ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2157/2015

Decizia nr. 2157/2015

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială și contencios administrativ, la data de 22 decembrie 2010, sub nr. 1.108/39/2010, reclamanta SC "A." SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea Deciziei nr. 172 din 21 octombrie 2010 emisă de pârâtă în soluționarea contestației administrative, precum și a Procesului-verbal de constatare din 3 septembrie 2010.

Prin Sentința nr. 17 din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Suceava și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Încheierea nr. 1.548 din 13 martie 2014, Tribunalul Suceava și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Suceava, în considerarea dispozițiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 1.108/39/2010** .

Prin Sentința nr. 7 din 13 octombrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, dispunând anularea Deciziei nr. 172 din 21 octombrie 2010 emisă de APDRP, precum și a Procesului-verbal de constatare din 13 septembrie 2010.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin Procesul verbal de constatare din 13 septembrie 2010, s-a reținut, la Capitolul 7 "Prevederi legale și contractuale încălcate", încălcarea contractului de finanțare - paragraf 1 Anexa IV în conformitate cu care "Costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează, mai mult de echivalentul în lei a 10.000 Euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori".

În explicitare, la Capitolul 8 "Concluziile verificării", s-a reținut că reprezentanții companiei B. SRL au confirmat că ofertele emise în numele acesteia și folosite de reclamantă în sprijinul cererii de fonduri SAPARD sunt false.

În cuprinsul deciziei de soluționare a contestației reclamantei împotriva acestui proces verbal de constatare s-a reținut conform declarațiilor reprezentantului legal al acestei companii - C. că niciun reprezentant al companiei nu a emis vreo ofertă în cauză, iar semnătura de pe lângă ștampila companiei nu aparține vreunui reprezentant legal al acesteia.

Referitor la procedura de atribuire a contractelor de achiziție de bunuri în cauză, a fost deschisă o anchetă penală, iar prin Rechizitoriul DNA Suceava din 15 mai 2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a administratorului reclamantei SC A. SRL, D., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene prevăzută de art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2 C. pen., sub aspectul laturii subiective lipsind vinovăția.

Mai mult, în motivarea Deciziei penale nr. 102 din 12 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, se reține cu referire la inculpatul E., asociat și administrator la societatea F. SRL, persoana care a depus cererea de oferte de la SC G. Germania, SC H. Germania și SC I. Italia, s-a dispus încetarea procesului penal conform art. 396 al. 6 din Noul C. pen. raportat la art. 16 lit. f) din Noul C. pen., art. 122 lit. d) și art. 124 din Vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 al. 1 din Noul C. pen.

Sub aspectul săvârșirii de către acest inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 31 al. 2 C. pen. raportat la art. 181 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, prin aceeași decizie penală a fost menținută achitarea inculpatului, conform Sentinței penale nr. 386 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului.

Cum, în conformitate cu prevederile art. 22 al. 1 C. proc. pen., hotărârea penală definitivă are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, iar această decizie penală a relevat lipsa de vinovăție a administratorului societății reclamante în modul de ofertare a celor 3 societăți în discuție, răspunderea societății nu poate fi angajată în legătură cu atribuirea contractului de achiziție de bunuri.

S-a mai reținut de către instanța de fond, printre altele, că contractul de finanțare nu este întocmit numai de beneficiari, ci are un caracter bilateral și sinalagmatic drepturilor vizând supravegherea, monitorizarea și controlul finanțatorului, fiindu-i corelative obligațiile de avizare și verificare prealabilă a valorificării fondurilor.

Astfel, în momentul încheierii în speță a contractului de achiziție bunuri - echipamente nr. A1A/6 aprilie 2004 cu societatea câștigătoare, nu avea calitatea de beneficiar numai autoritatea contractantă, ci și pârâta Agenția APDRP.

Pe de altă parte, această pârâtă nu a depus documente în dovedirea cuantumului sumelor imputate de urmare a acelor nereguli, scopul urmărit prin proiect fiind de altfel atins.

Cât privește susținerea pârâtei vizând rămânerea fără obiect a acțiunii, aceasta a fost respinsă cu motivarea că, prin Sentința civilă nr. 271/2010 a Curții de Apel Suceava rămasă definitivă prin Decizia nr. 3.476/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție București au fost menținute alte acte administrative, respectiv Procesul-verbal de constatare nr. 2.161/2010 și Decizia de soluționare a contestației nr. 4.100/2010, iar nu cele ce formează obiectul prezentei cauze (procesul-verbal nr. 19.376/2010 și Decizia nr. 172/2010).

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, arătând că sentința este pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a legislației incidente și a clauzelor contractuale (art. 304 pct. 9 C. proc. civ).

Totodată, sunt incidente dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., instanța de fond nepronunțându-se asupra tuturor actelor doveditoare care se află la dosarul cauzei.

Recurenta pârâtă a arătat că, între A.P.D.R.P. (prin reorganizarea Agenției SAPARD conform O.G. 13/2006), în calitate de Autoritate Contractantă, și SC A. SRL, în calitate de Beneficiar, la data de 20 februarie 2004 s-a încheiat contractul nr. C 1.121113500028, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 2.530.088,3 RON pentru realizarea proiectului intitulat "Modernizare fabricii de preparate din carne din localitatea Măzănești, comuna Dragoiești, județul Suceava".

Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului SAPARD (Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, inclusiv normele metodologice de aplicare a O.G.) prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului - care se poate întindere maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare).

Nerespectarea clauzelor Contractului de finanțare nr. C 1.121113500028 din 20 aprilie 2004 de către reclamantă a fost semnalată de către Oficiul European de Luptă Contra Fraudei (OLAF) - organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare și economice ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a oricăror activități ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu art. 274 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - prin nota de informare nr. D/007627 din 01 septembrie 2099, înregistrată la APDRP cu nr. 19.401 din 09 septembrie 2009.

Prin investigația efectuată s-a constatat că două dintre societățile ofertante nici nu aveau ca obiect de activitate comercializarea de echipamente pentru procesare și ambalare produse din carne.

Concluziile procesului-verbal sunt foarte clare în ceea ce privește faptul că ofertele emise în numele companiei italiene B. și folosite în sprijinul cererii de fonduri SAPARD de către SC A. SRL sunt false, situație ce reiese cu evidență din e-mail-urile dintre SC B. SRL și SC F. SRL, adresa transmisă de B. ITALIA către A.P.D.R.P. etc.

Conform Anexei IV a Contractului de finanțare "Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați ai Programului SAPARD" alin. (1): "Costurile oricăror servicii, bunuri sau lucrări, care valorează mai mult de echivalentul în RON a 10.000 Euro sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori".

Potrivit prevederilor contractului de finanțare și anexelor la acesta, asumate fără obiecțiuni de către reclamantă, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de selecție și achiziții, fiind obligat să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora, în condițiile în care societățile ofertate au fost invitate de acesta la selecție de oferte.

Totodată, motivarea Curții de Apel Suceava potrivit căreia în speță s-a constatat de către instanțele penale nevinovăția administratorului societății SC A. SRL motiv pentru care actele administrative emise de subscrisa sunt nelegale, reprezintă o motivare care ignoră, atât legislația incidentă, cât și clauzele contractului de finanțare.

Prin hotărârea penală nu s-a statuat că ofertele depuse în cadrul procedurii de achiziții desfășurata în implementarea proiectului de către SC A. SRL nu sunt false.

Este evidentă, deci, încălcarea clauzelor contractuale și, implicit, producerea unei nereguli.

Conform dispozițiilor art. 2 lit. a) și b) din O.G. nr. 79/2003, recurenta pârâtă nu poate emite procese-verbale de constatare decât pentru acele abateri de la dispozițiile legale sau comunitare care nu au caracter penal, deci nu întrunesc elementele constitutive ale vreunei infracțiuni.

În mod evident, prezentarea de către beneficiar ca documente justificative a unor acte false reprezintă o neregulă, iar gravitatea acesteia duce la retragerea întregului ajutor nerambursabil în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și MAFA, indiferent dacă neregula a fost săvârșită cu intenție sau nu.

În conformitate cu prevederile contractului de finanțare și anexele la acesta, beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului, incluzând aici și modul de desfășurare a procedurilor de selecție și achiziții, beneficiarul trebuind să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora în condițiile în care societățile ofertante au fost invitate de acesta la selecțiile de oferte.

Este suficient să se dovedească o abatere chiar săvârșită din neglijență, pentru a se putea proceda la retragerea sprijinului financiar acordat.

Or, în cauză, prezentarea de către beneficiar a unor oferte neautentice reprezintă o neregulă prin aceasta nerespectându-se principiul liberei concurențe, al transparenței și al eficienței utilizării fondurilor prevăzut pct. 1 paragraful 5 din Cap.l - Prevederi Generale din Anexa IV Instrucțiuni de achiziții din contractul de finanțare.

În plus, clauzele contractuale dispun în același sens, respectiv art. 17 din Anexa I (Prevederi Generale) la contractul de finanțare conține clauze exprese cu privire la obligațiile părților și modul de acordare a sumelor reprezentând ajutor financiar nerambursabil, astfel:

- Art. 17 alin. (1): "Prin «Neregularitate» în accepțiunea prezentului contract, se înțelege orice încălcare a prevederilor contractului și a Acordului Multianual de Finanțare ratificat prin legea 316/2001."

- Art. 17 alin. (4): "în cazul înregistrării unei neregularități rezultate din culpa Beneficiarului, acesta are obligația să restituie integral valoarea finanțării primite din partea Autorității Contractante în termen de 15 zile de la data confirmării de primire a notificării în cazul în care Beneficiarul nu se conformează acestei obligații, Autoritatea Contractanta va stabili penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, la data respectivă pentru fiecare zi întârziere. Dacă în termen de 30 de zile din momentul notificării, Beneficiarul nu restituie integral sumele solicitate, inclusiv penalitățile, Autoritatea Contractantă va sesiza instanța competentă în vederea declanșării executării silite, în conformitate cu prevederile legislației naționale în vigoare."

Din economia textelor citate rezultă că sesizarea privind existența unei nereguli poate veni din interiorul autorității care gestionează fonduri comunitare, dar și de la alte autorități, din țară sau din afara țării.

Raportat la normele interne aplicabile în materie, potrivit art. 8 alin. (1) din H.G. nr. 1.306/2007 "autoritățile competente în gestionarea fondurilor comunitare au obligația identificării neregulilor prin toate mijloacele administrative, luând în considerare și sesizările interne sau externe" iar potrivit art. 11 alin. (1) din același act normativ "autoritățile competente în gestionarea fondurilor comunitare sunt obligate să declanșeze procedura de constatare și recuperare a creanțelor bugetare rezultate ca urmare a debitelor stabilite de Comisia Europeană."

Reclamanta nu a adus nici o probă prin care să fie contrazise cele reținute în procesul-verbal de constatare și să se demonstreze autenticitatea ofertelor sau că beneficiarul ar fi depus diligente în a se asigura că ofertele depuse sunt valabile și că provin de la companii viabile astfel cum este instituită această obligație prin clauzele contractului de finanțare.

Regula impusă de contractul de finanțare este existența a trei oferte valabile în cazul achizițiilor ce depășesc valoarea de 10.000 Euro. Per a contrario, împrejurarea că cel puțin una dintre oferte este falsă are drept consecință anularea sistemului celor trei oferte.

În concluzie, selecția de oferte pentru adjudecarea contractului de achiziție a fost viciată și nu îndeplinește condițiile impuse prin Programul SAPARD referitoare la respectarea principiului liberei concurente, al transparenței, al respectării parametrilor de calitate a obiectelor achizițiilor și principiul eficienței utilizării fondurilor.

În drept, recurenta pârâtă a invocata art. 299 și urm, art. 304 pct 9, art. 304

1

C. proc. civ., O.U.G. nr. 41/2014 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, Legea nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, Contractul de finanțare nr. C 1.121113500028 2004, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză, dar a transmis la dosar, prin fax, concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâtei este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Principalul argument din acțiunea introductivă, adus de intimata reclamantă și însușit de instanța de fond privește, în esență, faptul că lipsa vinovăției administratorului SC A. SRL și a persoanei care a depus ofertele, stabilită cu putere de lucru judecat într-o procedură penală, exclude existența răspunderii SC A. SRL și, deci, a obligației de restituire a finanțării.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 22 alin. 1 C. proc. pen. de la 1968, o soluție penală definitivă are putere de lucru judecat în ceea ce privește existența faptei, persoana făptuitorului și vinovăția acestuia.

Se constată însă că, nici prin rechizitoriul DNA - Serviciul teritorial Suceava, nici prin Sentința penală nr. 386 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Gura Humorului și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 102 din 12 martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția penală, nu s-a reținut inexistența faptei de folosire sau prezentare de "documente false, inexacte sau incomplete care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene", ci - dimpotrivă - s-a relevat existența acesteia.

Astfel, scoaterea de sub urmărirea penală a numitului D. și, respectiv, achitarea numitului E. (care a depus ofertele) pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente false, inexacte sau incomplete care au rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrative nu s-au dispus pentru că nu ar fi fost săvârșită fapta, ci pentru neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii subiective (vinovăției).

Or, în speță, trebuie avute în vedere dispozițiile art. 2 lit. a), b din O.G. nr. 79/2003 în forma în vigoare la data încheierii contractului de finanțare, care definesc noțiunea de neregulă ca fiind distinctă de cea de fraudă.

Astfel, prin neregulă se înțelege "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită", în timp ce frauda reprezintă "orice acțiune sau omisiune intenționată în legătură cu obținerea, utilizarea sau gestionarea fondurilor comunitare provenind din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, precum și/sau din bugetele de cofinanțare aferente, incriminată prin C. pen., Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu modificările și completările ulterioare, sau prin alte legi speciale".

Prin urmare, dacă fapta imputată există, dar nu întrunește, din punct de vedere penal, condițiile pentru a fi infracțiune, aceasta înseamnă că fapta nu va fi încadrată la fraudă în sensul O.U.G. nr. 79/2003, însă acest lucru nu conduce la concluzia că ea nu constituie neregulă și, deci, temei al angajării răspunderii beneficiarului fondurilor prin obligarea sa la restituirea finanțării.

Neregula, în definiția dată de legiuitor, se referă la "orice abatere de la legalitate", ceea ce include și încălcări ale legislației privind procedurile de atribuire, precum și ale oricăror norme care vizează ordinea publică.

În același sens, Regulamentul CE nr. 2.988/1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene stipulează la art. 1 alin. (2): "Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate."

De asemenea. Regulamentul prevede, la art. 4 alin. (1): "ca regulă generală, orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat", iar la art. 5 alin. (1): "abaterile intenționate sau cele săvârșite din neglijentă pot să atragă următoarele sancțiuni administrative: ... c) retragerea totală sau parțială a unui avantaj acordat prin norme comunitare, chiar agentul economic a beneficiat în mod nejustificat numai de o parte din avantajul respectiv".

În această ordine de idei, esențial este faptul că, în speță, prin prezentarea documentelor false, intimata reclamantă a creat aparența că a implementat proiectul cu respectarea legii și a contractului, obținând plățile pe care altfel, în mod evident, nu le-ar fi obținut.

Având în vedere împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că apar ca fiind întemeiate criticile de nelegalitate și netemeinicie aduse sentinței recurate de către recurenta pârâtă, întrucât în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere aplicarea dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 prin raportare la prevederile contractului de finanțare.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Contractul-cadru de finanțare, "Beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în acest Contract, care este constituit din contractul cadru și anexele acestuia, pe care Beneficiarul declară că le cunoaște și le acceptă", iar în conformitate cu art. 1 alin. (1) par. 2 din Anexa 1 "Prevederi generale" la Contract, "Regulile privind achizițiile realizate de către organismele private sunt emise de către Autoritatea Contractantă, iar Beneficiarul finanțării nerambursabile este obligat să le respecte conform Anexei IV - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați".

De asemenea, în Anexa IV - Instrucțiuni de achiziții pentru beneficiarii privați, se prevede: "Costurile oricăror servicii, bunuri și lucrări care valorează mai mult de echivalentul în RON a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte de la cel puțin 3 furnizori."

Or, în speță, tocmai neîndeplinirea acestei condiții a condus la reținerea neregularității constând în încălcarea prevederilor legale și contractuale pentru care s-a întocmit Procesul verbal de constatare nr. 19376/3 septembrie 2010, pe temeiul art. 17 alin. 3 din Anexa 1 la Contractul de finanțare.

Potrivit acestui text de lege, "în cazul încălcării de către Beneficiar a prezentului contract, Autoritatea Contractantă va înceta executarea contractului. În acest caz Autoritatea Contractantă va solicita înapoierea sumelor deja plătite în cadrul contractului și va aplica Beneficiarului dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare. (...)", prin urmare este suficientă orice încălcare a prevederilor contractuale pentru ca beneficiarul să fie obligat la restituirea integrală a sumelor ce i s-au plătit, fiind irelevantă inexistența vinovăției, sub aspect penal, în condițiile în care "Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în concordanță cu acest contract" (art. 1 alin. 2 din Anexa 1 la contract).

În plus, nu poate fi ignorată situația de fapt stabilită prin Sentința nr. 271 din 2 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Suceava și rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 3.476 din 26 septembrie 2014, referitoare la "nerespectarea procedurii de atribuire a Contractului de achiziție de bunuri nr. A1A din 06 aprilie 2004 către G. Gmbh" (același la care se referă și procesul-verbal contestat în prezenta cauză).

Apărările intimatei reclamante în sensul că, în privința celor 3 furnizori de la care trebuiau obținute oferte, Instrucțiunile din Anexa IV nu făceau "nicio distincție în funcție de obiectul de activitate al acestora", precum și că dosarul de achiziții și ofertele "au fost verificate și avizate de pârâtă conform fișei nr. 444 din 09 aprilie 2004" nu sunt de natură să conducă la o altă concluzie, câtă vreme în prezenta cauză s-a reținut faptul că ofertele au fost fictive (nu au provenit, de fapt, de la cele 3 societăți nominalizate), iar avizarea dosarului de achiziții de către Biroul regional al Agenției SAPARD nu este de natură să înlăture răspunderea intimatei reclamante, în condițiile în care aceasta a semnat contractul de finanțare în care se prevede expres faptul că "Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea proiectului."

Față de considerentele de fapt și de drept expuse, rezultă că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în raport cu situația de fapt ce rezulta din probele administrate, astfel că recursul pârâtei apare ca fiind fondat, impunându-se admiterea acestuia.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și va modifica în tot sentința atacată, respingând acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 7 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2015.

Procesat de GGC - ED