ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4113/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/39/2015, reclamanta A. Întreprinderea Individuală a chemat în judecată pe pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 13352 din 09 aprilie 2015, a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la APDRP sub nr. x din 09 februarie 2015 și, implicit, a debitului în sumă de 175.873,43 RON.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 174 din 16.09.2015, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. Întreprinderea Individuală, care a solicitat casarea acesteia și admiterea acțiunii.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* În condițiile în care autoritatea intimată, pe baza acelorași documente, a emis două opinii total diferite, sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011 privind Normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru Dezvoltare Rurală;

* Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului și a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C-434/12;

* Întreprinderea Individuală A. are ca activitate principală "facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată", cod CAEN 5529, iar ca activități autorizate "lucrări de pregătire a terenului", cod CAEN 4312 și "lucrări de demolare a construcțiilor", cod CAEN 4311, iar acestea nu au legătură cu obiectul principal de activitate al S.C. "B." S.R.L. sau cu obiectele secundare ale acestei societăți;

* S.C. "B." S.R.L. a împrumutat recurenta, iar banii au fost restituiți la datele convenite de părți; împrumutul a fost realizat doar pentru asigurarea contribuției private, achitarea utilajului fiind realizată prin credit bancar;

Întreprinderea Individuală A. este persoană juridică diferită de persoana fizică A., iar aceasta din urmă a deținut calități în ambele entități juridice.

Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând, în esență, că situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare analizat constituie dovada clară a unei nereguli săvârșite intenționat de către recurentă, neregulă care a afectat întregul contract de finanțare și a atras incidența:

- O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora; H.G. nr. 875/2011;

- art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 2988/1995;

- art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27.04.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 22.06.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului acestuia, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, Decizia nr. 13352 din 09 aprilie 2015 emisă de APDRP și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la APDRP sub nr. x din 09 februarie 2015, privind proiectul "Achiziție miniexcavator, localitatea Marginea, comuna Marginea, județul Suceava", prin Măsura 312, ce face obiectul Contractului de finanțare din data de 26.02.2014, beneficiar A. Întreprinderea Individuală.

Prin actele administrative contestate în cauză s-a reținut conduita defectuoasă a recurentei, "proiectul fiind afectat de crearea de condiții artificiale, toate aspectele analizate conducând la concluzia că S.C. "B." S.R.L. a contribuit atât financiar cât și prin intermediul acționarei cu 50%, A., la crearea unei noi entități și anume beneficiarul FEADR ÎI A., în vederea eludării criteriilor de selecție specifice Măsurii 312, cu scopul final de a deservi interesele economice ale S.C. "B." S.R.L.", ceea ce atrage incidența prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 și ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Pe cale de consecință, emitentul a dispus rezilierea contractului de finanțare aflat în discuție, precum și recuperarea ajutorului financiar nerambursabil încasat de beneficiar în valoare de 175.873,43 RON, din care 167.079,75 RON contribuție din fonduri UE și 8.793,68 RON contribuție publică națională de la bugetul de stat.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală prevede că:

"Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor."

Prin Hotărârea din 12.09.2013 pronunțată în cauza C - 434/12 Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelna agentsia, CJUE a statuat că:

"1) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei potrivit căreia sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului și a Hotărârii CJUE din data de 12 septembrie 2013 pronunțată în cauza C-434/12.

În mod indubitabil, așa cum a argumentat și judecătorul fondului, în speța de față sunt întrunite cele două elemente la care face referire instanța europeană în hotărârea mai sus arătată.

Instanța de control judiciar reține că, în temeiul pct. 2 din Anexa la Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 567/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de minimis "Sprijinirea activităților economice în vederea diversificării economiei rurale și a creșterii calității vieții în spațiul rural", Schema de ajutor de minimis urmărește realizarea unui obiectiv general - care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale (conform fișei tehnice a Măsurii 312) -, a unor obiective specifice, respectiv crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural; creșterea valorii adăugate în activități non-agricole; crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, precum și a unor obiective operaționale, respectiv crearea de micro-întreprinderi, precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol, în spațiul rural; reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 - în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei - are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic.

În acord cu cele precizate de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, potrivit datelor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, persoana fizică A. controlează în proporție de 100% Întreprinderea Individuală A., în calitate de titular, și în proporție de 50% S.C. "B." S.R.L., în calitate de acționar și administrator, cele două entități juridice fiind legate prin intermediul aceleiași persoane fizice. În aceste condiții, este evident faptul că obiectivul general al Măsurii 312 nu a fost atins, deoarece nu s-au finanțat două proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci s-a finanțat, în mod real, o singură entitate (familie) a cărei activitate profită doar acestea.

În altă ordine de idei, existența elementului subiectiv presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia.

Înalta Curte apreciază că este judicioasă concluzia primei instanțe în sensul că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă în mod indubitabil faptul că persoana fizică A. a înființat forma de organizare A. Întreprindere Individuală pentru a depune proiect FEADR aferent Măsurii 312, întrucât societatea la care era administrator - S.C. B. S.R.L - nu se încadra în condițiile de eligibilitate impuse de Fișa măsurii, neîntrunind condițiile legale pentru a fi considerată micro-întreprindere, în contextul în care această măsură viza sprijinirea micro-întreprinderilor.

Pe aspectul analizat, prezintă relevanță cele statuate de CJUE în Hotărârea din 12.09.2013:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă.

Existența acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coluziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate, între diferiți investitori candidați la acordarea unui ajutor în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiții sunt identice și când există o legătură geografică, economică, funcțională, juridică și/sau personală între aceste proiecte" (paragrafele 40, 41 din hotărâre).

De asemenea, în Nota Directoare pentru Auditori nr. 22 data de 10.10.2013 emisă de Comisia Europeană - Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală s-a arătat că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare; adică, elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal.

Înalta Curte reține că, în speța de față, se regăsesc indicatorii de fraudă nominalizați în Nota directoare, după cum urmează:

- recurenta are ca activitate principală cea identificată cu cod CAEN 5520 - "Facilități de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată", iar ca activități secundare, cele identificate cu codurile CAEN 4312 - "Lucrări de pregătire a terenului" și 4311 - "Lucrări de demolare a construcțiilor";

- S.C. "B." S.R.L. are ca activitate principală "Lucrări de construcții a lucrărilor rezidențiale și nerezidențiale"- cod CAEN 4120, iar printre activitățile secundare se numără și cele identificate cu codurile CAEN 4312 - "Lucrări de pregătire a terenului" și 4311 - "Lucrări de demolare a construcțiilor";

- recurenta și S.C. "B." S.R.L. au același sediu social, în satul Marginea, comuna Marginea, nr. 703, județul Suceava;

- între cele două entități juridice aflate în discuție s-au derulat și operațiuni financiare: conținutul extraselor de cont depuse la dosar probează concluzia autorității de control în sensul că sursa de finanțare a proiectului a fost asigurată în fapt de către S.C. "B." S.R.L.; astfel, la 08.07.2013 apare încasat de la S.C. "B." S.R.L. suma de 85.000 RON; la 11.07.2013 apare plata inversă de 84.950 RON; la 30.07.2013 apare încasat de la S.C. "B." S.R.L. suma de 80.000 RON, care este returnată în aceea zi, fără comision; d-na A. depune la data de 12.02.2014 suma de 80.000 RON, reprezentând creditare societate, dar din care face o plată de 79.980 RON către S.C. "B." S.R.L., reprezentând c/val. factură.

Înalta Curte consideră că toate aspectele mai sus prezentate confirmă existența elementului subiectiv.

Concluzionând, instanța de control judiciar consideră că este corectă aprecierea primei instanțe în sensul că recurenta nu reprezintă o întreprindere autonomă, ci o întreprindere legată, conform dispozițiilor art. 44 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 în care se menționează că "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente."

În altă ordine de idei, Înalta Curte nu poate primi critica recurentei în sensul că partea adversă nu putea emite procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare dedus judecății în condițiile în care aceasta a avut cunoștință de aspectele prezentate în cuprinsul său chiar de la momentul selectării cererii de finanțare.

În art. 2 alin. (4) din Contractul de finanțare analizat a fost prevăzută o "perioadă de monitorizare de 2 ani de la data ultimei plăți efectuate de autoritatea contractantă"; verificările ex post derulate în speța de față se încadrează în această perioadă și nu pot fi limitate de faptul că proiectul a fost supus unor verificări de eligibilitate și selecție.

Totodată, nu poate fi incidentă situația reglementată de dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011, deoarece autoritatea publică competentă în acest domeniu nu a putut stabili încă de la depunerea cererilor de finanțare intenția de eludare a schemei de ajutor. Este de observat faptul că numai după efectuarea controalelor s-a putut stabili existența legăturilor financiare în sensul anterior precizat, precum și a celorlalte elemente care confirmă existența condițiilor artificiale, nefiind vorba despre culpa autorității competente.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 174 din 16 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2017.