ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1094/2017

Decizia nr. 1094/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10 ianuarie 2014 sub nr. x/107/2014 pe rolul Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit în nume propriu și pentru Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - 7 Centru, anularea Deciziei nr. 24007 din 31 iulie 2013 emisă de pârâtă, prin care s-a respins contestația împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16477 din 03 iunie 2013, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16477 din 03 iunie 2013 întocmit de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - 7 Centru, urmând să fie înlăturată obligația reclamantei de la plata debitului în cuantum de 350.245 lei.

Prin Sentința administrativă nr. 691/CAF/2014 pronunțată de Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Alba Iulia.

Prin Sentința nr. 156/2014 pronunțată în data de 13 iunie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - 7 Centru, a anulat Decizia nr. 24007 din 31 iulie 2013, dată de pârât, prin care s-a respins contestația împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16477 din 03 iunie 2013, a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16477 din 03 iunie 2013 întocmit de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - 7 Centru, a înlăturat obligația reclamantei la plata debitului în cuantum de 350.245 lei și a obligat pârâtul Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - 7 Centru la plata sumei de 2.160 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta nu datorează suma de 45.404 lei de la bugetul de stat, fapt dovedit cu Decizia nr. 9815 din 09 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosar nr. x/107/2010.

Prin Decizia civilă nr. 9815 din 09 octombrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia a fost menținută decizia de impunere, decizia de nemodificare a bazei de impunere și raportul de inspecție fiscală pentru suma de 1.756,03 lei reprezentând: 793 lei TVA, 469,48 lei majorări aferente trimestrului I și II din anul 2008; suma de 341 lei TVA și suma de 152,55 lei majorări de întârziere aferente trimestrului III și IV din anul 2003.

S-a mai reținut, în urma controlului, că reclamanta a respectat toate prevederile O.U.G. nr. 13/2006, Legii nr. 316/2001, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 875/2011 contractul de finanțare din 15 februarie 2007, iar cele două acte administrative sunt nelegale, fiind pronunțate cu aplicarea greșită a legii.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fosta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza, pe fond, să se respingă acțiunea.

În cuprinsul motivelor de recurs recurenta-pârâtă a susținut următoarele:

- au fost încălcate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată nu este motivată, instanța limitându-se a aprecia că reclamanta a respectat toate prevederile legale incidente, actele administrative sunt nelegale, fiind pronunțate cu aplicarea greșită a legii;

- sentința recurată a fost pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 316/2001 în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin SAPARD, și de menținere a criteriilor de eligibilitate, aspect care se circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.;

- instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale de folosință a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și pescuit 7 Centru Alba Iulia;

- debitul real constituit prin actele administrative atacate era de 348.740,08 lei, iar nu de 350.245 lei cum în mod eronat s-a reținut de către judecătorul fondului.

În concluzie recurenta-pârâtă a apreciat că instanța de fond a ignorat atât prevederile legale incidente, cât și situația de fapt, sentința atacată fiind netemeinică, nelegală, nemotivată și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, cât și a dispozițiilor care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 25 octombrie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată în ședință publică, pentru data de 7 martie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea are ca obiect cererea formulată de reclamanta SC A. SRL prin care a solicitat efectuarea controlului de legalitate asupra Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 16477 din 03 iunie 2013 întocmit de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - 7 Centru și Deciziei nr. 24007 din 31 iulie 2013 dată de pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În speță, așa cum a argumentat și recurenta-pârâtă, este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Acest motiv de recurs vizează ipoteze variate, precum nemotivarea, motivarea insuficientă, implicită, confuză sau motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Ipoteza care se regăsește în cauza supusă judecății are în vedere nemotivarea hotărârii, de vreme ce, din analiza acesteia se constată că prima instanță s-a limitat la a da aparența unei minime examinări a motivelor de nelegalitate invocate în susținerea cererii de anulare a măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă, reluând, în realitate, exclusiv și în integralitatea lor, argumentele reclamantei, expuse în cererea de chemare în judecată.

O astfel de conduită procedurală nu răspunde exigențelor impuse de art. 425 C. proc. civ. și art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, drept care nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt în mod real examinate de către instanța sesizată.

Principiul general consacrat de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ. impunea în sarcina primei instanțe obligația de motivare a hotărârii pronunțate, în sensul de prezenta "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Or, în speță, reluarea în mod exclusiv a argumentelor uneia dintre părți, anume ale reclamantei, fără a le însoți, în mod vădit, de analiza proprie a aspectelor de fapt și de drept relevante, fără a prezenta argumentele proprii privind admiterea motivelor de nelegalitate expuse în acțiunea introductivă de instanță, nu corespunde exigențelor textului legal sus-citat.

Această concluzie este susținută și de modul sumar, neconcludent și contradictoriu în care au fost analizate apărările pârâtei, atât în ceea ce privește excepțiile invocate pe cale de întâmpinare, cât și asupra fondului cauzei.

În egală măsură, sentința nesocotește jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia art. 6 § 1 din Convenție, care a statuat constant că dreptul la un proces echitabil presupune ca hotărârea instanței să cuprindă răspunsuri specifice și explicite la aspectele esențiale supuse judecății, altfel spus un examen concret, efectiv al aspectelor importante ale cauzei (de ex. în cauza Albina împotriva României, 2005 ori în cauza Vlasia Grigore Vasilescu împotriva României, 2006).

Nemotivarea hotărârii, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 497 alin. (1) coroborat cu art. 480 alin. (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care impun casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

Găsind fondat motivul de recurs prevăzut dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile recurentei-pârâte întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu vor mai fi analizate, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei.

În consecință, pentru considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâte sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu cele ale art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 156/2014 din 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2017.

Procesat de GGC - NN