ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1652/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 noiembrie 2014, reclamanta Întreprindere Individuală A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 18 martie 2014 emis de APDRP, cu privire la rezilierea contractului de finanțare din 27 mai 2010 și cu privire la obligarea reclamantei la restituirea creanței bugetare de 422.660,87 RON, primită cu titlu de finanțare nerambursabilă în temeiul contractului; anularea notificării cu nr. x din 1 aprilie 2014 privind constituirea debitului menționat prin procesul-verbal, în valoare de 422.660,87 RON; suspendarea executării actelor administrative arătate mai sus, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Soluția instanței de fond
Prin Sentința civilă nr. 1423 din 20 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Întreprindere Individuală A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Recurenta a arătat că instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, interpretând eronat actele aflate la dosarul cauzei.
S-a precizat faptul că a fost urmată procedura prevăzută de lege pentru contestarea actelor administrative, iar prin Decizia nr. 15912 din 14 mai 2014 emisă de intimata-pârâtă a fost respinsă contestația administrativă formulată de recurenta-reclamantă.
Apărările intimatei
Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.
II. Procedura de soluționare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 ianuarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Prin încheierea din 28 martie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.
Cu privire la fondul recursului
Înalta Curte va primi critica formulată de recurentă, subsumată motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere următoarele motive:
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Văzând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul că reclamanta Întreprindere Individuală A. a formulat contestație administrativă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 18 martie 2014 emis de APDRP, iar la dosarul cauzei a fost depusă Decizia nr. 15912 din 14 mai 2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, privind soluționarea contestației formulate de Întreprindere Individuală A., beneficiar al contractului de finanțare din 27 mai 2010 privind proiectul "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea micro-întreprinderii A., înregistrată la APDRP - București sub nr. x din 17 aprilie 2014.
Este adevărat că obiectul pricinii asupra căruia instanța este chemată să se pronunțe este stabilit prin cererea de chemare în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., însă în virtutea rolului activ al instanței, așa cum este stabilit prin dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinarea formulată.
Înalta Curte are în vedere faptul că rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil, respectiv principiul disponibilității și al contradictorialității.
Astfel, raportat la cauza de față, Înalta Curte constată că instanța de primă jurisdicție nu și-a manifestat rolul activ în cercetarea cauzei, în sensul că nu a solicitat explicații suplimentare și nu a cerut precizări din partea reclamantei, pentru a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv dacă reclamanta înțelege să solicite și anularea deciziei de soluționare a contestației administrative, decizie depusă la dosar. Judecătorul nu se substituie astfel voinței părților, ci este obligat să descopere adevărul și să dea părților ajutor activ în apărarea drepturilor și intereselor legitime.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea prevederilor art. 22 din C. proc. civ., motiv pentru care hotărârea pronunțată va fi casată, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, în vederea stabilirii cadrului procesual al cauzei, sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Întreprinderea Individuală A. împotriva Sentinței civile nr. 1423 din data de 20 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 mai 2017.
Procesat de GGC - NN