ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2881/2011

Ședința publică de la 29 septembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 4076/118 din 15 aprilie 2009 reclamantul M.G.A., în nume propriu și în calitate de director și asociat al SC V.R. SRL Costinești a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru Tineret SA București să dispună, în principal obligarea pârâtei să încheie contractul de vânzare cumpărare asupra suprafeței de 2115,46 mp aflat în folosința SC V.R. SRL Costinești, sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației sau în subsidiar obligarea pârâtei de a încheia sau prelungi contractul de închiriere asupra suprafeței de 2115,46 mp aflat în folosința SC V.R.

SRL Costinești în baza contractului nr. 106 din 3 februarie 2004, sub sancțiunea de daune cominatorii de 500 lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligației, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, s-a arătat că, în fapt, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP C.B. la data de 28 martie 2002 sub nr. 1472 numiții M.G.A. și M.L. au devenit proprietarii imobilului Vila Belvedere B3, dobândind și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției în suprafață de 2115,46 mp. Vila Belvedere B3 face ulterior obiectul contractului de comodat încheiat între soții M. și SC V.R. SRL, care în calitate de comodatară, are un drept de administrare și exploatare . Astfel, reclamanta a încheiat cu pârâta contracte de închiriere succesive, ultimul la data de 3 februarie 2004 pentru o perioadă de 5 ani.

La expirarea acestui din urmă contract pârâta a notificat pe reclamantă să predea terenul, neînțelegând să mai prelungească contractul. Reclamanții au notificat-o pe pârâtă pentru a finaliza formalitățile de vânzare a terenului în temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 346/2004, iar poziția pârâtei este în totală contradicție cu actele emise anterior în cadrul procesului de privatizare . Prin sentința civilă nr. 6266 din 21 octombrie 2009 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată excepția netimbrării acțiunii; a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei concilierii prealabile; a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului M.G.A.; a admis excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului M.G.A.

pentru reclamanta SC V.R. SRL. Totodată a respins ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesual activă acțiunea comercială introdusă de reclamantul M.G.A. în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru Tineret SA, București și a anulat pentru lipsa calității de reprezentant acțiunea comercială introdusă de reclamanta SC V.R. SRL prin reprezentant M.G.A. în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru Tineret SA. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că ambele capete de cerere vizează îndeplinirea de către pârâtă a unor obligații de a face, care nu sunt evaluabile în bani, fiind supuse din punct de vedere al Legii 146/1997 unei taxe judiciare de timbru fixe, care a fost achitată anterior înregistrării cererii pe rolul Tribunalului Constanța.

Prin urmare, cererea a fost legal timbrată, aspect constatat de instanță încă de la primul termen de judecată. Nici cererea de obligare la plata de daune cominatorii nu poate fi supusă unui alt tratament, cât timp acestea nu sunt evaluate, în caz de admitere a cererii, cuantumul lor urmând a fi stabilit ulterior în cadrul unei acțiuni separate, când este cunoscut și momentul până la care se calculează. Acest caracter al acțiunii ca fiind neevaluabil în bani a făcut ca și excepția inadmisibilității acțiunii să fie nefondată, pentru că prevederile art. 720 1 C. proc. civ. se aplică doar cererilor evaluabile în bani, iar nu tuturor cererilor formulate în materie comercială.

A cțiunea prin care se urmărește obligarea pârâtei de a vinde un terenul obiect al dreptului de folosință din cadrul dreptului de superficie, proprietate comună nu poate fi introdusă de un singur coproprietar dat fiind că acesta nu este îndreptățit să acționeze în acest sens în temeiul cotei sale părți ideale. Fiind întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcției și pe cel de folosință asupra terenului, ambele exercitate în condiții de comunitate, acțiunea aparține împreună titularilor dreptului de proprietate comună. Cât privește capătul de cerere subsidiar, instanța a constatat că reclamantul nu își justifică legitimarea procesuală de a solicita în nume propriu prelungirea contractului de închiriere dintre coreclamant și pârâtă, nici chiar prin prisma calității sale de asociat în cadrul SC V.R.

SRL, întrucât față de acest contract și în raport de principiul relativității efectelor contractelor bilaterale, este un terț, fără drepturi și obligații născute din respectiva convenție. Prin urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului M.G.A. și a respins acțiunea formulată de acesta ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesual activă. Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului M.G.A. pentru SC V.R. SRL, instanța a constatat că potrivit mențiunilor din certificatul constatator emis de ORC de pe lângă Tribunalul Constanța administrarea societății se face de M.L., care potrivit art. 75 din Legea 31/1990 asigură atât conducerea persoanei juridice, cât și reprezentarea ei în relațiile cu terții.

Calitatea de director a reclamantului M.G.A. nu îi conferă dreptul acestuia de a reprezenta societatea în fața instanței de judecată, iar acest drept nu decurge nici din calitatea sa de asociat. Dispozițiile Hotărârii AGEA din 6 ianuarie 2009 nu pot fi invocate în susținerea calității de reprezentant, întrucât această hotărâre nu a fost supusă formalităților de publicitate cerute de Legea nr. 31/1990 pentru a deveni opozabilă. În consecință, în temeiul art. 161 C. proc. civ., dat fiind că pentru reclamanta SC V.R. SRL nu s-a făcut dovada calității de reprezentant a coreclamantului M.G.A., instanța a admis excepția și a anulat cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul M.G.A.

în nume propriu și în calitate de director și asociat al SC V.R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 114/COM din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul comercial formulat de reclamanții M.G.A. în nume propriu și S.C. V.R. S.R.L. prin M.G.A. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul a apreciat ca reclamantul nu se legitimează procesual activ. Atât timp cât reclamantul nu urmărește să încheie cu pârâta, în nume propriu, unul din contractele arătate, nici calitatea de coproprietar asupra vilei Belvedere nu îi conferă reclamantului calitate procesuală activă în acțiunea dedusă judecății.

De asemenea, nici calitatea de asociat al reclamantului la SC V.R. SRL nu îi conferă calitate procesuală activă în prezenta acțiune raporturile sale cu societatea fiind supuse dispozițiilor legale din Legea societăților comerciale și nu fac obiectul prezentului litigiu. În condițiile în care reclamantul are calitatea doar de asociat nefiind și administrator, acesta avea dreptul să reprezinte societate în proces doar în baza unei împuterniciri date în acest sens de administrator sau hotărâtă în AGA. Prin urmare, în lipsa unei reprezentări legale reclamantul trebuia să facă dovada existenței unei împuterniciri din care să rezulte fără echivoc voința prealabilă a societății de a fi reprezentată în prezentul litigiu.

Astfel, reținând că reclamantul nu face dovada calității de reprezentant al societății instanța a apreciat neîntemeiată și această critică. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M.G.A. în nume propriu și în calitate de director al S.C. V.R. S.R.L. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, modificarea în parte a sentinței civile nr. 6266 din 21 octombrie 2009, rejudecarea cauzei și respingerea excepției lipsei calității procesuale active, cât și a excepției lipsei calității de reprezentant și pe cale de consecință trimiterea cauzei Tribunalului Constanța, secția comercială, spre soluționare a fondului, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut în esență următoarele: - Față de hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr. 1354/212/2009 al Judecătoriei Constanța având ca obiect partaj judiciar al bunurilor comune, care include și bunul imobiliar Vila Belvedere B3 și dosarul nr. 1449/118/2009 al Tribunalului Constanța având ca obiect excludere asociat M.L. se impunea respingerea excepției lipsei calității procesuale active, cât și a excepției lipsei calității de reprezentant al S.C. V.R. S.R.L. - Susținerea că M.G.A. are calitatea de coproprietar asupra vilei Belvedere și că acest fapt nu îi conferă calitate procesuală activă nu mai poate fi primită de vreme ce este stabilit prin hotărâre judecătorească că acest imobil îi revine.

- Nu poate fi primită nici susținerea că nu avea dreptul să reprezinte societatea în proces decât în baza unei împuterniciri date în acest sens de administrator, astfel că nu se face dovada calității de reprezentant al societății, întrucât tot prin hotărâre judecătorească s-a dispus excluderea numitei M.L. din cadrul societății, asociatul rămas M.G.A. deținând întreg capitalul social. - Nelegalitatea hotărârilor atacate constă tocmai în faptul că situațiile reale de fapt nu se circumscriu în temeiurile de drept stabilite de aceste instanțe. Intimata SC Biroul de Turism pentru Tineret SA a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, declararea nulității recursului pentru lipsa semnăturii, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul M.G.A. a formulat cerere de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea dosarelor nr. 1354/212/2009 și nr. 1449/118/2009. Intimata SC Biroul de Turism pentru Tineret SA a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare, solicitând respingerea cererii de suspendare ca inadmisibilă. Pe fondul cererii a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată. Recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M.G.A. și excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului M.G.A. pentru reclamanta S.C. V.R.

S.R.L. au fost soluționate greșit de instanța de fond și instanța de apel. În mod nelegal instanțele au soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului reținând că reclamantul nu se legitimează procesual activ, având în vedere principiul unanimității potrivit cu care nici un act nu poate fi înfăptuit cu privire la un bun, privit în materialitatea sa fără acordul unanim al copărtașilor și în consecință acțiunea fiind întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcției și pe cel de folosință asupra terenului, ambele exercitate în condiții de comunitate, acțiunea aparține împreună titularilor dreptului de proprietate comună. Regula unanimității este o construcție jurisdicțională ce nu decurge dintr-o dispoziție procedurală specifică, ce poate duce la limitări ale dreptului de acces la o instanță.

Se apreciază în jurisprudența CEDO că art .6 § 1 îi garantează fiecăruia dreptul ca o instanță să ia act de orice contestație legată de drepturile și obligațiile sale cu caracter civil, însă dreptul de acces la o instanță nu este absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă prin însăși natura sa o reglementare din partea statului. Cu toate acestea, limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. Mai mult decât atât ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (Hotărârea din 14 decembrie 2006 în cauza Lupaș și alții împotriva României).

Ținând cont de circumstanțele speciale ale speței, de refuzul coproprietarului de a se alătura acțiunii, de existența unei hotărâri judecătorești – sentința nr. 23281/2010 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 1354/212/2009 prin care se atribuie reclamantului construcția situată în Costinești vila Belvedere B3, Județul Constanța, compusă din parter și etaj și de existența dosarului nr. 1449/118/2009 în care s-a pronunțat sentința 6849/COM din 30 noiembrie 2010 de Tribunalul Constanța și s-a dispus excluderea pârâtei M.L. din SC V.R. SRL, asociatul rămas M.G.A. deținând întreg capitalul social, regula unanimității reprezintă un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de obținere a proprietății, respectiv de obligare a pârâtei de a vinde un teren, obiect al dreptului de folosință din cadrul dreptului de superficie, proprietate comună.

În lumina acestor considerente, se apreciază că aplicarea strictă a regulii unanimității i-a impus reclamantului o sarcină disproporționată ce l-a privat de orice posibilitate clară și concretă de a obține examinarea de către instanțe a cererii lui întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcției și pe cel de folosință asupra terenului, aducând astfel atingere substanței însăși a dreptului său de acces la o instanță și o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția CEDO. Și excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantului M.G.A. pentru S.C. V.R. S.R.L. este nefondată în raport cu hotărârea 6849/COM din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului Constanța prin care s-a dispus excluderea asociatei M.L.

din S.C. V.R. S.R.L., asociatul rămas M.G.A. deținând întreg capitalul social, hotărâre care are caracter executoriu. Totodată se reține în acest sens că prin încheierile din 18 mai 2011 și din 14 septembrie 2011 pronunțate în dosarul nr. 1449/118/2009 Curtea de Apel Constanța, dând eficiență caracterului executoriu al hotărârii nr. 6849/COM din 30 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța a constatat că M.G.A. își justifică calitatea de reprezentant al societății comerciale și a admis excepția lipsei calității de reprezentant a S.C. V.R. S.R.L pentru M.L. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea este afectată de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a admite recursul declarat de reclamanții M.G.A. și S.C. V.R. S.R.L., a casa decizia și sentința și a trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.G.A. și S.C. V.R. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 114/COM din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și sentința civilă nr. 6266 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului Constanța, secția comercială, și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2011.