ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1310/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014 sub nr. x/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 21827/01.07.2014 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare întocmit de APDRP - CRPDRP 3 Sud Muntenia la data de 14.05.2014, având număr de ieșire x din 15.05.2014, privind proiectul "Achiziție de utilaje la S.C. B. SRL", comuna Călugăreni, județ Giurgiu, contract x/15.07.2010.

Prin sentința civilă nr. 378/12.02.2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea acțiunii în sensul anulării actelor administrative contestate.

Criticile recurentei au vizat, în esență, următoarele aspecte:

- instanța de fond nu a reținut în mod obiectiv situația de fapt, în condițiile în care nu există nici un element din care să se poată deduce că nu s-a avut în vedere crearea unor societăți independente, cu existență de sine stătătoare nu doar din punct de vedere juridic ci și economic, la dosarul cauzei fiind depuse înscrisuri din care rezultă că societatea realizează profit;

- deși face referire la dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, instanța de fond nu a precizat dispozițiile contractuale încălcate și nici condițiile de eligibilitate care nu au mai fost respectate de către recurentă, după obținerea finanțării;

- instanța de fond nu a demonstrat avantajul obținut de beneficiar, legătura de rudenie invocată dar nedovedită de către autoritatea de control fiscal nefiind o interdicție legală;

- în mod greșit a reținut instanța de fond că cererea de finanțare depusă încalcă regula de ajutor de minimis, în condițiile în care restricțiile referitoare la acordarea ajutorului de minimis se referă la același beneficiar, or, în speță, sunt beneficiari diferiți care au derulat proiecte distincte și independente;

- în mod eronat a considerat instanța de fond că împrejurările obiective ale cauzei permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor nu a fost atinsă, în speță neregăsindu-se cele două elemente la care face referire jurisprudența CJUE;

- instanța de fond nu a luat în considerare dispozițiile art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE nr. 65/2011, incidența acestor norme fiind determinată de lipsa de previzibilitate a conduitei administrative, în condițiile în care pe baza acelorași documente a emis două opinii total diferite.

Prin întâmpinarea depusă la 12.10.2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample și detaliate, în sensul că actele administrative contestate au fost legal emise, iar situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare constituie dovada clară a unei nereguli comise intenționat, care a afectat întregul contract de finanțare, atrăgând incidența normelor corespunzătoare cuprinse în legislația națională și europeană în materie.

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.05.2017, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea de ședință din data de 05.10.2017, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru soluționarea acestuia în ședința publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente situației de fapt, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei nr. 21827/1.07.2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) prin care a fost respinsă contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/15.05.2014, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o creanță bugetară în cuantum de 683.736,37 RON din care 546.989,10 RON contribuție din fondurile Uniunii Europene și 136.747,27 RON contribuție publică națională de la bugetul de stat.

Neregulile constatate prin actele administrative contestate vizează conduita recurentei-reclamante în derularea contractului de finanțare nr. x/15.07.2010 privind proiectul "Achiziție de utilaje la S.C. B. SRL", comuna Călugăreni, județ Giurgiu, constând în încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/11 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, care interzic efectuarea de plăți către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul procurării unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Concluziile activității de verificare au fost în sensul că beneficiarul S.C. A. S.R.L. și alte două societăți au creat împreună, în mod artificial, condițiile de accesare a fondurilor nerambursabile prin Măsura 312, cu scopul de a depăși plafonul maxim rambursabil și de a eluda dispozițiile care impun respectarea regulii de "ajutor de minimis".

Soluționând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate motivele de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, soluție însușită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a normelor naționale și europene incidente la situația de fapt rezultată din probele administrate.

În esență, motivul pentru care prima instanță a considerat legale actele administrative a constat în crearea de condiții artificiale numite să conducă la depășirea plafonului maxim al ajutorului financiar nerambursabil, reținându-se că societățile care apar ca beneficiare ale ajutorului financiar, respectiv S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., au fost create artificial, singurul beneficiar al investiției fiind S.C. E. S.R.L. care coordonează activitatea desfășurată de cele trei societăți, ceea ce echivalează cu o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care atrage neeligibilitatea proiectului și retragerea ajutorului financiar nerambursabil acordat.

Criticile recurentei vizând reținerea greșită de către prima instanță a creării condițiilor artificiale pentru accesarea fondurilor europene sunt nefondate, autoritatea intimată reținând, în mod corect, încălcarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, articol care fundamentează actele administrativ fiscale atacate și potrivit căruia "Fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Prin hotărârea pronunțată în data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/12, invocată atât de către judecătorul fondului, cât și de părțile din proces, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/11 trebuie interpretat în sensul că aceste condiții de punere în aplicare a textului de lege necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv.

Potrivit elementului obiectiv, este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speței, care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală nu poate fi atinsă, iar elementul subiectiv vizează crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea finanțării, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, concluzia se bazează nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Prin urmare, revine instanței naționale rolul de a examina probele care demonstrează existența condițiilor artificiale, hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene oferind criteriile care fundamentează această concluzie, respectiv elementele subiective coroborate cu elementele obiective ale speței.

În speță, motivarea actelor administrative și documentația care a stat la baza emiterii acestora oferă suficiente elemente care, corelate între ele, conduc la concluzia că recurenta-reclamantă a participat la fracționarea artificială a unui proiect de investiții pentru a eluda normele în materie.

Astfel, conform constatărilor echipei de control, suma necesară achitării utilajelor achiziționate prin proiect FEADR de către recurentă (combina F., G., cărucior H.) a fost virată de către S.C. E. S.R.L., conform extrasului de cont din data de 09.05.2011, iar, conform contractului de prestări servicii depuse, recurenta a prestat servicii, cu preponderență către S.C. E. S.R.L.

Procedând la o verificare încrucișată a proiectelor derulate de cele trei societăți au fost identificate o serie de elemente comune, respectiv:

- acționari și administratori care fac parte din membrii aceleași familii;

- adrese apropiate ale sediului social situate în comuna Călugăreni, județul Giurgiu;

- adrese apropiate ale amplasamentului proiectelor finanțate prin Program FEADR, situate în comuna Călugăreni, județul Giurgiu;

- același furnizor al utilajelor achiziționate prin Program FEADR (SC IPSO SRL);

- proprietarii cu care au fost încheiate contracte de împrumut de folosință pentru amplasamentul investiției aparțin aceleiași familii (I., J., K.);

- doamna L. este în același timp contabilă la S.C. A. S.R.L., S.C. M. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. N. S.R.L.;

- doamna O. este în același timp contabilă la S.C. E. S.R.L. și S.C. M. S.R.L.;

- doamna P. este contabilă în același timp la S.C. N. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. E. S.R.L.;

- doamna Q., administrator S.C. A. S.R.L. este încadrată ca lucrător comercial la S.C. E. S.R.L.;

- S.C. E. S.R.L. se regăsește ca și client preponderent al celor trei firme beneficiare de fonduri nerambursabile FEADR, care mai prestează servicii agricole, dar într-o proporție mult mai mică și către S.C. N. S.R.L. și S.C. R. S.R.L., societăți deținute și administrate tot de către membrii aceleiași familii;

- cererile de finanțare pe măsura 312 - Program FEADR au fost depuse de către S.C. M. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. în aceeași dată și anume 11.12.2009;

- contractele de finanțare încheiate de APDRP cu S.C. M. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. sunt datate în aceeași zi, respectiv 15.07.2010;

- ajutoarele nerambursabile acordate celor trei beneficiari ai Programului FEADR se ridică la valori apropiate, respectiv 160.742,22 euro pentru S.C. C. S.R.L., 163.809,24 euro pentru S.C. M. S.R.L. și 162.165,02 euro pentru S.C. A. S.R.L.;

- marea majoritate a salariaților care sunt încadrați în prezent la S.C. C. S.R.L., S.C. M. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. se regăsesc ca foști angajați ai S.C. E. S.R.L.

Din extrasele de cont depuse la dosarele cererilor de pată de către cele trei societăți beneficiare ale Programului FEADR a rezultat că plătitorul utilajelor și echipamentelor achiziționate este S.C. E. S.R.L. care a alimentat cu sume de bani conturile bancare ale celor trei societăți la momentul achitării de către acestea a facturilor către furnizorii declarați câștigători pentru realizarea proiectelor .

Ca atare, prin înființarea unor noi societăți comerciale s-a urmărit crearea aparenței unor beneficiari independenți, respectiv a unor proiecte de sine stătătoare, când, în fapt, aceste proiecte erau folosite în interesul S.C. E. S.R.L., care coordonează activitatea desfășurată de cele trei societăți.

Argumente similare în sensul creării condițiilor artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri nerambursabile se regăsesc și în cuprinsul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3079/19.10.2017 care a statuat asupra situației de fapt și de drept ce privește, deopotrivă, atât pe S.C. C. S.R.L., cât și pe recurenta-reclamantă, în prezenta cauză nefiind relevate împrejurări diferite, de natură să genereze o altă soluție.

Astfel, în speță, obiectivul general și obiectivele specifice ale Măsurii 312 nu au fost îndeplinite, în condițiile în care, cele trei societăți în discuție prestează servicii către societăți deținute și administrate de membrii aceleiași familii, au același obiect de activitate, achiziționând utilaje complementare, au angajații comuni cu contract de muncă parțial, fiind fracționate, practic, locurile de muncă între societățile implicate pentru a crea doar aparența înființării de noi locuri de muncă, acțiune care este facilitată de faptul că, atât sediile sociale, cât și amplasamentul proiectelor se află la adrese apropiate în aceeași localitate.

În ceea ce privește elementul subiectiv, CJUE a indicat anumite elemente de fapt care pot fi luate în considerare de către instanța națională, în vederea stabilirii caracterului artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, respectiv legături de natură juridică, economică și personală între cei implicați în obținerea fondurilor.

În acest sens, Comisia Europeană, prin Direcția Generală pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a emis Notă directoare pentru auditori nr. x/10.10.2013, având ca subiect crearea de condiții artificiale în vederea obținerii repetate de fonduri FEADR/SAPARD/IPARD pentru proiectele de investiții, notă în cuprinsul căreia a nominalizat o serie de indicatori care contribuie la analiza globală a modului în care proiectul a fost implementat și denotă, printr-o analiză simultană, conduita societății care a beneficiat de sprijin comunitar, nefiind suficient ca beneficiarul unui proiect să îndeplinească doar elementul obiectiv.

Acești indicatori, analizați de autoritatea intimată, reprezintă elemente subiective ce aduc dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale și constau în indicatori externi, fizici (societățile se regăsesc la adrese apropiate, iar proprietarii amplasamentelor închiriate sunt membrii aceleiași familii); indicatorii funcționali (acționarii și administratorii sunt membrii aceleiași familii, în componența comisiilor de evaluare se regăsesc aceiași membrii); indicatorii de afaceri, financiari -contabili (o societate are client exclusiv aceeași societate, societățile au fost creditate de aceeași persoană).

Din analiza și coroborarea tuturor acestor indicatori și pe baza dovezilor materiale a rezultat în mod evident că aceste societăți nu reprezintă microîntreprinderi de sine stătătoare, apte să realizeze obiectivul general al măsurii 312 (elementele obiective) - acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă și de a consolida astfel structura economică în zona rurală, ci societăți care au scopul clar de a obține în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, întrucât nu se poate considera că au fost create noi locuri de muncă în condițiile în care reclamanta are angajați comuni cu alți beneficiari de finanțare nerambursabilă.

De asemenea, nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condițiile în care relațiile comerciale se desfășoară între beneficiar și entități ce au aceeași asociați/administratori, iar mai mult sunt membrii ai aceleași familii, fiind astfel distrusă posibilitatea ca un eventual solicitant de finanțare nerambursabilă sau chiar un beneficiar de finanțare comunitară existent să poată încerca a concura pe acest segment de piață în condițiile în care acest flux tehnologic poate fi controlat, ca și prețuri practicate/volum activitate, de un singur grup.

Susținerea recurentei referitoare la respectarea tuturor condițiilor necesare la momentul încheierii contractului de finanțare și la faptul că aspectele reținute în cuprinsul procesului-verbal de constatare au fost cunoscute de către autoritatea intimată încă de la momentul depunerii cererii de plată nu pot fi reținute, întrucât împrejurările ulterioare constatate de echipa de control conduc la concluzia că aceste condiții, a căror îndeplinire a condus la obținerea finanțării, au fost create artificial, exclusiv cu scopul de a obține ajutorul financiar.

În fine, Înalta Curte nu poate primi nici critica referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 5 alin. (3) din Regulamentul CE nr. 65/2011 care stabilesc că "obligația de rambursare nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a unei alte autorități competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil", nefiind îndeplinite premisele textului de lege precitat.

Astfel, în cauză nu se poate reține o culpă a autorității care nu a constatat, înainte de plata tranșelor, că beneficiarul nu mai respectă angajamentele asumate prin contractul de finanțare, întrucât plata tranșelor s-a făcut de către autoritate tocmai în baza contractului de finanțare și a îndeplinirii de către beneficiar a condițiilor de eligibilitate. Ulterior, în urma controlului, constatându-se nerespectarea obligațiilor asumate, în mod corect s-a decis rezilierea contractului și retragerea sprijinului financiar acordat.

Mai mult decât atât, textul invocat se referă la o "eroare" a autorității care nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil, or, în cauză, beneficiarul știa că nu respectă obligațiile asumate și totuși a solicitat și încasat plățile nerambursabile conform contractului.

Concluzionând cu privire la aspectele analizate, întrucât sunt întemeiate constatările autorității intimate în sensul săvârșirii de către recurenta-reclamantă a unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene, se reține că sunt legale actele administrativa contestate prin care, în raport de dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, s-a constituit în sarcina recurentei un debit în cuantum de 683.736,37 RON.

Pentru aceste considerente,Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., reținând că nu există motive de reformare a sentinței prin prisma criticilor invocate de recurentă, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 378 din 12 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2018.