ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2985/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat în principal, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 24.09.2012 de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba Iulia și anularea Deciziei nr. 31624 din 22 noiembrie 2012 prin care pârâta a respins contestația subscrisei, înregistrată la pârâtă sub nr. 28693 din 24.10.2012; în subsidiar, a cerut cenzurarea măsurii dispuse prin Procesul-verbal atacat pentru a respecta principiul proporționalității măsurii.

Totodată, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 24.09.2012, până la soluționarea prezentei cauze.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1267 din 16 aprilie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

2.1. Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 11 decembrie 2013 prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând prevederile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu a prezentat motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de respingere a acțiunii, pentru a se putea exercita în mod eficient controlul judiciar, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare către aceeași instanță.

În ceea ce privește motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, temei al sancționării sale. S-a arătat că în ipoteza declanșării procedurii insolvenței față de un beneficiar, autoritățile competente au exclusiv dreptul de a declanșa o procedură de verificare în vederea constatării neregulilor și sancționării acestora, dacă este cazul, fără însă ca în acest mod, deschiderea procedurii insolvenței și intrarea în procedura reorganizării judiciare, ca urmare a limitării unilaterale a angajamentului de finanțare asumat de pârâtă, să capete per se valența unei nereguli, astfel cum este definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Mai mult, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu-i sunt aplicabile, contractul de finanțare fiind încheiat anterior acestui act normativ.

De asemenea, activitatea de control nu a identificat nicio acțiune sau inacțiune care să fi prejudiciat bugetul Uniunii Europene, cu atât mai mult cu cât respectă planul de reorganizare iar proiectul funcționează potrivit destinației sale, aceea de pensiune agroturistică.

A menționat recurenta-reclamantă că în mod greșit prin încheierea recurată i-a fost respinsă cererea de sesizare a CJUE pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Secțiunea B a Acordului Multianual de finanțare încheiat la 2.02.2001 între Comisia Comunităților Europene și Guvernul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 5.07.2001.

În opinia recurentei-reclamante, pronunțarea unei hotărâri preliminare este necesară pentru că pârâta APDRP încearcă să interpreteze aceste dispoziții în sensul că intrarea în reorganizare a beneficiarului de fonduri europene prin Programul SAPARD reprezintă o "modificare substanțială a proiectului" și conduce la neeligibilitatea cheltuielilor reprezentând sumele plătite beneficiarului.

2.2. Întâmpinarea

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizare conform O.U.G. nr. 41/2014) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 iunie 2016.

Înalta Curte, analizând recursul formulat, reține că este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 24.09.2012, emis de pârâtă s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de restituire a sumei decontate de pârâtă, creanța bugetară fiind în cuantum de 183.273,25 RON.

În cuprinsul procesului-verbal menționat s-a reținut, în esență, că potrivit contractului cadru încheiat între părți, pârâta a acordat reclamantei o finanțare nerambursabilă din fonduri europene pentru înființarea unei pensiuni turistice în localitatea Vama Buzăului, jud. Brașov. Urmare intrării reclamantei în procedura generală de insolvență, s-a constatat că suma decontată de pârâtă a devenit neeligibilă, ca urmare a încălcării de către reclamantă a criteriilor de eligibilitate și selecție asumate la momentul depunerii cererii de finanțare, astfel că s-a făcut aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Temeiul de drept reținut în cuprinsul acestui proces-verbal îl reprezintă disp. art. 26, 36 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 4 alin. (4) din Acordul Multianual de Finanțare din 2.02.2001, contractul din 2.04.2007 și anexele acestuia.

Prin Decizia nr. 31624 din 22 noiembrie 2012, comisia de soluționare a contestației din cadrul APDRP a respins contestația administrativă formulată de reclamantă.

Curtea de Apel București a apreciat că actele atacate sunt legale și temeinice, pârâta făcând o corectă aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, precum și a prevederilor contractului de finanțare.

În esență, Curtea a reținut că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 3 alin. (1) din Anexa la contractul de finanțare încheiat de părți, în sensul că beneficiarul este obligat să respecte pe toată durata contractului (perioada de execuție la care se adaugă 5 ani de la data ultimei plăți făcute de APDRP) criteriile de eligibilitate și selecție înscrise în cererea de finanțare, în condițiile în care cererea de finanțare rezultă că pentru eligibilitatea cererii era necesară prezentarea unui certificat eliberat de Oficiul Registrului Comerțului din care să rezulte că reclamanta nu se află în procedura reorganizării judiciare sau falimentului, iar aceasta a declarat că nu este în curs de a fi supusă acestor proceduri.

Nerespectarea dispozițiilor contractuale, respectiv intrarea reclamantei în procedura reorganizării judiciare a fost apreciată neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, prima instanță a apreciat ca fiind aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, respectiv art. 66 .

Real este că prin sentința civilă nr. 308/SIND din 15.02.2012 a Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosar nr. x/2010, a fost confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea S.C. A. S.R.L., fiind necontestat că în prezent este în derulare acest plan de reorganizare.

Anterior, datei pronunțării sentinței nr. 1267/16.04.2014, Curtea Constituțională a examinat constituționalitatea disp. art. 36 din O.U.G. nr. 36/2011, reținut ca temei legal al actelor administrative contestate în cauză, de autoritatea publică pârâtă.

Este adevărat că prin Decizia nr. 342/24.09.2013, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 669 din 31.10.2013 s-a constatat că disp. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Însă, Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 342/2013 a reținut, printre altele, că "Tocmai de aceea, instanța de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței și care, eventual, au condus la intrarea în insolvență, precum și să facă aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011".

Din cuprinsul sentinței recurate rezultă că instanța de fond nu a analizat cauza și din perspectiva considerentelor Deciziei nr. 342/2013 a Curții Constituționale.

Întrucât, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, atât considerentele cât și dispozitivul deciziilor Curții Constituționale sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță juridică tuturor subiectelor de drept, se impune casarea sentinței recurate pentru ca instanța de fond să verifice existența neregulilor, avându-se în vedere și considerentele reținute de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 342/2013, în analiza privind constituționalitatea disp. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

De asemenea, fiind vorba de un litigiu în curs, raportul juridic dedus judecății nefiind epuizat, se vor analiza de instanță, în rejudecare, și aspectele referitoare la incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, avându-se în vedere că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 66/2015 a Curții Constituționale.

Se impune a fi avută în vedere și jurisprudența recentă a CJUE, respectiv Hotărârea din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14, urmând a se analiza și stabili în cauză, dacă legea nouă poate fi aplicată și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul vechii legi, respectiv O.G. nr. 79/2003, aceste aspecte făcând, în concret, obiect al criticilor recurentei-reclamante care trebuie analizate cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (2), art. 497 din C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul recurentei-reclamante, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2013 și sentinței nr. 1267 din 16 aprilie 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2016.