ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1462/2015

Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC R.D.F. SRL, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (MADR-APDRP), Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba (O.J.P.D.R.P. Alba), a solicitat anularea răspunsului din 12 noiembrie 2013 și, în consecință, să se constate ca fiind eligibilă cererea sa de finanțare nr. XX cu titlul „Creșterea productivității la SC R.D.F.

SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a depus cerere de finanțare la O.J.P.D.R.P. Alba pentru obținerea unei finanțări nerambursabile în cadrul Măsurii 123, respinsă, ca neeligibilă, prin notificarea din 23 august 2013 cu motivarea că există necorelări între capacitatea de exploatare propusă prin proiect și disponibilul de masă lemnoasă din zonă, iar împotriva acestei notificări a formulat contestație, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, care a fost respinsă prin răspunsul MADR-APDRP nr. 5430 din 30 august 2013. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1.

Prin sentința civilă nr. 285 din 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ, fiscal, și de insolvență, reținând, în esență, următoarele: În materia contenciosului administrativ, art. 10 din Legea nr. 554/2004 stabilește competența materială a instanței de fond raportat la două criterii: organul emitent al actului contestat și valoarea litigiilor, iar, în ceea ce privește cererile având ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 stabilește că toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Întrucât obiectul cauzei îl reprezintă răspunsul autorității la cererea reclamantei de finanțare nerambursabilă a proiectului, este aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat. Actul administrativ vătămător și contestat este emis de o autoritate publică de nivel local, respectiv, adresa din 23 august 2013 emisă de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, intitulat „scrisoare de notificare privind respingerea finanțării”. Actului emis de MADR-APDRP înregistrat sub nr. 36.509 din 12 noiembrie 2013 este răspunsul dat contestației formulate de reclamantă împotriva primei notificări, respectiv, răspunsul la calea de atac administrativă prealabilă prevăzută de lege, așa cum bine precizează reclamanta.

Actul administrativ care produce efecte juridice și constituie punctul de plecare al litigiului este actul administrativ împotriva căruia a fost formulat recursul ierarhic, iar nu actul prin care se soluționează procedura prealabilă. Calitatea de autoritate locală sau centrală a emitentului unui act administrativ produce efecte asupra competenței materiale de judecare a cauzei, care se determină în raport cu poziția autorității emitente a actului propriu-zis. În calificarea unei autorități publice ca fiind centrală sau locală determinantă nu este subordonarea ierarhică și nici personalitatea juridică, ci întinderea teritorială a competenței. 2.2.

Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Alba, secția de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, prin sentința civilă nr. 153/CAF/2015 din 25 februarie 2015, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența soluționării acțiunii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat existența conflictului negativ de competență și, în baza art. 134 C. proc. civ. din 2010, a suspendat din oficiu judecata și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Alba a reținut, în esență, următoarele: Indiferent de faptul că obiectul cererii de chemare în judecată vizează anularea doar a răspunsului MADR-APDRP nr. 36509 din 12 noiembrie 2013 sau și a notificării din 23 august 2013 emise de Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centru 7 Alba Iulia, aceste aspecte nu sunt de natură a determina modificări în ceea ce privește competența materială a instanței de contencios administrativ. În raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 5 alin. (2) din O.U.G.

nr. 13/2006, chiar dacă experții din cadrul centrelor regionale de plăți procedează la verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor și completarea fișelor de evaluare, toate aceste operațiuni și acte emise sunt considerate a fi efectuate de APDRP, directorii generali adjuncți ai centrelor regionale de plăți pentru dezvoltare rurală și pescuit (fără personalitate juridică) subordonându-se directorului general al Agenției, conform dispozițiilor art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006. Aceleași prevederi au fost preluate și în O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin reorganizarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Întrucât reclamanta contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală prin care se dispun măsuri în sensul declarării ca neeligibil a unui proiect pentru accesarea FEADR, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004, care prevăd competența curților de apel în astfel de litigii, indiferent de valoarea sumei contestate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta SC R.D.F.

SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea răspunsului MADR-APDRP nr. 36.509 din 12 noiembrie 2013 și, în consecință, să se constate ca fiind eligibilă cererea sa de finanțare nr. XX cu titlu „Creșterea productivității la SC R.D.F. SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”. Se constată că, prin răspunsul din 12 noiembrie 2013, MADR-APDRP a respins contestația societății depusă la OJPDRP Alba referitoare la cererea de finanțare nr. XX cu titlu „Creșterea productivității la SC R.D.F. SRL prin achiziționarea de utilaje performante prin Schema de ajutor de stat N 578/2009, aferentă măsuri 123”.

Actul administrativ vătămător pentru reclamantă este materializat în cuprinsul notificării din 23 august 2013, prin care Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia a comunicat societății, ca răspuns la licitația de proiecte M123N-01123, faptul că, în urma verificării și evaluării cererii de finanțare, este neeligibil proiectul depus în vederea finanțării. În acest context, este evident că litigiul nu are ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004.

În cadrul unui litigiu de contencios administrativ, calitate procesuală pasivă are autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ contestat, iar Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul 7 Alba Iulia, în calitate de emitent al actului administrativ potențial vătămător pentru reclamantă, este o autoritate publică de nivel local. În aceste condiții, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, conform cărora „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene […] se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale”.

Împrejurarea că reclamanta a chemat în judecată și autoritatea publică ierarhic superioară care a soluționat contestația sa împotriva actului administrativ potențial vătămător emis de autoritatea publică de nivel local - centrul regional - nu este de natură a atrage incidența prevederilor art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004. La pronunțarea prezentei soluții, Înalta Curte are în vedere jurisprudența sa anterioară în litigii similare, reprezentată, cu titlu de exemplu, de deciziile nr. 2733/2014, nr. 2853/2014, nr. 3110/2014, nr. 3999/2014 și nr. 4749/2014. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc.

civ. din 2010, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul SC R.D.F. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Alba, în favoarea Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 martie 2015.