ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1462/2015

Asupra conflictului negativ

de competență;

Din examinarea lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta SC R.D.F. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (MADR-APDRP),

Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba (O.J.P.D.R.P.

Alba), a solicitat anularea răspunsului din 12 noiembrie 2013 și, în consecință,

să se constate ca fiind eligibilă cererea sa de finanțare nr. XX cu titlul „Creșterea

productivității la SC R.D.F. SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin

Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat, în esență, că a depus cerere de finanțare la O.J.P.D.R.P. Alba

pentru obținerea unei finanțări nerambursabile în cadrul Măsurii 123, respinsă,

ca neeligibilă, prin notificarea din 23 august 2013 cu motivarea că există necorelări

între capacitatea de exploatare propusă prin proiect și disponibilul de masă lemnoasă

din zonă, iar împotriva acestei notificări a formulat contestație, în temeiul

art. 7 din Legea nr. 554/2004, care a fost respinsă prin răspunsul MADR-APDRP

nr. 5430 din 30 august 2013.

generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin sentința civilă

nr. 285 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba,

secția de contencios administrativ, fiscal, și de insolvență, reținând, în esență,

următoarele:

În materia contenciosului

administrativ, art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a

instanței de fond raportat la două criterii: organul emitent al actului contestat

și valoarea litigiilor, iar, în ceea ce privește cererile având ca obiect sume reprezentând

finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004 stabilește că toate cererile privind actele administrative

emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în

fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Întrucât obiectul cauzei

îl reprezintă răspunsul autorității la cererea reclamantei de finanțare nerambursabilă

a proiectului, este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului

administrativ contestat.

Actul administrativ vătămător

și contestat este emis de o autoritate publică de nivel local, respectiv, adresa

din 23 august 2013 emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și

Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, intitulat „scrisoare de notificare privind respingerea

finanțării”.

Actului emis de MADR-APDRP

înregistrat sub nr. 36.509 din 12 noiembrie 2013 este răspunsul dat contestației

formulate de reclamantă împotriva primei notificări, respectiv, răspunsul la calea

de atac administrativă prealabilă prevăzută de lege, așa cum bine precizează reclamanta.

Actul administrativ care

produce efecte juridice și constituie punctul de plecare al litigiului este actul

administrativ împotriva căruia a fost formulat recursul ierarhic, iar nu actul prin

care se soluționează procedura prealabilă.

Calitatea de autoritate

locală sau centrală a emitentului unui act administrativ produce efecte asupra competenței

materiale de judecare a cauzei, care se determină în raport cu poziția autorității

emitente a actului propriu-zis.

În calificarea unei autorități

publice ca fiind centrală sau locală determinantă nu este subordonarea ierarhică

și nici personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenței.

2.2. Învestit cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ,

fiscal și de insolvență, prin sentința civilă nr. 153/CAF/2015 din 25 februarie

2015, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența soluționării

acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a constatat existența conflictului negativ de competență și, în baza

art. 134 C. proc. civ. din 2010, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul

la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ

de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul Alba a reținut, în esență, următoarele:

Indiferent de faptul că

obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea doar a răspunsului MADR-APDRP

nr. 36509 din 12 noiembrie 2013 sau și a notificării din 23 august 2013 emise de

Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centru 7 Alba Iulia,

aceste aspecte nu sunt de natură a determina modificări în ceea ce privește competența

materială a instanței de contencios administrativ.

În raport cu dispozițiile

art. 1 alin. (1) și art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006, chiar dacă experții

din cadrul centrelor regionale de plăți procedează la verificarea, evaluarea, acordarea

punctajelor și completarea fișelor de evaluare, toate aceste operațiuni și acte

emise sunt considerate a fi efectuate de APDRP, directorii generali adjuncți ai

centrelor regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit (fără personalitate

juridică) subordonându-se directorului general al Agenției, conform dispozițiilor

art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006. Aceleași prevederi au fost preluate și

în O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției

pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Întrucât reclamanta contestă

un act administrativ emis de o autoritate publică centrală prin care se dispun măsuri

în sensul declarării ca neeligibil a unui proiect pentru accesarea FEADR, sunt incidente

prevederile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența

curților de apel în astfel de litigii, indiferent de valoarea sumei contestate.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din

2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente.

de drept relevante

Reclamanta SC R.D.F. SRL

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea

răspunsului MADR-APDRP nr. 36.509 din 12 noiembrie 2013 și, în consecință, să se

constate ca fiind eligibilă cererea sa de finanțare nr. XX cu titlu „Creșterea productivității

la SC R.D.F. SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor

de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”.

Se constată că, prin răspunsul

din 12 noiembrie 2013, MADR-APDRP a respins contestația societății depusă la OJPDRP

Alba referitoare la cererea de finanțare nr. XX cu titlu „Creșterea productivității

la SC R.D.F. SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor

de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”.

Actul administrativ vătămător

pentru reclamantă este materializat în cuprinsul notificării din 23 august 2013,

prin care Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul

7 Alba Iulia a comunicat societății, ca răspuns la licitația de proiecte M123N-01123,

faptul că, în urma verificării și evaluării cererii de finanțare, este neeligibil

proiectul depus în vederea finanțării.

În acest context, este

evident că litigiul nu are ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă

din partea Uniunii Europene, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 10

alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004.

În cadrul unui litigiu

de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția

publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Centrul Regional de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, în calitate de emitent

al actului administrativ potențial vătămător pentru reclamantă, este o autoritate

publică de nivel local.

În aceste condiții, sunt

incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform

cărora „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale”.

Împrejurarea că reclamanta

a chemat în judecată și autoritatea publică ierarhic superioară care a soluționat

contestația sa împotriva actului administrativ potențial vătămător emis de autoritatea

publică de nivel local - centrul regional - nu este de natură a atrage incidența

prevederilor art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.

La pronunțarea prezentei

soluții, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară în litigii similare,

reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 2733/2014, nr. 2853/2014,

nr. 3110/2014, nr. 3999/2014 și nr. 4749/2014.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SC R.D.F. SRL în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit Alba, în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 martie 2015.