ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2316/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 2 iulie 2013 sub dosar nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 500.000 RON, la care să se adauge contravaloarea salariului minim pe economie timp de 9 ani, pentru daunele provocate prin soluțiile netemeinice și nelegale prin care s-a încercat deposedarea acesteia de imobilul aflat în proprietatea sa.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București: Prin sentința civilă nr. 3151 din 15 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, invocată de către pârât prin întâmpinare. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.

Decizia pronunțată de Tribunalul București: Prin decizia civilă nr. 2433 din 26 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a anulat ca netimbrat apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3151 din 15 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.

Căile de atac exercitate în cauză: Prin decizia civilă nr. 320R din 30 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 2433 din 26 iunie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2013 de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Împotriva acestei decizii, precum și a deciziei nr. 2433/2015, dar și împotriva altor hotărâri judecătorești, reclamanta A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2016. Prin decizia civilă nr. 706R din 19 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 320R din 30 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Finanțelor Publice. S-a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 1136/2013 a Curții de Apel București. S-a declinat în favoarea Tribunalului București contestația în anulare formulată împotriva deciziilor nr. 2433/2015 și nr. 198/2016 ale Tribunalului București. Prin decizia civilă nr. 2127 A din 15 iunie 2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2433 A din 26 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2013. Împotriva deciziei civile nr. 2127 A din 15 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017, contestatoarea A. a formulat recurs. Prin decizia civilă nr. 282 din 5 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2127 A din 15 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2017. Împotriva acestei deciziei prin care s-a soluționat acest recurs, reclamanta A. a declarat un nou recurs, cale de atac ce face obiectul prezentului dosar înregistrat pe rolul instanței supreme.

Procedura de filtru: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 10 iunie 2021. La 20 septembrie 2021 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea acestuia către părțile din cauză. Raportul a fost comunicat părților la 24-27 septembrie 2021, confirm dovezilor aflate la dosarul de recurs. Părțile nu au formulat punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 28 octombrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. În speță, reclamanta A. supune căii extraordinare de atac a recursului decizia civilă nr. 282 din 5 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 2127 A din 15 iunie 2018 a pronunțată de Tribunalului București, secția a V-a civilă. Înalta Curte reține că, față de dispozițiile art. art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., decizia recurată este o hotărâre definitivă, care nu poate face obiectul căii de atac a recursului potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Drept urmare, cum în speță, calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive (pronunțate în soluționarea unui alt recurs), prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă, fiind un recurs la recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil.