Înainte de a se demara orice procedură de achiziție și de a se depune orice cerere de plată, societatea reclamantă a depus declarația 4.1. modificată, prin care, din proprie inițiativă, a adus la cunoștința AFIR că se află în situația de întreprindere legată cu Societățile B. S.R.L. și C. S.R.L. La solicitarea de a i se comunica dacă mai întrunește condițiile de eligibilitate, reprezentanții intimatei-pârâte i-au confirmat menținerea evaluării inițiale și au încuviințat continuarea proiectului.

Recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de fond și pentru greșita reținere a faptului că societatea reclamantă a fost înființată în scopul obținerii unui punctaj avantajos. În acest sens, a arătat că nu a cunoscut faptul că punctajul obținut în urma redepunerii declarației 4.1. se situează sub punctajul minim acceptat la finanțare și apreciază că intimata AFIR trebuia să-i aducă la cunoștință acest aspect când reclamanta a solicitat reevaluarea proiectului.

În ceea ce privește scopul înființării societății, recurenta-reclamantă a arătat că asociatul unic al Societăților A. S.R.L., B. S.R.L. și C. S.R.L. nu a urmărit să obțină un punctaj superior, ci a intenționat să diversifice activitatea economică, fiecare dintre cele trei societăți urmând a desfășura activități diferite, respectiv tipografie, comerț și realizarea de ambalaje.

O ultimă critică de nelegalitate formulată de recurenta-reclamantă privește greșita apreciere, de către instanța de fond, a incidenței în cauză a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din contractul de finanțare, care reglementează încetarea contractului din culpa beneficiarului. În contextul factual descris anterior, recurenta-reclamanta a apreciat că nu a încălcat nicio prevedere contractuală sau legislativă, fiind aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, potrivit cărora obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

În speță, autoritatea contractantă a cunoscut, anterior datei la care s-a efectuat plata avansului și a primei tranșe din ajutorul nerambursabil, toate aspectele menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor, iar reclamanta beneficiară nu a putut depista eroarea rezultată din reevaluarea proiectului, ca urmare a corectării declarației 4.1.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 13 aprilie 2017, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește critica referitoare la crearea de condiții artificiale, respectiv la declararea de către reclamantă a unor date nereale, intimata a susținut, în esență, că în cauză s-a dovedit incidența dispozițiilor art. 4

4

din Legea nr. 346/2004, din legăturile existențe între societatea reclamantă și Societatea B. S.R.L. rezultând că acestea sunt întreprinderi legate. Recurenta-reclamantă a urmărit să obțină finanțarea prin eludarea sistemului de punctaj, respectiv prin obținerea unui punctaj superior acordat societăților start-up, pe care nu l-ar fi putut obține Societatea B. S.R.L., ceea ce reprezintă un avantaj necuvenit, care contravine măsurii accesate.

Referitor la argumentul reclamantei, în sensul că autoritatea contractantă a cunoscut situația reclamantei, intimata-pârâtă a arătat că recurenta a indus în eroare AFIR la momentul depunerii declarației inițiale, iar după aprobarea proiectului și obținerea finanțării, a dorit îndreptarea erorii. Nedepistarea neregulilor la momentul săvârșirii acestora de către beneficiar, în diferite etapte procedurale de selecție sau implementare a proiectului, nu reprezintă un motiv care să conducă la exonerarea beneficiarului de răspundere. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute în acest text de lege.

Totodată, intimata-pârâtă a susținut că, și în situația în care neregula nu a fost depistată în etapa procedurală anterioară acordării efective a ajutorului financiar, această împrejurare nu înlătură neregula și nu împiedică autoritatea contractantă să verifice și să o constate în faza de control ex-post.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

O primă critică de nelegalitate formulată de reclamantă privește calificarea dată de instanța de fond, în concordanță cu opinia pârâtei, operațiunii de modificare a informațiilor din cuprinsul declarației 4.1., realizată de reclamantă după momentul obținerii finanțării. Contrar considerentelor primei instanțe, recurenta-reclamantă susține că declarația redepusă la data de 16.02.2015 are natura unei îndreptări a erorilor regăsite în prima declarație, respectiv a unei lămuriri a informațiilor comunicate inițial, neexistând vreo intenție de inducere în eroare a autorității contractante.

Înalta Curte va respinge acest argument, ca neîntemeiat, reținând că prima instanță a făcut o corectă analiză a conținutului și efectelor declarației modificatoare. Nu se poate susține în mod rezonabil că, prin declarația redepusă, s-a urmărit doar îndreptarea unor erori materiale, atât timp cât pretinsa "eroare" cuprinde o modificare de esență a statutului societății reclamante, respectiv din întreprindere autonomă în întreprindere legată, iar consecința acestei modificări se răsfrânge asupra calității de start-up și, pe cale de consecință, asupra punctajului obținut în faza de selecție a proiectelor.

Totodată, nu se poate susține existența unei simple erori, pe care beneficiarul nu ar fi putut-o evita la depunerea primei declarații, atât timp cât societatea reclamantă, precum și societatea de care este legată, se află sub conducerea și controlul aceleiași persoane fizice, D., care are calitatea de unic asociat și administrator al Societății A. S.R.L. și calitatea de asociat majoritar (cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 99,9%) și administrator al Societății B. S.R.L. Așadar, informațiile comunicate ulterior către intimata AFIR, prin declarația redepusă la data de 16.02.2015, se aflau în posesia beneficiarului la data depunerii primei declarații, iar neprezentarea lor nu poate fi considerată o simplă omisiune.

Prin urmare, este corectă concluzia instanței de fond, în sensul că administratorul societății reclamante a prezentat date necorespunzătoare realității cu ocazia depunerii declarației 4.1. inițiale, situație în care devin aplicabile prevederile art. 11 alin. (3) din Anexa 1 la Contractul de finanțare nr. x/07.04.2014, potrivit cărora beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, în cazul în care autoritatea contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar nu corespund realității.

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile reclamantei circumscrise bunei sale credințe, în opoziție cu neglijența autorității contractante, raportate la răspunsul primit ca urmare a redepunerii declarației 4.1. și a solicitării reevaluării proiectului. Prin adresa din 01.04.2015, intimata-pârâtă AFIR a comunicat reclamantei menținerea eligibilității proiectului și a statutului de microîntreprindere, însă această adresă este nerelevantă din perspectiva neregulii reținută prin procesul-verbal contestat.

Neregula care a condus la restituirea finanțării nu a privit statutul de microîntreprindere al societății reclamante sau caracterul eligibil al proiectul, ci s-a raportat la crearea de condiții artificiale, care au afectat faza de depunere, evaluare și selectare a proiectelor. Mai exact, la evaluarea proiectului, autoritatea contractantă a avut în vedere calitatea de societate nou înființată (start-up) a reclamantei, pentru care s-au alocat suplimentar 20 de puncte, iar totalul de 45 de puncte astfel obținut a permis selectarea proiectului și alocarea finanțării. Acest punctaj nu ar fi putut fi obținut de Societatea B. S.R.L., întreprindere legată, controlată de aceeași persoană fizică, fiind întemeiată concluzia instanței de fond privitoare la înființarea societății reclamante în scopul eludării sistemului de punctare a proiectelor depuse spre finanțare.

În urma redepunerii declarației 4.1., reclamanta nu a pierdut statutul de microîntreprindere, ci doar pe acela de start-up, iar proiectul și-a menținut caracterul eligibil, dar nu și punctajul care a permis selecția cu prioritate, față de proiectele depuse de alte persoane juridice. Prin urmare, răspunsul primit de reclamantă prin adresa emisă de AFIR sub nr. x din 01.04.2015 nu se află în contradicție cu aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și nu înlătură caracterul de neregulă al faptei reținută în sarcina reclamantei.

În ceea ce privește dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, Înalta Curte constată că acest text de lege stabilește un caz de înlăturare a obligației beneficiarului de rambursare a ajutorului financiar, aplicabilă în situația în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente și eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil. Or, conform considerentelor anterior menționate, această ipoteză legislativă nu se regăsește în prezenta cauză, fiind evident că plata ajutorului financiar a fost determinată de fapta beneficiarului însuși, care a omis, cu bună știință, să transmită autorității contractante informații esențiale pentru selectarea cererii de finanțare, în posesia cărora se afla la data depunerii proiectului și pe care avea obligația de a le comunica intimatei-pârâte AFIR.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2879 din 05 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2019.