ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2018

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, sub nr. x/2015, reclamanta A. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.02.2015 privind Proiectul "Construire seră de legume - beneficiar A. Întreprindere Individuală", întocmit de echipa de verificare din cadrul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Serviciul Cooperare Operațională Externă din cadrul Direcției Control și Antifraudă și a Deciziei nr. 18.319/20.05.2015 de soluționare a contestației înregistrată la AFIR sub nr. 14.776/22.04.2015, ca netemeinice și nelegale, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 108/F din 19 octombrie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. Întreprindere Individuală în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și, în consecință, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la data de 09.02.2015 privind proiectul "Construire seră legume" - beneficiar A. Întreprindere Individuală.

Totodată,a obligat pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata către reclamanta A. Întreprindere Individuală a sumei de 8050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate.

Împotriva sentinței nr. 108/F din 19 octombrie 2015 (greșit indicată ca având numărul 3125 din 24 noiembrie 2015), pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

A invocat ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta pârâtă a criticat, în esență, greșita reținere de către instanța de fond a obligativității comunicării raportului de control al Curții de Conturi a României (care a stat la baza inițierii controlului), precum și greșita asimilare a raportului de control menționat în Regulamentul nr. 65/2011 cu raportul de control întocmit de membrii comisiei de verificare.

De asemenea, a considerat recurenta ca încălcând prevederile art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 considerentele instanței de fond privind nemotivarea în fapt a procesului-verbal de constatare ce constituie titlu de creanță, în condițiile în care acest act administrativ cuprinde toate elementele prevăzute de textul legal menționat.

A mai arătat recurenta și faptul că actul administrativ și contestat este temeinic și legal, atât sub aspectul existenței neregulii, cât și în privința corecției aplicate.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului, reiterând principalele susțineri din acțiunea introductivă.

Prin încheierea de ședință din 03.05.2018, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat exclusiv în limitele și pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Astfel, se reține că intimata reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.02.2015 și Decizia nr. 18.319/20.05.2015 de soluționare a contestației administrative formulate împotriva acestuia.

Potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut".

Această pronunțare implică, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, obligația de a analiza fiecare capăt de cerere, precum și apărările formulate de părți, pe baza probelor administrate, în vederea stabilirii corecte a situației de fapt și cu aplicarea corespunzătoare a normelor și principiilor de drept aplicabile.

În speță, judecătorul fondului a reținut că ar fi întemeiată critica de nelegalitate formulată de intimata reclamantă referitoare la nemotivarea în fapt a procesului-verbal contestat.

Este adevărat că motivarea unei decizii administrative nu se limitează la temeiurile de drept care fundamentează competența de emitere a actului, ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În speță, însă, aceste cerințe nu pot fi considerate ca neîndeplinite.

Astfel, Decizia nr. 18.319/20.05.2015 este temeinic motivată cu privire la fiecare aspect invocat în contestație, iar Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/09.02.2015 respectă conținutul prevăzut de art. 21 alin. (21) din O.U.G. nr. 66/2011 și a fost emis după ce întreprinderii individuale intimate i s-a comunicat proiectul de proces-verbal și și-a exprimat punctul de vedere cu privire la acesta.

Faptul că reverificarea de către recurenta pârâtă a fost inițiată ca urmare a constatărilor controlului Curții de Conturi - Autoritate de Audit nu echivalează cu lipsa verificărilor proprii, câtă vreme comisia de verificare constituită la nivelul AFIR a întocmit propriul raport de control.

În plus, intimata reclamantă nu a fost împiedicată să-și exercite dreptul la apărare recunoscut de Constituție și de Convenție și nu a suferit vreo vătămare prin necomunicarea acestui raport, câtă vreme i s-a comunicat mai întâi proiectul de proces-verbal care nu cuprindea doar referirile la raportul de control nr. x/30.01.2015 (depus în format electronic la dosar), ci reproducea chiar constatările acestuia, așa cum rezultă din compararea conținutului celor două acte (aspect de care judecătorul fondului nu s-a preocupat).

Prin urmare, în mod eronat instanța de fond a considerat că procesul-verbal contestat este un act administrativ nemotivat și, pe această premisă, nu a mai procedat la analizarea celorlalte critici formulate prin acțiune și a apărărilor corelative ale pârâtei (pe aspectele de fond privind crearea de condiții artificiale, crearea unui avantaj necuvenit, justificarea recuperării integrale a finanțării).

Față de aceste împrejurări, având în vedere dispozițiile art. 483 alin. (3), în conformitate cu care "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", precum și prevederile art. 497 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța supremă, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței care a pronunțat hotărârea recurată, Înalta Curte - constatând că prima instanță în mod greșit nu a intrat în cercetarea fondului acțiunii în ceea ce privește aspectul legalității și temeiniciei actelor administrative contestate - apreciază recursurile ca fiind fondate în limitele arătate, urmând să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare în fond aceleiași instanțe.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 raportate la art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței nr. 108/F din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2018.