ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1669/2016

Decizia nr. 1669/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba-Iulia, sub Dosar nr. x/57/2013, reclamanta II A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei din 16 iulie 2013, respectiv a Procesului-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare din 7 mai 2013 și obligarea pârâtei la finanțarea proiectului "Achiziții utilaje pentru executarea de lucrări de demolare a construcțiilor și pregătire a terenului, depus de reclamantă și soluționarea în mod favorabil a Contestației înregistrata de pârâtă în 25 iunie 2013, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 163 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta II A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și s-au anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 7 mai 2013 emis de Oficiul Județean de plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba și Decizia din 16 iulie 2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

În ceea ce privește legalitatea verificării, instanța de fond a reținut că pentru a beneficia de ajutorul acordat prin această schemă, reclamanta II A. a depus la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit o cerere de finanțare însoțită de documentele solicitate în Ghidul solicitantului.

Conform art. 12 din Ordin, Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a procedat la verificarea condițiilor de eligibilitate (atât cele referitoare la solicitant, cât și cele referitoare la proiectul de investiții finanțat) înainte de acordarea ajutorului.

Cu ocazia analizării condițiilor de eligibilitate Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit a constatat că acestea sunt îndeplinite și a acordat ajutorul de minimis reclamantei.

Instanța de fond a reținut că verificările efectuate înainte de acordarea ajutorului nu exclud efectuarea unor controale ulterioare de către autoritatea competentă, iar procesul-verbal de constatare a cărei anulare se cere a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 20 și 21 din O.U.G. 66/2011.

În ceea privește temeinicia celor reținute în procesul-verbal de constatare, prima instanță a reținut că, chiar dacă toți beneficiarii au avut același consultant, că investițiile sunt localizate pe același teren, că utilajele sunt identice sau complementare, însă în condițiile în care nu s-a dovedit că aceștia lucrează împreună (ex. încheierea unor contracte de prestări servicii cu aceiași clienți), că există legături puternice între aceștia, că proiectele vizează lucrări complementare, că au obținut oferte de la același furnizor, nu se poate prezuma că aceștia au creat condiții artificiale.

De asemenea, s-a apreciat că indiferent de faptul că sediul reclamantei II A. și sediul SC B. SRL coincid și, deși titularii acestor societăți sunt mamă și fiu sunt două entități juridice diferite, fiecare societate are familie distinctă și nu există nici un text de lege care să stipuleze faptul că administratorii și asociații unor societăți diferite, între care există grade de rudenie nu ar putea accesa, fiecare, distinct fonduri europene nerambursabile care să treacă, cumulat peste plafonul de 200.000 euro.

Raportat la Întreprinderea Individuală C., faptul că în aceeași perioadă s-a încheiat un contract de finanțare cu o altă persoană juridică, având același obiect de activitate, însă nu este vorba de același teren, ci sunt parcele diferite chiar dacă proprietarul este D., iar ambele proiecte sunt localizate la aceeași dată și de același notar, nu constituie o intenție de fraudă, fiind vorba de două entități juridice diferite (administratorii sau asociații acestora fiind persoane între care nu există absolut nici un grad de rudenie), care vor să desfășoare activitate separat (fiind vorba de un teren aflat între două căi de acces distincte).

Împotriva hotărârii pronunțate, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Hotărârii nr. 224 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Recurenta-pârâtă arată că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reținând că nu s-a probat în cauză reaua-credință a beneficiarului și pe de altă parte s-a apreciat că beneficiarii fondurilor nu și-au creat în mod fraudulos condiții deoarece nu există un text de lege care să stipuleze faptul că administratorii și asociații unor societăți diferite între care există grade de rudenie nu ar putea accesa fiecare distinct fonduri europene nerambursabile.

Recurenta-pârâtă arată că prima instanță a interpretat greșit clauzele contractului de finanțare încheiat între părți și a înlăturat eronat susținerea autorității în sensul că cele 2 proiecte analizate au mai multe elemente în comun care conduc la concluzia că s-au creat în mod artificial condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312.

Așadar, pentru a eluda prevederile legale, comunitare și procedurale care limitau posibilitatea de a accesa Măsura 312, instituind "regula ajutorului de minimis", au fost create două entități juridice A. II și SC B. SRL, cu evidente legături.

Similitudinile dintre cele două proiecte deși fiecare în parte sunt legale, nu pot fi totuși considerate doar simple coincidențe, ci conduc la concluzia că acești beneficiari au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceștia au divizat artificial un proiect FEDAR pe măsura 312 în două proiecte de dimensiune mai mică, în scopul depășirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro.

Se arată că emiterea actelor de control contestate a fost determinată de conduita reclamantei-intimate în derularea contractului de finanțare din 2 noiembrie 2012 care nu și-a respectat obligațiile asumate.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul a fost admis în principiu,în baza art. 493 alin. (7) C. proc. civ. prin Încheierea din 21 ianuarie 2016.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția de admitere a acțiuni și de anulare a actelor de control contestate de reclamanta-intimată.

Instanța de recurs apreciază că instanța de fond în mod greșit a analizat îndeplinirea de către reclamanta-intimată a obligațiilor rezultate din contractul de finanțare nerambursabilă din 2 noiembrie 2012 pentru implementarea proiectului "Achiziții utilaje pentru executarea de lucrări de demolare a construcțiilor și pregătire a terenului" și totodată a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin programul FEDAR.

Declanșarea verificărilor asupra beneficiarului A. II, a fost făcută în urma existenței unei suspiciuni, de creare de condiții artificiale în vederea obținerii de finanțare nerambursabilă, privind respectarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și art. 4 alin. (8) din Regulamentul (CE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, conform căruia "nu sunt eligibili beneficiarii care au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de finanțare în cadrul măsurilor PNDR, obținând astfel depășirea intensității sprijinului financiar".

Verificările efectuate privind suspiciunea de creare de condiții artificiale în vederea depășirii plafonului maxim eligibil în cadrul măsurii 312 s-au desfășurat ca și consecință a misiunii de audit a Comisiei Europene derulată în perioada 22 - 26 octombrie 2012 și 22 - 26 aprilie 2013, referitoare la sistemul de implementare și gestiune a măsurii 312 și prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 procedându-se la reverificarea proiectului aparținând beneficiarului A. II, în paralel cu proiectul beneficiarului SC B. SRL din 2 martie 2009 și proiectul beneficiarului C. II - contract de finanțare din 26 noiembrie 2012.

În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul ca s-a creat de către beneficiarul contractului din 2 noiembrie 2012 aparținând beneficiarului A. II, în raport cu beneficiarul contractului de finanțare din 2 martie 2009 aparținând beneficiarului SC B. SRL, condiții artificiale prin fracționarea artificială a investiției pentru a beneficia de finanțare în cadrul Măsurii 312 din PNDR, obținând astfel depășirea intensității sprijinului financiar.

Contrar opiniei instanței de fond, Curtea apreciază că în mod greșit s-a apreciat că nu există temei de fapt și de drept care să probeze reaua-credință a beneficiarului în sensul de creare în mod artificial a unor condiții de accesare a fondurilor nerambursabile.

În mod corect, cu ocazia reverificării actelor depuse de beneficiar s-a constatat cu ocazia controlului, aspecte de natură obiectivă și subiectivă care reprezintă crearea de condiții artificiale a condițiilor de accesare a fondurilor nerambursabile cu privire la procedurile de achiziție - cei doi solicitanți sunt rude (mamă - fiu), locul de implementare este în aceeași localitate, persoana care a vândut terenul și a încheiat contractul de comodat este aceeași.

Luând în considerare cele constatate de echipa de control, dispozițiile legale în materia achizițiilor publice cât și clauzele contractului de finanțare semnat fără obiecțiuni de Reclamant, este evident că, beneficiarul a încălcat următoarele dispoziții:

Articolul 1 "Obiectul Contractului" din Contractul cadru:

"1 alin. (2) Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din Contractul de Finanțare și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă.

Cererea de finanțare depusă de beneficiar, împreună cu toate documentele anexate acesteia, rezultată în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de evaluare și implementare, face parte integrantă din contract și este obligatorie pentru beneficiar pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului prevăzută la art. 2 alin. (8)."

Art. 1 "Obligații generale" din Anexa I la Contractul de finanțare:

"1 alin. (1) Beneficiarul se obligă să execute Proiectul în conformitate cu descrierea acestuia cuprinsă în Cererea de finanțare astfel cum a fost aprobată împreună cu toate documentele anexate și în urma verificărilor, modificărilor și completărilor efectuate pe parcursul tuturor procedurilor de implementare.

1 alin. (2) Regulile privind achizițiile realizate de beneficiari sunt emise de către Autoritatea Contractanta, iar Beneficiarul finanțării nerambursabile este obligat să le respecte.

1 alin. (3) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața Autorității Contractante pentru implementarea proiectului. Subcontractarea totală sau parțială a proiectului este strict interzisă.

1 alin. (4) Beneficiarul trebuie să implementeze Proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract."

Art. 3 "Obligații" din Anexa 1 la Contractul de finanțare:

"3 alin. (1) Beneficiarul se obligă să respecte pe toata durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. De asemenea, pe o perioadă de 5 ani de la ultima plată efectuată de Agenție, Beneficiarul se obligă să nu modifice substanțial proiectul.

Modificările substanțiale sunt acelea care afectează condițiile de implementare, care pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietății, a amplasamentului, a unor elemente inițiale caracteristice proiectului, etc.

Dacă A.P.D.R.P. constată că obiectivele finanțate nu sunt folosite conform scopului destinat sau în cazul în care acestea au fost vândute sau închiriate pe o perioada de 5 ani după finalizarea proiectului (data ultimei plăți) își rezervă dreptul de a recupera sprijinul acordat".

- art. 11 alin. (3) din Anexa l a contractului: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului (...), precum și în situația în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe proprie răspundere de beneficiar, prin reprezentanții săi, nu corespund realității sau documentele/autorizațiile/avizele depuse în vederea obținerii finanțării nerambursabile sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/ nu corespund realității, Autoritatea Contractantă poate suspenda sau înceta valabilitatea Contractului, de plin drept (...). În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă."

- art. 17 alin. (1) din Anexa I din contract: "Prin neregulă în accepțiunea prezentului contract se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare (...), precum și a prevederilor contractului de finanțare, caz în care cheltuiala este neeligibilă și are ca efect obținerea unor avantaje nejustificate și, în același timp, prejudicierea bugetului general al CB sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor și a bugetului național."

- art. 17 alin. (4) din Anexa I a contractului: "În cazul înregistrării unei nereguli definite la art. 1, beneficiarul va restitui (...) integral valoarea finanțării necuvenite primite din partea Autorității Contractante (...)".

Toate aceste neregularități au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. în 7 mai 2013, întocmit în conformitate cu prevederile Q.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011.

În mod greșit prima instanță a apreciat că elementele comune de necontestat între cele două proiecte nu reprezintă o neregulă în sensul creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin depășirea plafonului maxim alocat Măsurii 312.

Asemănările dintre cele două proiecte, deși fiecare în parte sunt legale conduc la concluzia corectă rezultată ca urmare a controlului că cei doi beneficiari au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține un avantaj ce contravine schemei de ajutor financiar, iar aceștia au divizat artificial un proiect FEDAR pe măsura 312 în două proiecte de dimensiune mai mică în scopul depășirii plafonului maxim în valoare de 200.000 euro, aspect care reprezintă o neregulă în sensul regulamentelor europene aplicabile și o neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contract de finanțare de către beneficiari.

Prin semnarea Contractului de finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, Autoritatea Contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta II A., menținând ca legal emise actele de control contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 163 din 20 iunie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta II A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.

Procesat de GGC - MI