ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2786/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Obiectul cauzei

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub Dosar nr. x/2013 reclamantul A. PFA a chemat în judecată pârâtele Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba solicitând anularea Deciziei de neeligibilitate comunicată prin Notificarea nr. 5129 din 18 martie 2013 și a Deciziei de soluționare a contestației formulate la Notificarea nr. 955129 din 18 martie 2013, comunicată prin Notificarea nr. 27766 din 03 septembrie 2013 și să se constate că reclamantul a îndeplinit în totalitate condițiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului pentru măsura 313 pentru care a fost întocmit proiectul de finanțare, că motivul pentru care proiectul a fost declarat neeligibil este netemeinic și nelegal, pârâta interpretând în mod greșit dispozițiile de la pct. 10.1 din Ghidul solicitantului, că proiectul de finanțare, în forma depusă, este eligibil.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința nr. 29 din 5 februarie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. PFA împotriva pârâtelor Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Oficiu Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. PFA, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și pe cale de consecință admiterea contestației, în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel cum a precizat recurenta prin notele scrise aflate la dosarul de recurs.

În esență, recurenta-reclamantă a criticat modul de interpretare dat de prima instanță pct. 10.1, respectiv 1.6 din Metodologia de aplicat pentru verificarea criteriilor de eligibilitate din Manual de procedură pentru evaluarea și selectarea cererilor de finanțare pentru proiecte de investiții - PNDR.

În acest sens, recurenta a apreciat că instanța de judecată este în contradicție luând în considerare că prin aceeași motivare reține la pag. 4 faptul că "cerința existenței unui punct de lucru în mediul rural este obligatorie în cazul altor investiții și doar aceasta poate fi substituită în cazul investițiilor noi de declarația pe proprie răspundere că se va deschide punct de lucru în spațiul rural", iar, per a contrario, în paragrafele următoare constată instanța că "la data înregistrării cererii de finanțare, reclamantul avea ca obiect de activitate principal Cod CAEN 0150... a depus declarația pe proprie răspundere că își va deschide punct de lucru în spațiul rural, cu codul CAEN al activității pentru care se solicită finanțare.

În opinia recurentei, proiectul de investiție se încadrează în accepțiunea de "investiție nouă în agroturism", iar la analiza eligibilității, se are în vedere cerința stabilită la pct. 10.1 privind investițiile noi, astfel că existența declarației pe propria răspundere este suficientă pentru îndeplinirea condițiilor de eligibilitate.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că pentru investiții noi în agroturism nu este obligatorie înregistrarea solicitantului la depunerea cererii de finanțare cu codul 5520, în speță fiind îndeplinite toate condițiile imperativ cerute, motiv pentru care proiectul a fost declarat conform trecând cu succes de faza de verificare a conformității.

Mai mult decât atât, a arătat recurenta, nu există nicio interdicție legală sau procedurală de a solicita finanțare în absența unui cod CAEN, interdicția din punct de vedere legal și fiscal fiind aceea de a presta un serviciu aferent unui cod CAEN neînregistrat în obiectul de activitate al firmei, iar interpretarea avută în vedere de către comisie, în ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. 10.1. din Ghid, raportat la speța de față, nu poate fi acceptată nici din punct de vedere teoretic, dar nici din punct de vedere practic.

Plecând de la definiția agroturismului, beneficiarul avea la data depunerii Cererii de finanțare, cod CAEN aferent activității agricole, care este parte obligatorie în activitatea pentru care se solicita finanțare.

S-a arătat că situația pe care prima instanță trebuie să o stabilească era dacă este sau nu necesară existenta înregistrării codului CAEN pentru activitatea a cărei finanțare se solicită, la momentul depunerii cererii de finanțare, în condițiile unei investiții noi în agroturism.

În fine, recurenta a susținut că la data depunerii Cererii de finanțare, A. PFA avea cod CAEN aferent unei activități agricole, acesta fiind o componentă obligatorie a activității de agroturism pentru care se solicita finanțare, astfel că în mod greșit s-a respins ca nefondată acțiunea.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 mai 2016, completul-filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Verificând hotărârea recurată, Înalta Curte constată că nu se impune casarea prin prisma motivelor de nelegalitate reglementate de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., prima instanță reținând în mod justificat legalitatea actelor administrative contestate.

Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta-reclamantă reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei-reclamante vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că, în speță, prin cererea adresată instanței, reclamanta a solicitat anularea Deciziei de neeligibilitate comunicată prin Notificarea nr. 5129 din 18 martie 2013 și a Deciziei de soluționare a contestației formulate la Notificarea nr. 955129 din 18 martie 2013, comunicată prin Notificarea nr. 27766 din 03 septembrie 2013 și să se constate că reclamantul a îndeplinit în totalitate condițiile de eligibilitate prevăzute în Ghidul solicitantului pentru măsura 313 pentru care a fost întocmit proiectul de finanțare.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca nefondată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În fapt, pârâta a depus actele de verificare a cererii de finanțare care au stat la baza luării deciziei privind neeligibilitatea. În fișa de verificare a criteriilor de eligibilitate E3.1 s-a stabilit că investiția pentru care s-a depus cererea de finanțare este o investiție nouă, iar la subpct. 1.6 este făcută mențiunea că solicitantul nu este înregistrat cu codul CAEN al activității care se finanțează prin proiect. S-au verificat și criteriile generale de eligibilitate EG.1-18.

Prin Notificarea nr. 5129 din 18 martie 2013 a Agenției pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit i s-a comunicat reclamantei decizia de neeligibilitate a proiectului de finanțare pe motiv că nu este înregistrat cu codul CAEN 5520 obligatoriu la depunerea cererii de finanțare așa cum reiese din Certificatul constatator nr. 510429 din 05 mai 2012.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, reclamanta a depus Contestația nr. 1510 din 21 martie 2013 respinsă prin Notificarea nr. 27766 din 03 septembrie 2013, menținându-se în totalitate motivele și decizia de neeligibilitate inițiale.

În contextul situației de fapt, necontestată de altfel, instanța de fond, în mod corect și deplin argumentat, în raport cu prevederile incidente din Ghidul solicitantului, aferent Măsurii 313 - 2.2 Condiții minime obligatorii pentru acordarea sprijinului se prevede că "Toți beneficiarii acestei măsuri trebuie să fie înregistrați și să-și desfășoare activitatea propusă prin proiect în spațiul rural" a reținut că solicitantul trebuie să aibă codul CAEN conform activității pentru care solicita finanțare, iar cerința existenței unui punct de lucru în mediul rural este obligatorie în cazul altor investiții și doar aceasta poate fi substituită în cazul investițiilor noi, de declarația pe propria răspundere că se va deschide punct de lucru în spațiul rural, cu codul CAEN al activității pentru care solicită finanțare.

Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat corect pct. 10.1 din Metodologia de aplicat pentru verificarea criteriilor de eligibilitate din Manual de procedură pentru evaluarea și selectarea cererilor de finanțare pentru proiecte de investiții, care instituie mai multe condiții:

- cod CAEN conform activității pentru care solicită finanțare;

- existența punctului de lucru în mediul rural;

- certificat constatator că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare, reorganizare judiciară sau faliment;

- declarație pe proprie răspundere că își va deschide un punct de lucru în spațiul rural cu codul CAEN al activității pentru solicită finanțare, conform legislației în vigoare, înaintea ultimei plăți a ajutorului.

Din analiza condițiilor enunțate, rezultă că în speță, condiția privind codul CAEN conform activității pentru care solicită finanțare e diferită de ultima condiție, astfel că reclamanta-recurentă avea obligația de a depune codul CAEN conform activității pentru care solicită finanțare la data cererii de finanțare, iar nu ulterior, astfel cum corect a stabilit prima instanță.

Criticile recurentei-reclamantă în sensul că era suficient că, la data depunerii Cererii de finanțare, A. PFA avea cod CAEN aferent unei activități agricole, acesta fiind o componentă obligatorie a activității de agroturism pentru care se solicita finanțare, nu pot fi primite pentru considerentele arătate în continuare.

Susținerile recurentei nu demonstrează nelegalitatea ori netemeinicia actelor contestate, deoarece intenția pe care o susține în recurs autoritatea contractantă trebuia să fie materializată la momentul întocmirii documentelor aferente procedurii de achiziție publică. Or, această intenție exprimată ulterior procedurii de achiziție publică nu este de natură a îndeplini condiția prevăzută la pct. 10.1 din Ghidul solicitantului, aferent Măsurii 313 - 2.2 Condiții minime obligatorii pentru acordarea sprijinului, unde sunt expres identificate documentele ce trebuiau anexate cererii de finanțare "Certificat constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului care specifică faptul că solicitantul are codul CAEN conform activității pentru care solicita finanțare".

Din starea de fapt a litigiului, corect apreciată și stabilită de judecătorul fondului, rezultă că recurenta-reclamantă, într-adevăr nu a respectat condițiile din contractul de finanțare și angajamentele asumate prin cererea de finanțare, situație care presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a stabilit în mod corect că proiectul este neeligibil în acord cu definiția dată de art. 2 lit. e) din H.G. nr. 224/2008 este proiectul eligibil cel care îndeplinește condițiile minime prevăzute în fișa tehnică a măsurii și care poate fi selectat conform criteriilor stabilite prin PNDR pentru a primi asistență financiară nerambursabilă din PNDR.

În consecință, sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ. invocat în cererea de recurs, astfel încât, în temeiul art. 496 noul C. proc. civ., recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. PFA împotriva Sentinței nr. 29 din 5 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CT