ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2018

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15.01.2015 și înregistrată sub nr. x pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă APDRP - Agenția de Plăți și Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 28.07.2014 și înregistrat la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă APDRP) sub nr. x, a Notei de control nr. x din 28.05.2014 și a Notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control nr. x, a Deciziei nr. 32777 24.09.2014 de soluționare a contestației administrative.

Prin sentința nr. 2415 din data de 30 septembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., a arătat că, pe de o parte, instanța de fond consideră nerelevante contractele încheiate cu alte societăți, fiindcă nu ar avea dată certă, iar data încheierii lor nu ar fi opozabilă terților, pe de altă parte consideră "că obiectivul specific al măsurii 312, de a crea și diversifica serviciile prestate de micro - întreprinderi către populația rurală nu a fost atins, atâta timp cât reclamanta a prestat servicii către un singur client.". Instanța a reținut doar lipsa datei certe a contractelor (ceea ce înseamnă că acestea putea fi încheiate în afara perioadei de implementare), reținere pe care o apreciază ca nelegală, față de art. 277 alin. (3) C. proc. civ., iar dacă se reține că a încheiat contracte, chiar fără dată certă, și cu alte persoane, reținerea ulterioară precum că "a prestat servicii către un singur client" este vădit contradictorie.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a arătat că, față de "lipsa datei certe" a contractelor încheiate cu terții (profesioniști), a arătat anterior incidența art. 277 alin. (3) noul C. proc. civ. Suplimentar, instanța nu a invocat în concret o normă de drept material pretins a fi încălcată și care ar fi parametrii verificabili care puteau stabili condițiile artificiale. Contrar legislației europene, la data la care a aplicat pentru proiect nu exista nici un set de indicatori verificabili care să poată stabili clar dacă se încadrează sau nu ca și eligibilitate în pretinsele condiții artificiale.

Față de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006, privind un set de indicatori verificabili care urmează să fie stabiliți de către statele membre, acești indicatorii nu au fost definiți în legislația națională, iar la nivelul Uniunii Europene, textele de lege care se referă la condiții artificiale au, aproximativ, aceeași formulare, prin art. 5 alin. (3) din Regulamentul nr. 1975/2006 și art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Din simpla analiză a normei juridice rezultă cel puțin trei aspecte importante: verificarea creării de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie făcută anterior efectuării plăților, nu după finalizarea implementării, iar toate elementele pretins a proba condițiile artificiale erau cunoscute de AFIR la momentul efectuării plăților; crearea de către beneficiari a condițiilor artificiale trebuie "stabilită", adică dovedită și nu doar presupusă de către autoritatea națională cu competențe în atribuirea finanțărilor nerambursabile; condițiile artificiale trebuie create "în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor", ceea ce presupune, pe de o parte, intenția directă a beneficiarilor de a frauda și, pe de altă parte, ca avantajul pe care beneficiarii intenționează să îl obțină prin crearea condițiilor artificiale să contravină obiectivelor schemei de ajutor.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei cereri adresate de o instanță de judecată din Sofia (Bulgaria), a dat o interpretare obligatorie pentru toate țările UE a prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 (Cauza C-434/12 Slancheva sila). A arătat că, în cazul în care, din punct de vedere formal, un proiect de investiții îndeplinește criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea ajutorului, atunci proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât condițiile pentru obținerea plăților au fost create în mod artificial, iar pe de altă parte un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea plăților.

Curtea de Apel a reținut neregula pe baza indicatorilor "pe deplin verificabili", data depunerii unor cereri de finanțare, identitatea clienților săi, existența unor legături de rudenie, însă acești indicatori identificați nu sunt suficienți pentru probarea creării unor condiții artificiale în vederea accesării fondurilor europene. Comisia Europeană (CE), prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a venit în sprijinul autorităților naționale, prin transmiterea către acestea a unui document intitulat "Identificarea fraudei. Nota directoare pentru auditori. Subiect -Crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții", în care sunt prezentate câteva astfel de situații și identificați indicatori privind crearea de condiții artificiale, atrăgând totodată atenția că, prin natura lor, nu reprezintă dovezi clare, ci simpli indicatori de fraudă sau nereguli, care trebuie să conducă la efectuarea de controale mai amănunțite din partea autorităților.

A mai arătat recurenta că nu se poate trece cu vederea împrejurarea că însăși autoritatea pârâtă este cea care a aprobat finanțarea, în urma analizării documentațiilor aferente din prisma îndeplinirii condițiilor legale, și a încheiat contractele de finanțare, iar ulterior implementării proiectului și acordării finanțării și-a schimbat radical poziția. În condițiile în care autoritatea pârâtă, pe baza acelorași documente, a emis două opinii total diferite, este rezonabilă invocarea și aplicarea în cauză a prevederilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei, potrivit cărora obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil.

AFIR își invocă practic propria culpă, a verificat și reverificat eligibilitatea și implementarea, iar ulterior a dat o altă interpretare unor informații pe care le știa. Desigur că autoritatea poate reveni asupra deciziei de a considera proiectul eligibil/corect implementat, însă numai dacă identifică elemente noi; or, pe baza acelorași elementele, pe care le cunoștea și pe care nu le-a ascuns niciodată, întrucât nu erau definite și nici nu le-a considerat "condiții artificiale", nu poate reveni și să își invoce propria culpă. În plus, abia în noiembrie 2015 AFIR a publicat pe site Ghidul de prevenire a neregulilor - crearea de condiții artificiale în accesarea fondurilor acordate prin PNDR 2014 - 2020. Chiar dacă s-ar reține existența unei divizări artificiale a investiției, din jurisprudența CJUE rezultă fără putință de tăgadă că o atare împrejurare nu reprezintă un motiv de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil decât în măsura în care ar avea drept consecință neatingerea obiectivelor prevăzute de art. 52 lit. a) pct. ii) din Regulamentul nr. 1698/2005.

Instanța, deși i-a sancționat prin menținerea actelor atacate, nu a reținut încălcarea clară a niciunei norme materiale clare care să fie definită drept condiție artificială, bazându-se numai pe supozițiile intimatei și pe interpretări forțate ale unor norme generale. Totodată, nu este indicat nici unul din parametrii clari verificabili despre care ar fi putut avea cunoștință la data depunerii proiectului pe care i-ar fi încălcat, contrar unei norme exprese, pe cale de consecință soluția instanței încalcă dispozițiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 1975/2006.

În dovedirea recursului, recurenta a depus înscrisuri, un deviz tehnologic și o anexa la contractul de prestări servicii din data de 28.06.2013.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că recurenta - reclamantă nu aduce argumente pertinente de nelegalitate a sentinței, înțelegând doar să reitereze fondul acțiunii și să aducă argumente de nelegalitate ale actului contestat, astfel că susținerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ. Susținerile recurentei sunt nefondate și trebuie respinse întrucât, așa cum a reținut și instanța de fond, dovada creării de condiții artificiale rezultă din documentele depuse de însăși beneficiara contractului de finanțare, întrucât prin depunerea dosarelor de achiziții, a contractelor de achiziții și a facturilor emise către S.C. B. S.A. rezultă faptul că între A. S.R.L., C. S.R.L. și B. S.A. au fost identificate legături ce decurg din asociații/administratorii acestor societăți comerciale. Mai mult, nici prin recursul formulat nu a adus susțineri cu privire la neregulile constate in cadrul procedurii de achiziții.

În ceea ce privește invocarea în cauză a hotărârii C-434/12-Slancheva sila, aceasta constituie un exemplu în ceea ce privește modul de aplicare a articolului 4(8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011. Curtea a confirmat jurisprudența anterioară, conform căreia condițiile care contravin obiectivelor schemei necesită atât elemente obiective cât și elemente subiective.

Prin actele administrative emise de AFIR s-au respectat legislația comunitară, legislația națională, toate considerentele CJUE menționate în cauza C-434/12 fiind pe deplin aplicabile prezentei cauze, judecătorul național având la dispoziție atât elemente subiective cât și elemente obiective care demonstrează neeligibilitatea cererilor de finanțare ale celor doi beneficiari. De asemenea, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că s-a acționat în vederea creării de condiții pentru depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, respectiv maximum 200.000 euro, acordat în cadrul schemei de ajutor de minimis aprobată prin O.M.A.D.R. nr. 567 din 02.09.2008 din care face parte și Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi", valoarea însumată a finanțărilor nerambursabile pentru cele doua proiecte FEADR depășind acest plafon.

Această practică, de a diviza un proiect complex atât ca valoare cât și ca întindere, în mai multe proiecte, mai mici, permite unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeași măsură, situație interzisă prin prevederile legale în vigoare, respectiv art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 224/2008. În cadrul ajutoarelor de stat "de minimis", sprijinul pentru o investiție în cadrul FEADR este limitată la un maximum de 200.000 euro pe o durată de trei ani, în cazul în care un beneficiar, împotriva acestor reguli, dorește să primească finanțare mai mare decât limita acceptată într-o perioadă de 3 ani, în mod fraudulos creeză o situație artificială pentru a obține finanțare în cadrul programului pentru a doua sau a treia oară.

Așadar, în speță sunt aplicabile prevederile Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, art. 2 alin. (2), aspect evidențiate și în Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, rezultând că interpretarea beneficiarului privind o eventuală culpă a autorității este una contrară normelor de drept material. Recuperarea prejudiciului stabilit în sarcina reclamantei este obligatorie pentru derularea PNDR prin FEADR în condițiile impuse de Comunitate, prin actele normative emise de aceasta și ratificate de Guvernul României, precum și pentru o judicioasă și legală gestionare a fondurilor alocate de Comunitate.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 13.11.2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22.01.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, actuala Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, și S.C. A. S.R.L. a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/03.05.2010, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Achiziție de utilaje pentru prestări de servicii în agricultură".

Proiectul se încadrează în Măsura 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi", axa III - "Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale", având ca obiectiv achiziționarea de mașini și utilaje agricole în scopul prestării de servicii în agricultură, constând în lucrări de recoltat și transport producție.

Ca urmare a Notei de Control D.L.A.F. nr. x/2013 din 28.05.2014, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a efectuat verificări privind respectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție, fiind identificate elemente ce au condus la concluzia că A. S.R.L. a fost creată pentru a achiziționa mașini și utilaje care să fie utilizate în cadrul exploatației agricole a societății B. S.A., respectiv: de la data plății finale realizată de autoritatea contractantă și până la data efectuării controlului ex-post singurul beneficiar al serviciilor furnizate de A. S.R.L., conform contractelor de prestări de servicii nr. x din 01.07.2011 și nr. 2 din 01.07.2011, a fost S.C B. S.A., veniturile înregistrate în contul 704 rezultând exclusiv din încasarea facturilor emise către B. S.A; au fost identificate afinități de gradul I între asociații și administratorii A. S.R.L., C. S.R.L. și B. S.A.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.07.2014, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a stabilit în sarcina societății comerciale reclamante o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 800.508,09 RON.

S-a reținut că, alături de alte două societăți comerciale, reclamanta a creat condiții artificiale în vederea accesării fondurilor nerambursabile prin Măsura 312 și depășirii intensității plafonului maximal stabilit prin schema de ajutor de minimis, în sensul că o investiție propusă inițial în cadrul măsurii 121 a fost scindată în trei aplicații, aparent independente, iar reprezentantul legal al reclamantei a furnizat informații inexacte în declarația privind statutul de microîntreprindere.

S-a constatat că B. S.A. a intenționat să acceseze finanțare nerambursabilă în cadrul Măsurii 121, în acest sens depunând două cereri de finanțare, nr. x/27.11.2008 și nr. x/19.12.2008, iar ulterior a solicitat retragerea acestora; B. S.A. intenționa achiziționarea unei capacități de depozitare și condiționare a cerealelor și extinderea parcului de mașini și utilaje agricole. Ulterior, B. S.A. a depus cererea de finanțare x cu titlul "Modernizare exploatație agricolă și extindere capacitate de depozitare la S.C. B. S.A.", finanțată în baza contractului x/28.12.2009, prin care a realizat capacitatea de stocare cereale și a fost achiziționat un încărcător telescopic autopropulsat, investiții inițial propuse a fi finanțate în cadrul Măsurii 121 prin aplicațiile retrase.

În aceeași perioadă, S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., companii deținute de fiii asociatului majoritar și administrator unic al S.C. B. S.A., au aplicat pentru obținerea de finanțare în cadrul Măsurii 312: A. - x/05.11.2009, C. - x/05.11.2009; se propunea dotarea cu utilaje și echipamente agricole pentru a desfășura activitate de prestări de servicii în agricultură. Din analiza performanțelor tehnice ale utilajelor și echipamentelor achiziționate de A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., a rezultat că în lista de achiziții independente propusă de B. S.A. în cererile de finanțare aferente Măsurii 121 se regăseau utilaje și echipamente cu caracteristici similare. De asemenea, s-a constatat că beneficiarul exclusiv al serviciilor prestate de A. S.R.L. și C. S.R.L. este B. S.A.

A rezultat constituirea și accesarea de fonduri nerambursabile în cadrul Măsurii 312 pentru microîntreprinderile nou create de fiii asociatului majoritar al B. S.A., respectiv A. S.R.L. și C. S.R.L., cu încălcarea prevederilor legale privind ajutorul de minimis, întrucât valoarea cumulată a ajutorului financiar nerambursabil a ajuns la 281.855,57 euro, cu depășirea plafonului de 200.000 Euro, aplicabil investițiilor realizate în cadrul Măsurii 312.

Cu privire la declarația privind statutul de microîntreprindere al A. S.R.L., s-a constatat că, la data depunerii cererii de finanțare a S.C. A. S.R.L, D. figura cu o participație de 60% la capitalul social al S.C. E. S.R.L., pe care nu a menționat-o în declarația privind statutul de microîntreprindere al S.C. A. S.R.L., omisiune ce constituie o neregulă menită să conducă la retragerea ajutorului financiar nerambursabil.

Prin urmare, s-a constatat neeligibilitatea proiectului x/03.05.2010 finanțat prin FEADR, prin nerespectarea criteriilor de eligibilitate și a O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cap. III, a H.G. nr. 875/31.09.2011, precum și a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), cu modificările și completările ulterioare

Împotriva acestui proces-verbal, reclamanta a formulat contestație administrativă, în baza art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, respinsă de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale prin Decizia nr. 32777/24.09.2014. Împotriva acestei decizii a fost formulată acțiunea respinsă ca neîntemeiată prin sentința recurată.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Motivele contradictorii pot rezulta din existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o altă soluție, precum și din considerente contradictorii.

Considerentele instanței nu sunt contradictorii. Instanța de fond a reținut prestarea de servicii către un singur client raportat la contractele încheiate de reclamantă cu o societate, și a apreciat că nu au dată certă contracte încheiate cu alte societăți. În fapt, susținerile recurentei vizează aprecierea necorespunzătoare a probelor administrate în cauză și, astfel, netemeinicia hotărârii atacate, și nu privesc nelegalitatea hotărârii recurate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. pct. 8 C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", este, de asemenea, nefondat. Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente.

În mod corect s-a constatat că autoritatea avea posibilitatea efectuării de controale ulterioare cu privire la crearea unor condiții artificiale în vederea accesării finanțării, fiind nefondate susținerile recurentei privind faptul că pârâta își invocă practic propria culpă. Obligația de recuperare a fondurilor plătite în mod necorespunzător sau ilegal există în toate cazurile de constatare a unor nereguli, iar împrejurarea că proiectul a fost finalizat nu exonerează de răspundere.

Potrivit contractului de finanțare nr. x/03.05.2010, acceptat și asumat de beneficiar, acestuia i s-a acordat finanțare nerambursabilă în termenii și condițiilor stabilite în contract, care este constituit din contractul de finanțare și anexele acestuia, pe care beneficiarul a declarat că le cunoaște și le acceptă (art. 1 alin. 1. Beneficiarul a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a angajat să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare, iar pe perioada de monitorizare a contractului să-și respecte toate angajamentele asumate prin documentele depuse în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil. În anexa 1 la Contract - Prevederi generale, beneficiarul s-a obligat să respecte pe toată durata contractului criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare (art. 3), s-a precizat că, în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, iar beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă (art. 11 alin. 3.

Potrivit art. 4 din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, statele membre sunt obligate să instituie un sistem de control care să garanteze efectuarea tuturor controalelor necesare pentru verificarea eficace a respectării condițiilor de acordare a ajutorului, să se asigure că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislația Uniunii sau de legislațiile naționale ori stabilite prin programele de dezvoltare rurală pot fi controlate pe baza unui set de indicatori verificabili.

În acest context, dacă se constată, cu ocazia unor verificări ulterioare, în cadrul mecanismului controlului ulterior asupra proiectelor finanțate din fonduri nerambursabile, că au fost încălcate prevederi ale legislației naționale sau comunitare, AFIR are obligația luării măsurilor de îndreptare a erorilor, respectiv recuperarea sumelor plătite eronat/necuvenit și încetarea valabilității contractelor de finanțare. Scopul Agenției îl constituie implementarea tehnică și financiară a Fondului European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, după aderarea României la Uniunea Europeană, iar potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (3) lit. f) din O.U.G. nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, una din principalele atribuții constă în "f) efectuarea de controale, ori de câte ori se consideră necesar, la beneficiarii proiectelor finanțate prin SAPARD și FEADR, după efectuarea plății, pentru a stabili dacă eligibilitatea și condițiile acordării ajutorului financiar nerambursabil continuă să fie respectate.".

Dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011, care prevăd că "obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil" nu sunt incidente. Acestea implică două condiții cumulative, eroarea autorității contractante sau a unei alte autorități și imposibilitatea în mod rezonabil de depistare a acestei erori de către beneficiar. Nu se poate vorbi de existența unei erori a autorității contractate pe care beneficiarul să nu o poată depista, întrucât eligibilitatea proiectului a fost stabilită inițial sub influența unor condiții de eligibilitate create în mod artificial de către beneficiar, în vederea obținerii unei finanțări mai mari decât plafoanele impuse de reglementările în vigoare, a căror necunoaștere acesta nu o poate invoca, aspect descoperit ulterior depunerii cererii de finanțare.

Sunt nefondate, de asemenea, susținerile recurentei privind încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Regulamentul Comisiei(CE) nr. 1975/2006 privind normele de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală. Potrivit acestora, "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale prezentului regulament, statele membre se asigură că toate criteriile de eligibilitate prevăzute de legislația comunitară sau națională sau de programele de dezvoltare rurală pot fi controlate prin intermediul unui set de indicatori verificabili care urmează să fie stabiliți de către statele membre".

Instanța de fond a constatat că neregula (definită de art. 16 alin. (1) din contractul de finanțare drept orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare, acordurilor de finanțare și contractului de finanțare) constă în încălcarea de către reclamantă a interdicției implicite conținute de prevederile art. 5 (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2006 (preluate de art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011).

Art. 5 (3) din Regulamentul CE nr. 1975/2006 prevede că "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către persoane în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a beneficia de aceste de plăți și a obține astfel un avantaj care contravine obiectivelor schemei de sprijin.", iar potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste de plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Cu privire la interpretarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat la data de 12 septembrie 2013 în cauza C-434/12, Slancheva Sila, asupra unei cereri de decizie preliminară și a stabilit că acesta "(…) trebuie interpretat în sensul că condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. 2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.".

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că "proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia", în acest sens fiind și Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C-515/03.

În cauză, aceste condiții sunt îndeplinite, din probele administrate în cauză rezultând că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora nu există dovezi că ar fi fost create condiții artificiale în vederea accesării fondurilor europene. În ceea ce privește elementul obiectiv, constând în circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins, întrucât situația de fapt prezentată anterior a reflectat că obiectivul specific al măsurii 312, de a crea și diversifica serviciile prestate de microîntreprinderi către populația rurală, nu a fost îndeplinit, iar referitor la latura subiectivă, a rezultat existența unei coordonări intenționate pentru depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil în cadrul măsurii 321.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a constatat că neregula a fost stabilită pe baza unor indicatori pe deplin verificabili, data depunerii cererilor de finanțare, identitatea clienților, existența unor legături de rudenie, neregula săvârșită de reclamantă constând în crearea unor condiții artificiale de accesare a fondurilor europene; societatea reclamantă nu a făcut dovada unei activități economice anterioare, astfel că se poate conchide că, alături de S.C. C. S.R.L., a fost creată în scopul exclusiv al accesării de fonduri europene pentru achiziționarea de mașini și utilaje agricole care să fie utilizate în cadrul exploatației agricole aparținând S.C. B. S.A., situație de fapt care rezultă din interpretarea coroborată a mai multor împrejurări: relațiile de rudenie dintre asociații societăților comerciale (asociatul unic al reclamantei este fiul acționarului majoritar al S.C. B. S.A. și fratele asociatului unic al S.C. C. SRL), S.C. B. S.A. depusese în anul 2008 (anterior cererii de finanțare aparținând reclamantei, ce datează din anul 2009) cereri de finanțare pentru mașini și utilaje agricole similare celor achiziționate de reclamantă și S.C. C. S.R.L., S.C. B. S.A. este singurul beneficiar al serviciilor prestate de reclamantă, constând în punerea la dispoziție a mașinilor și utilajelor achiziționate cu fonduri europene.

Potrivit Ghidului Solicitantului și a Fișei tehnice a Măsurii 312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi", suma totală a ajutorului public nerambursabil nu poate depăși 200.000 euro pe o perioadă de până la 3 ani fiscali.

Or, în cauză, împreună cu S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L., reclamanta a creat condiții artificiale prin fărâmițarea și fracționarea proiectelor, în vederea obținerii finanțării nerambursabile pentru achiziționarea de mașini agricole, prin depășirea plafonului stabilit în fișa măsurii 312, iar obiectivul specific al măsurii 312, de a crea și diversifica serviciile prestate de microîntreprinderi către populația rurală, nu a fost atins, atât timp cât reclamanta prestează servicii către un singur client.

Față de aceste împrejurări, rezultă încălcarea art. 3 alin. (2) și 3(5) din Regulamentul CE nr. 1407/2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis; conform art. 3 alin. (2), "Pentru fiecare stat membru, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice nu poate depăși suma de 200.000 EUR pe durata a trei exerciții financiare.", iar potrivit art. 3 alin. (5), "Plafoanele prevăzute la alin. (2) se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse cu originea în Uniune. Perioada de trei exerciții financiare se stabilește prin raportare la exercițiile financiare folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză.". Art. 7 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 1407/2013 prevede că "Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare în cazul în care ajutoarele îndeplinesc toate condițiile prevăzute în prezentul regulament. Orice ajutor care nu îndeplinește aceste condiții va fi evaluat de Comisie în conformitate cu cadrul general, orientările, comunicările și notificările relevante.".

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, este legală, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârâtă, raportat la dispozițiile legale naționale și comunitare incidente contractului de finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condițiile Programului Național pentru Dezvoltare Rurală.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurenta reclamantă, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.