ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3014/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, reține următoarele:

1.1 Prin acțiunea formulată la data de 24 februarie 2014, reclamantul A. P.F.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit Cluj, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 5 septembrie 2013 emis de pârâtă, precum și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 36726 din 13 noiembrie 2013.

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Prin Sentința civilă nr. 2577 din 1 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A.P.F.A. și a anulat procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 5 septembrie 2013 emis de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit Cluj, precum și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 36726 din 13 noiembrie 2013, emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

2.1. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând soluția pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pârâta a arătat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile Regulamentului nr. 65/2011, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, Ordinului nr. 567/2008 și a Ghidului solicitantului privind condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R.

Într-o primă critică, s-a arătat că instanța de fond nu se putea substitui părților contractante, respectiv autorității competente în gestionarea fondurilor comunitare și nu putea decide ce sancțiune ce trebuia aplicată în cursul executării contractului, dacă una dintre părți nu-și îndeplinește obligațiile contractuale.

Or, obligația reclamantului, în calitate de beneficiar al fondurilor nerambursabile, era aceea de a face dovada pe tot parcursul contractului că este proprietarul terenului pe care se realizează investiția, aspect cunoscut de P.F.A.A., încă de la data depunerii cererii de finanțare.

O a doua critică vizează faptul că în virtutea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008, privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin P.N.D.R. 2007 - 2013: "Beneficiarul trebuie să depună din proprie inițiativă toate eforturile pentru a lua cunoștință de informațiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligațiilor toate drepturile și obligațiile născute din contractul de finanțare."

Reclamanta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, încălcând dispozițiile art. 969 C. civ. din 1864, în sensul că nu a respectat termenul limită pentru a depune ultima cerere de plată, ceea ce reprezintă o neregulă, conform regulilor specifice de finanțare, cu sancțiunea recuperarea cheltuielilor decontate de APRDP.

În mod concret, la data de 10 mai 2013 s-a încheiat între pârâta APDRP și reclamant un act adițional la contractul de finanțare nr. x din 12 august 2010, privind acordarea unei finanțări nerambursabile prin măsura 112 din P.N.D.R. 2007 - 2013, pentru prelungirea termenului pentru depunerea dosarului pentru obținerea celei de-a doua tranșe de plată.

Reclamantul nu s-a conformat obligației stabilite până la data de 3 iunie 2013, astfel încât autoritatea administrativă a procedat la efectuarea unei misiuni de control la reclamantul P.F.A.A., stabilindu-se că beneficiarul:

- Nu a respectat termenul de depunere a dosarului pentru obținerea celei de -a doua tranșe de finanțare, nici după prelungirea acestuia;

- Nu a manifestat nicio intenție de întocmire a documentațiilor specifice dosarului pentru tranșa a doua de plată;

- Expirarea termenului final de execuție a contractului;

- Lipsa oricărei comunicări cu beneficiarul, pentru a lămuri situația executării contractului de finanțare.

Prin acest comportament, reclamantul a încălcat dispozițiile art. 1, 4 și 11 din contractul de finanțare și din anexele la contract, ceea ce nu numai că se subsumează unei nereguli în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, dar atrage și sancțiunea restituirii finanțării primite deja.

Intimatul-reclamant nu se poate apăra în fața autorității contractante invocând că nu putea depune cererea, deoarece nu mai îndeplinea condițiile, întrucât aceasta înseamnă recunoașterea în mod explicit a faptului că a încălcat contractul de finanțare și nu este de natură să-l exonereze de răspundere.

Recurenta -pârâtă a acționat conform prevederilor contractuale, cu respectarea obligațiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile legale în ceea ce privește administrarea fondurilor europene, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu contestă existența neregulilor, arătând doar că săvârșirea lor nu îi este imputabilă.

2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 7 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 3 octombrie 2017, dispunând citarea părților.

2.1. Apărările formulate în cauză

La data de 25 februarie 2015, intimatul-reclamant A.P.F.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Un prim aspect invocat de reclamant se referă la neîncadrarea motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că nu au fost indicate normele de drept material care au fost încălcate de instanță, atunci când a soluționat cauza.

Un al doilea aspect vizează faptul că, în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii contractuale pentru reclamant, deoarece nu s-a constatat existența unui prejudiciu cauzat celeilalte părți, invocând în acest sens practică judiciară - Decizia nr. 965 din 24 februarie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Mai mult, reclamantului nu i se poate imputa o culpă în executarea contractului, imposibilitatea atragerii celei de-a doua tranșe de plată fiind cauzată de o situație excepțională, ce îl exonerează de răspunderea contractuală.

În speță, pârâta nu a făcut dovada prejudiciului pricinuit prin imposibilitatea atragerii celei de-a doua tranșe de plată, mai ales în condițiile în care prima tranșă a fost folosită corespunzător, astfel încât sancțiunea aplicată trebuie să privească, secvențial, numai cea de-a doua tranșă, nu și prima, pentru că nu există temei pentru aceasta.

De altfel, reclamantul a solicitat prelungirea termenului pentru depunerea dosarului pentru acordarea celei de-a doua tranșe, însă pârâta a refuzat primirea dosarului, considerându-l neconform cu cerințele contractului încheiat de părți.

Un dintre condițiile de eligibilitate pentru acordarea celei de-a doua tranșe se referea la dovedire a dreptului de proprietate asupra terenului, or, reclamantului i s-a radiat dreptul de proprietate asupra terenului, fără să aibă cunoștință de acest lucru. Astfel, întrucât s-a judecat cu un terț, nu a fost în măsură să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenului, astfel încât nu îndeplinea cerințele contractuale.

Reclamantul a exercitat căile legale împotriva încheierii de radiere a dreptului de proprietate, aflându-se în curs de judecată la data la care trebuia să depună dosarul pentru acordarea celei de-a doua tranșe de plată, invocând în drept dispozițiile art. 11 alin. (1) din anexa nr. 1 la contract de finanțare.

A mai invocat în apărare și dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, arătând că nu s-a săvârșit o neregulă în sensul prevăzut de lege, deoarece uzurparea dreptului său de către un terț nu este aspect ce putea fi anticipat sau evitat de către reclamant. Acest aspect este de natură să înlăture culpa în neîndeplinirea condițiilor pentru depunerea dosarului la timp pentru obținerea celei de-a doua tranșe de finanțare.

S-a arătat că a invocat existența unei situații excepționale, această situație fiind prevăzută în contract și permițând reclamantului să se prevaleze de ea, în temeiul art. 11 alin. (1) din contractul de finanțare. În mod greșit a invocat intimat-pârâtă că situația nu are caracter de forță majoră, de vreme ce reclamanta nu a susținut acest aspect.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Motivele de recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Pentru a răspunde criticilor formulate de pârâtă în recurs, Înalta Curte trebuie să lămurească dacă reclamantul a încălcat dispozițiile contractului de finanțare, dacă această încălcare constituie o neregulă în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 66/2011 și care este sancțiunea aplicabilă, conform legislației incidente în speță.

i) Cu privire la încălcarea prevederilor contractuale

Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului, constată că reclamantul A.P.F.A a încheiat cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă A.P.D.R.P.), contractul de finanțare nr. x din 12 august 2010, privind acordarea unei finanțări nerambursabile prin măsura 112 din P.N.D.R. 2007 - 2013.

Articolul 2 din contract prevede că durata contractului este de maxim 36 luni de la data semnării contractului, deci termenul final de execuție ar fi fost 12 august 2013. Articolul 4 din contract prevede că a doua cerere de plată se depune în maxim 30 de luni de la data semnării contractului de finanțare. Articolul 8 din contract stabilește, atât modalitatea în care are loc. comunicarea dintre părțile contractante, precum și modul de efectuare a notificărilor, dacă este cazul.

Părțile au încheiat la data de 10 mai 2013, un act adițional la contractul de finanțare, prin care s-a prelungit termenul de depunere a cererii pentru a doua tranșă de plată, de la 30 de luni la 33 de luni. Astfel, deși termenul ar fi expirat, conform contractului în februarie 2013, totuși a mai fost prelungit cu încă trei luni, până în luna mai 2013, termen care nu a fost respectat de reclamant. Termenul de 10 mai 2013 a mai fost prelungit până la data de 3 iunie 2013, însă nici la această dată, nu a fost depusă a doua cerere de plată de către reclamant.

Trebuie menționat că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 5 septembrie 2013 a fost emis de pârâtă, după expirarea termenului pentru depunerea celei de-a doua tranșe de plată (termen prelungit de pârâtă, de două ori), dar și după expirarea termenului final de execuție a contractului, respectiv 12 august 2013.

Așadar, se constată încălcarea obligațiilor contractuale de către reclamant în ceea ce privește nerespectarea termenelor pentru depunerea celei de-a doua tranșe de plată, dar și a termenului final de execuție a contractului, ceea ce s-a materializat în neimplementarea proiectului pentru care s-a încheiat contractul de finanțare.

Nu poate fi primită apărarea reclamantului că pârâta a refuzat primirea dosarului depus pentru a doua tranșă, deoarece nu are nicio dovadă în acest sens. De altfel, părțile au reglementat modalitatea de comunicare dintre ele, însă aceasta nu a fost realizată, ceea ce denotă că și sub acest aspect a fost încălcat contractul de către reclamant.

Pe de altă parte, nu poate fi primită nici apărarea că trebuia să se constate încetarea contractului din cauze excepționale și temeinic motivate (art. 11 din Anexa nr. I la contract), de vreme ce aceste circumstanțe au fost invocate după ce durata contractului a expirat, adică după data de 12 august 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 1321 din C. civ.:

"Contractul încetează, în condițiile legii, prin executare, acordul de voință al părților, denunțare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiției, imposibilitate fortuită de executare, precum și din orice alte cauze prevăzute de lege."

Trebuie menționat că reclamantul a invocat uzurparea dreptului său de proprietate, atât pe parcursul controlului, cât și prin contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 5 septembrie 2013 emis de pârâtă, fapt care nu mai poate duce însă la încetarea contractului.

Astfel, pentru ca art. 11 din Anexa nr. I la contract să producă efecte juridice, era necesar să fie invocat în cursul derulării contractului, nu după expirarea duratei acestuia, ce marchează încetarea sa, conform clauzelor stabilite de părți.

Așadar, reclamantul nu mai putea invoca circumstanțele excepționale, după încetarea contractului, pentru a fi exonerat de încălcarea obligațiilor contractuale.

ii) Cu privire la existența unei nereguli

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula se definește, după cum urmează:

"a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit;"

Din analiza normei de drept rezultă că încălcarea prevederilor contractuale constituie neregulă și este supusă, atât sancțiunilor legale, cât și celor ce rezultă din aplicarea clauzelor contractuale.

Nerespectarea obligațiilor din contractul de finanțare pentru acordarea ajutorului nerambursabil din fonduri europene constituie o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

În speță, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 5 septembrie 2013 emis de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit Cluj s-a constatat că reclamantul A.P.F.A.:

- Nu a respectat termenul de depunere a dosarului pentru obținerea celei de -a doua tranșe de finanțare, nici după prelungirea acestuia;

- Nu a manifestat nicio intenție de întocmire a documentațiilor specifice dosarului pentru tranșa a doua de plată;

- Expirarea termenului final de execuție a contractului;

- Lipsa oricărei comunicări cu beneficiarul, pentru a lămuri situația executării contractului de finanțare.

În cursul efectuării controlului i s-a solicitat reclamantului să depună punctul de vedere ce cuprinde apărările sale, ceea ce s-a realizat prin adresa x din 3 septembrie 2013, înregistrate la O.J.P.D.R.P. Cluj cu nr. x din 4 septembrie 2013. Aceste aspecte nu sunt contestate în cauză, reclamantul susținând doar că au intervenit împrejurări excepționale care l-au împiedicat să-și îndeplinească obligațiile, împrejurări rezultate dintr-un proces civil.

Trebuie observat că apărarea reclamantului a fost făcută la data de 3 septembrie 2013, după încetarea contractului prin expirarea termenului (12 august 2013), ceea ce nu este de natură să-l exonereze de încălcarea obligațiilor contractuale, deci de săvârșirea neregulilor.

iii) Cu privire la sancțiunea aplicabilă

Sancțiunea aplicabilă în această situație este retragerea finanțării, deoarece, nu numai că nu au fost respectate clauzele contractuale, dar proiectul nu a fost implementat și, în consecință, măsura de acordare a ajutorului nu și-a atins scopul.

Situația din litigiu poate fi subsumată aspectului reglementat de art. 11 alin. (3) din Anexa nr. 1 la contractul de finanțare, în sensul că atunci când se constată existența unor nereguli, beneficiarul are obligația să restituie sumele integral, iar autoritatea contractantă are obligația să le recupereze. În speță, nu era nevoie pentru pârâtă să dispună și încetarea contractului, deoarece acesta încetase prin expirarea duratei prevăzută de părți.

Definiția neregulii rezultă, nu numai din dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 66/2011, dar și din Anexa nr. I din contractul de finanțare, la fel ca și sancțiunea aplicabilă.

Potrivit art. 16 din Anexa nr. I la contractul de finanțare:

"(1) Prin neregulă în accepțiunea prezentului contract se înțelege orice abatere de la regularitate și conformitate, precum și orice nerespectarea a prevederilor memorandurilor de finanțare, acordurilor de finanțare, (...) precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităților Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național. (...)

(3) În cazul înregistrării unei nereguli definite la aliniatul (1), beneficiarul va restitui integral și valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante în termenele prevăzute în cuprinsul actelor de notificare trimise de autoritatea contractantă."

Așa fiind, se constată că reclamantul a încălcat dispozițiile contractului de finanțare, că aceste încălcări constituie nereguli în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) pct. a) din O.U.G. nr. 66/2011, iar sancțiunea aplicabilă este cea dispusă prin procesul-verbal nr. x din 5 septembrie 2013 emis de pârâtă, astfel încât actele administrative atacate de reclamant sunt corect emise, nefiind afectate de motivele de nulitate invocate prin acțiunea introductivă de instanță.

Înalta Curte reține că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 5 septembrie 2013 emis de pârâtă, precum și Decizia de soluționare a contestației nr. 36726 din 13 noiembrie 2013 sunt legale, iar criticile formulate de pârâtă în recurs sunt întemeiate, instanța de fond statuând în mod eronat că numai lipsa notificării nu este de natură să ducă la restituirea sumei primite pentru prima tranșă a finanțării nerambursabilă.

iv) Temeiul de drept al soluției pronunțate de Înalta Curte

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, să caseze sentința recurată și, rejudecând cauza, să respingă acțiunea formulată de reclamantul A.P.F.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 2577 din 1 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, respinge acțiunea formulată de reclamantul A.P.F.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM