ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1296/2015

Decizia nr. 1296/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23 octombrie 2013, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând suspendarea executării Procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 01 octombrie 2013, înregistrat la B. din 02 octombrie 2013, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii prin care s-a solicitat anularea procesului - verbal anterior menționat.

Prin sentința nr. 499 din 17 decembrie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta B. și a dispus suspendarea executării procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 02 octombrie 2013 emis de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva sentinței civile nr. 499 din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, a declarat recurs pârâta B., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de suspendare.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente în prezenta cauză, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin x.

S-a susținut că emiterea actului administrativ contestat este doar consecința nerespectării de către reclamantă a dispozițiilor legale și contractuale asumate, beneficiarul fiind singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, iar neregulile constatate sunt de natură să prejudicieze atât bugetul Uniunii Europene cât și bugetul național.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei, a întâmpinării formulate de intimată, având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes pentru considerentele următoare.

Prin sentința atacată, instanța de fond a suspendat

executarea Procesului - verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare din 02 octombrie 2013 emis de pârâta B., până la pronunțarea instanței de fond, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin raportul întocmit în cauză s-a menționat incidența dispozițiilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, respectiv încetarea de drept a măsurii suspendării executării Procesului - verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare din 02 octombrie 2013 emis de pârâta B., ca urmare a faptului că până în prezent reclamanta nu a formulat cerere în anularea acestuia.

Astfel, Înalta Curte reține că teza a II-a, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a reglementat obligația persoanei care se consideră vătămată de actul administrativ unilateral de a introduce acțiune în anularea actului în termen de 60 de zile de la soluționarea cererii de suspendare a executării acestuia, în caz contrar suspendarea încetând de drept și fără nicio formalitate.

În urma consultării sistemului informatic Ecris, s-a constatat că pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, nu există înregistrat un dosar care să aibă ca obiect anularea anularea Procesului - verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 31289 din 02 octombrie 2013 emis de pârâtă sau a deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva acestui proces - verbal.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea de drept a suspendării executării, dispusă prin sentința pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ce formează obiectul prezentului recurs, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului în promovarea căii de atac exercitate în cauză.

Prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În speță, se constată că recurenta nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, atât timp cât suspendarea executării Procesului - verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 31289 din 02 octombrie 2013 emis de pârâta B., dispusă prin sentința atacată, a încetat de drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru toate considerentele anterior expuse, în temeiul art. 493 alin. (5), Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 499 din 17 decembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2015.