ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2433/2015

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 105 din 12 martie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Comuna A., reprezentată legal prin primar, împotriva pârâtei Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (A.P.D.R.P.) și a dispus anularea actul administrativ intitulat „Notificarea solicitantului privind contestația depusă - Măsura 322, sesiunea 01-09” înregistrată din 21 octombrie 2013 și adresa din 10 septembrie 2013, precum și a punctajului acordat de pârâtă în urma evaluării cererii de finanțare pentru proiectul „Modernizarea, dezvoltarea și păstrarea tradițiilor locale în comuna A.” din 31 iulie 2009; a fost obligată pârâta să procedeze la o nouă evaluare a cererii de finanțare din 31 iulie 2009 sub sancțiunea plății de penalități de întârziere de 100 RON pe zi de întârziere după împlinirea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Calea de atac exercitată În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu modificări și completări, împotriva sentinței civile nr. 105 din 12 martie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.P.D.R.P. (denumită în urma reorganizării Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale-A.F.I.R., conform O.U.G. nr. 41/2014).

Procedura de filtrare a recursului a fost urmată conform dispozițiilor art. 493 din Noul C. proc. civ.

Motive de casare invocate Recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 N. C. proc. civ., apreciind că se impune casarea sentinței, reținerea cauzei spre rejudecare și respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată, arătând următoarele: Prin sentința civilă nr. 638 din 2 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia nr. 963 din 19 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus: „anularea, în parte, a raportul de selecție din 14 mai 2010 întocmit de Comitetul de selecție din cadrul A.P.D.R.P. din sesiunea iunie-iulie 2009 pentru măsura 322 cu privire la poziția x din lista proiectelor reportate și respectiv anulează și actele subsecvente legate de proiectul de finanțare cu titlul Modernizarea, dezvoltare și păstrare tradiții locale și punctaj; obligarea autorității pârâte să procedeze la o nouă evaluare a cererii de finanțare înregistrată de reclamantă din 31 iulie 2009; s-a respins cererea de obligare a autorității pârâte să includă în raportul de selecție un anume punctaj, obligând pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 11.512 RON”. S-a procedat, în acest context, la reevaluarea proiectului, proiectul a fost declarat eligibil cu o valoare eligibilă de 9.749.645 RON și un punctaj de 52 de puncte, proiectul fiind reportat, iar în acest sens a fost emisă notificarea din 10 septembrie 2013. Contestația împotriva notificării menționate a fost soluționată prin notificarea solicitantului din 21 octombrie 2013 prin care în urma reevaluării proiectului s-a acordat punctajul de 52 de puncte și statutul de eligibil dar cu reportare. Punctajul de 52 de puncte acordat la reevaluare față de cel de 66 puncte solicitat de Comuna A. este datorat punctării cu „0” (zero) puncte la criteriile S9 și S10, conform fișei E 3.2. din 21 august 2013. Se reiterează că prin sentința civilă mai înainte menționată instanța nu a obligat instituția recurentă la acordarea unui anumit punctaj, subliniindu-se doar că instanța nu se poate substitui A.P.D.R.P. care este autoritatea în domeniu. Motivele pentru care a fost emisă notificarea din 10 martie 2014, și care nu au fost analizate de instanța de fond, au fost altele decât cele care au stat la baza notificării din 26 august 2010. În opinia recurentei punctajul de 66 de puncte, în ambele cazuri, a fost determinat eronat, eludându-se o precizare importantă a metodologiei de lucru prezentată în manualul de procedură M 01-02 versiunea 07, care prevede în mod expres că „nu pot fi solicitate informații suplimentare decât pentru clarificarea unui criteriu de eligibilitate”. Acest principiu a fost folosit în evaluarea tuturor proiectelor evaluate de A.P.D.R.P. Reluând modul de analiză și de punctare în mod detaliat pentru criteriile de selecție S 9 și S10, recurenta a apreciat că instanța de fond nu a verificat temeinicia și legalitatea notificării contestate, ci s-a rezumat la interpretarea modului de aplicare a sentinței civile nr. 638 din 2 noiembrie 2011, nesocotind faptul că s-a respins cererea de obligare a autorității pârâte să includă în raportul de selecție un anume punctaj. Faptul că reclamantei nu i s-a acordat punctajul dorit și că nu a fost inclusă la categoria proiectelor eligibile cu finanțare nu înseamnă că instituția recurentă nu a respectat dispozitivul sentinței nr. 638/2011. Făcându-se trimitere și la prevederile H.G. nr. 224/2008, se conchide că notificările emise de A.P.D.R.P. sunt temeinice și legale, neexistând vicii care să conducă la constatarea nulității acestora.

Analiza motivelor de recurs Înalta Curte reține că prin cererea de recurs se solicită practic examinarea cauzei sub toate aspectele, ceea ce nu este permis de dispozițiile art. 488 alin. (1) N. C. proc. civ. potrivit cu care se poate cere casarea unei hotărâri judecătorești numai pentru motivele expres/limitativ menționate. Deși se invocă dispozițiile pct. 8) al alin. (1) din art. 488 N. C. proc. civ., nu sunt indicate normele de drept material a căror greșită interpretare și aplicare a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fiind reluate argumentele prezentate și instanței de fond în legătură cu modul de analiză și de punctare pentru criteriile S9 și S10 în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă Comuna A. (jud. Maramureș) pentru cererea de finanțare din FEADR prin Programul Național de Dezvoltare Rurală a proiectului „Modernizarea, dezvoltarea și păstrarea tradițiilor locale în Comuna A.” în cadrul Măsurii 322. Recurenta însăși prezintă un istoric al acestei cereri de finanțare din 31 iulie 2009, arătând că prin sentința civilă nr. 638 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 963 din 19 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea Comunei A. și a fost obligată pârâta A.P.D.R.P. la o nouă evaluare a cererii de finanțare, fiind avute în vedere concluziile expertizei judiciare dispuse și efectuate în cauză de expertul în accesare fonduri structurale și de coeziune europene în raport de care s-a concluzionat că punctajul acordat inițial de 66 de puncte din 100 de puncte este cel corect iar acest punctaj ar fi calificat-o pe reclamantă în lista proiectelor selectate pentru finanțare. Opiniile științifice formulate de expert au fost însușite atât de instanța de fond cât și de Înalta Curte în soluționarea recursului declarat de pârâta A.P.D.R.P., acestea fiind considerate determinante pentru admiterea acțiunii și anularea în parte a raportului de selecție. Reanalizând cererea de finanțare în discuție, A.P.D.R.P. a comunicat reclamantei, prin adresa din 10 septembrie 2013, că proiectul este eligibil cu o valoare eligibilă de 9.749.645 RON și un punctaj de 52 de puncte, reportat, iar contestația formulată de comuna A. a fost respinsă prin notificarea înregistrată din 21 octombrie 2013 în care se specifică faptul că diferența de punctaj față de expertiza tehnică judiciară invocată în contestație (n.n.: menționată în sentința civilă nr. 638 din 2 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj) se datorează punctării criteriilor S 9 și S 10, în maniera descrisă în acest act și redată și în considerentele sentinței aflate acum în control judiciar. Fiind învestită cu examinarea legalității celor două acte administrative menționate mai înainte, instanța de fond a observat în mod just că în noua evaluare agenția pârâtă era obligată să pornească de la punctajul de 66 de puncte, punctaj stabilit de expertul în accesare fonduri europene care a răspuns argumentat și în privința celor două criterii S 9 și S 10 și consfințit de Curtea de Apel Cluj prin sentința nr. 638 din 2 noiembrie 2011 în Dosarul nr. x/33/2011. S-a subliniat de către instanța de fond că o astfel de concluzie se impune din perspectiva art. 431 alin. (2) N. C. proc. civ., mai exact a efectului pozitiv al puterii de lucru judecat care are caracter absolut față de părți și în virtutea căruia recurenta-pârâtă nu putea să stabilească contrariul a ceea ce s-a statuat față de ea în litigiul anterior, care are evident legătură cu soluționarea litigiului de față. Într-adevăr, cu ocazia judecății în Dosarul nr. x/33/2011 s-a reținut că instanța nu se poate substitui autorității competente în domeniu în ceea ce privește obligarea la acordarea unui anume punctaj, însă au fost validate concluziile specialistului care a stabilit pentru care dintre obiective este eligibil proiectul comunei A. și că punctajul atribuit proiectului este de 66 puncte din 100 posibile. În acest context, în reanalizarea cererii de finanțare agenția recurentă era ținută de punctajul de 66 de puncte, iar pentru încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat (care constituie temeiul juridic al executării unei hotărâri judecătorești) soluția corectă și legală era numai aceea de a dispune anularea celor două acte administrative contestate și obligarea la o nouă evaluare a aceleiași cereri de finanțare, în baza art. 18 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată. Trebuie subliniat că recurenta-pârâtă insistă să susțină că punctajul de 66 de puncte a fost eronat determinat, ignorând ceea ce s-a stabilit irevocabil prin hotărârea judecătorească, or acest lucru nu mai este posibil a fi analizat pentru cele deja arătate.

Soluția instanței de recurs Constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 N. C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) N. C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.