ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2881/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2881/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 29 septembrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 4076/118

din 15 aprilie 2009 reclamantul M.G.A., în nume propriu și în calitate de

director și asociat al SC V.R. SRL Costinești a solicitat instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru

Tineret SA București să dispună, în principal obligarea pârâtei să încheie

contractul de vânzare cumpărare asupra suprafeței de 2115,46 mp aflat în

folosința SC V.R. SRL Costinești, sub sancțiunea de daune cominatorii de 500

lei pe zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea

obligației sau în subsidiar obligarea pârâtei de a încheia sau prelungi

contractul de închiriere asupra suprafeței de 2115,46 mp aflat în folosința SC V.R.

SRL Costinești în baza contractului nr. 106 din 3 februarie 2004, sub

sancțiunea de daune cominatorii de 500 lei pe zi de la data rămânerii

definitive a hotărârii și până la executarea obligației, cu obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivare, s-a

arătat că, în fapt, în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la

BNP C.B. la data de 28 martie 2002 sub nr. 1472 numiții M.G.A. și M.L. au

devenit proprietarii imobilului Vila Belvedere B3, dobândind și dreptul de

folosință asupra terenului aferent construcției în suprafață de 2115,46 mp.

Vila Belvedere B3 face ulterior obiectul contractului de comodat încheiat între

soții M. și SC V.R. SRL, care în calitate de comodatară, are un drept de

administrare și exploatare .

Astfel, reclamanta a

încheiat cu pârâta contracte de închiriere succesive, ultimul la data de 3

februarie 2004 pentru o perioadă de 5 ani. La expirarea acestui din urmă

contract pârâta a notificat pe reclamantă să predea terenul, neînțelegând să mai

prelungească contractul.

Reclamanții au

notificat-o pe pârâtă pentru a finaliza formalitățile de vânzare a terenului în

temeiul prevederilor art. 12 din Legea nr. 346/2004, iar poziția pârâtei este

în totală contradicție cu actele emise anterior în cadrul procesului de

privatizare .

Prin sentința civilă

nr. 6266 din 21 octombrie 2009 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată

excepția netimbrării acțiunii; a respins ca nefondată excepția

inadmisibilității acțiunii ca urmare a lipsei concilierii prealabile; a admis

excepția lipsei calității procesual active a reclamantului M.G.A.; a admis

excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului M.G.A. pentru

reclamanta SC V.R. SRL. Totodată a respins ca fiind formulată de o persoană

lipsită de calitate procesual activă acțiunea comercială introdusă de

reclamantul M.G.A. în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru

Tineret SA, București și a anulat pentru lipsa calității de reprezentant

acțiunea comercială introdusă de reclamanta SC V.R. SRL prin reprezentant M.G.A.

în contradictoriu cu pârâta SC Biroul de Turism pentru Tineret SA.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut că ambele capete de cerere vizează

îndeplinirea de către pârâtă a unor obligații de a face, care nu sunt evaluabile

în bani, fiind supuse din punct de vedere al Legii 146/1997 unei taxe judiciare

de timbru fixe, care a fost achitată anterior înregistrării cererii pe rolul

Tribunalului Constanța. Prin urmare, cererea a fost legal timbrată, aspect

constatat de instanță încă de la primul termen de judecată.

Nici cererea de

obligare la plata de daune cominatorii nu poate fi supusă unui alt tratament,

cât timp acestea nu sunt evaluate, în caz de admitere a cererii, cuantumul lor

urmând a fi stabilit ulterior în cadrul unei acțiuni separate, când este

cunoscut și momentul până la care se calculează.

Acest caracter al

acțiunii ca fiind neevaluabil în bani a făcut ca și excepția inadmisibilității

acțiunii să fie nefondată, pentru că prevederile art. 720

1

C. proc.

civ. se aplică doar cererilor evaluabile în bani, iar nu tuturor cererilor

formulate în materie comercială.

A

cțiunea prin care se urmărește obligarea pârâtei de a vinde

un terenul obiect al dreptului de folosință din cadrul dreptului de superficie,

proprietate comună nu poate fi introdusă de un singur coproprietar dat fiind că

acesta nu este îndreptățit să acționeze în acest sens în temeiul cotei sale

părți ideale. Fiind întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcției și

pe cel de folosință asupra terenului, ambele exercitate în condiții de

comunitate, acțiunea aparține împreună titularilor dreptului de proprietate

comună.

Cât

privește capătul de cerere subsidiar, instanța a constatat că reclamantul nu

își justifică legitimarea procesuală de a solicita în nume propriu prelungirea

contractului de închiriere dintre coreclamant și pârâtă, nici chiar prin prisma

calității sale de asociat în cadrul SC V.R. SRL, întrucât față de acest

contract și în raport de principiul relativității efectelor contractelor

bilaterale, este un terț, fără drepturi și obligații născute din respectiva

convenție.

Prin urmare, instanța

a admis excepția lipsei calității procesual active a reclamantului M.G.A. și a

respins acțiunea formulată de acesta ca fiind introdusă de o persoană lipsită de

calitate procesual activă.

Referitor la excepția

lipsei calității de reprezentant al reclamantului M.G.A. pentru SC V.R. SRL,

instanța a constatat că potrivit mențiunilor din certificatul constatator emis

de ORC de pe lângă Tribunalul Constanța administrarea societății se face de M.L.,

care potrivit art. 75 din Legea 31/1990 asigură atât conducerea persoanei

juridice, cât și reprezentarea ei în relațiile cu terții. Calitatea de director

a reclamantului M.G.A. nu îi conferă dreptul acestuia de a reprezenta

societatea în fața instanței de judecată, iar acest drept nu decurge nici din

calitatea sa de asociat.

Dispozițiile

Hotărârii AGEA din 6 ianuarie 2009 nu pot fi invocate în susținerea calității

de reprezentant, întrucât această hotărâre nu a fost supusă formalităților de

publicitate cerute de Legea nr. 31/1990 pentru a deveni opozabilă.

În consecință, în

temeiul art. 161 C. proc. civ., dat fiind că pentru reclamanta SC V.R. SRL nu

s-a făcut dovada calității de reprezentant a coreclamantului M.G.A., instanța a

admis excepția și a anulat cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei

soluții a formulat apel reclamantul M.G.A. în nume propriu și în calitate de

director și asociat al SC V.R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Prin decizia civilă

nr. 114/COM din 20 septembrie 2010 Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat

apelul comercial formulat de reclamanții M.G.A. în nume propriu și S.C. V.R.

S.R.L. prin M.G.A.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut că în mod corect tribunalul a apreciat ca

reclamantul nu se legitimează procesual activ. Atât timp cât reclamantul nu

urmărește să încheie cu pârâta, în nume propriu, unul din contractele arătate,

nici calitatea de coproprietar asupra vilei Belvedere nu îi conferă

reclamantului calitate procesuală activă în acțiunea dedusă judecății.

De asemenea, nici

calitatea de asociat al reclamantului la SC V.R. SRL nu îi conferă calitate

procesuală activă în prezenta acțiune raporturile sale cu societatea fiind

supuse dispozițiilor legale din Legea societăților comerciale și nu fac

obiectul prezentului litigiu.

În condițiile în care

reclamantul are calitatea doar de asociat nefiind și administrator, acesta avea

dreptul să reprezinte societate în proces doar în baza unei împuterniciri date

în acest sens de administrator sau hotărâtă în AGA.

Prin urmare, în lipsa

unei reprezentări legale reclamantul trebuia să facă dovada existenței unei

împuterniciri din care să rezulte fără echivoc voința prealabilă a societății

de a fi reprezentată în prezentul litigiu.

Astfel, reținând că

reclamantul nu face dovada calității de reprezentant al societății instanța a

apreciat neîntemeiată și această critică.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamantul M.G.A. în nume propriu și în calitate de

director al S.C. V.R. S.R.L. invocând motivele de nelegalitate prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei, modificarea în parte a sentinței civile nr. 6266

din 21 octombrie 2009, rejudecarea cauzei și respingerea excepției lipsei

calității procesuale active, cât și a excepției lipsei calității de

reprezentant și pe cale de consecință trimiterea cauzei Tribunalului Constanța,

secția comercială, spre soluționare a fondului, cu cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea în

fapt a recursului, recurenta a susținut în esență următoarele:

- Față de hotărârile

judecătorești pronunțate în dosarul nr. 1354/212/2009 al Judecătoriei Constanța

având ca obiect partaj judiciar al bunurilor comune, care include și bunul

imobiliar Vila Belvedere B3 și dosarul nr. 1449/118/2009 al Tribunalului

Constanța având ca obiect excludere asociat M.L. se impunea respingerea

excepției lipsei calității procesuale active, cât și a excepției lipsei

calității de reprezentant al S.C. V.R. S.R.L.

- Susținerea că M.G.A.

are calitatea de coproprietar asupra vilei Belvedere și că acest fapt nu îi

conferă calitate procesuală activă nu mai poate fi primită de vreme ce este

stabilit prin hotărâre judecătorească că acest imobil îi revine.

- Nu poate fi primită

nici susținerea că nu avea dreptul să reprezinte societatea în proces decât în

baza unei împuterniciri date în acest sens de administrator, astfel că nu se

face dovada calității de reprezentant al societății, întrucât tot prin hotărâre

judecătorească s-a dispus excluderea numitei M.L. din cadrul societății,

asociatul rămas M.G.A. deținând întreg capitalul social.

- Nelegalitatea

hotărârilor atacate constă tocmai în faptul că situațiile reale de fapt nu se

circumscriu în temeiurile de drept stabilite de aceste instanțe.

Intimata SC Biroul de

Turism pentru Tineret SA a formulat întâmpinare, solicitând, în principal,

declararea nulității recursului pentru lipsa semnăturii, în subsidiar,

respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul M.G.A. a

formulat cerere de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C.

proc. civ. până la soluționarea dosarelor nr. 1354/212/2009 și nr.

1449/118/2009.

Intimata SC Biroul de

Turism pentru Tineret SA a invocat excepția autorității de lucru judecat în

ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare, solicitând respingerea

cererii de suspendare ca inadmisibilă. Pe fondul cererii a solicitat

respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Recursul este fondat

pentru considerentele ce vor fi arătate.

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului M.G.A. și excepția lipsei calității

de reprezentant a reclamantului M.G.A. pentru reclamanta S.C. V.R. S.R.L. au

fost soluționate greșit de instanța de fond și instanța de apel.

În mod nelegal

instanțele au soluționat excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului reținând că reclamantul nu se legitimează procesual activ, având

în vedere principiul unanimității potrivit cu care nici un act nu poate fi

înfăptuit cu privire la un bun, privit în materialitatea sa fără acordul unanim

al copărtașilor și în consecință acțiunea fiind întemeiată pe dreptul de

proprietate asupra construcției și pe cel de folosință asupra terenului, ambele

exercitate în condiții de comunitate, acțiunea aparține împreună titularilor

dreptului de proprietate comună.

Regula unanimității

este o construcție jurisdicțională ce nu decurge dintr-o dispoziție procedurală

specifică, ce poate duce la limitări ale dreptului de acces la o instanță. Se

apreciază în jurisprudența CEDO că art .6 § 1 îi garantează fiecăruia dreptul

ca o instanță să ia act de orice contestație legată de drepturile și

obligațiile sale cu caracter civil, însă dreptul de acces la o instanță nu este

absolut. El poate da ocazia unor limitări implicit admise, deoarece el reclamă

prin însăși natura sa o reglementare din partea statului. Cu toate acestea,

limitările aplicate nu pot restrânge accesul deschis individului de o manieră

sau într-o asemenea măsură încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa.

Mai mult decât atât ele nu se conciliază cu art. 6 § 1 decât dacă urmăresc un

scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între

mijloacele utilizate și scopul vizat (Hotărârea din 14 decembrie 2006 în cauza

Lupaș și alții împotriva României).

Ținând cont de

circumstanțele speciale ale speței, de refuzul coproprietarului de a se alătura

acțiunii, de existența unei hotărâri judecătorești – sentința nr. 23281/2010

pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul nr. 1354/212/2009 prin care se

atribuie reclamantului construcția situată în Costinești vila Belvedere B3,

Județul Constanța, compusă din parter și etaj și de existența dosarului nr. 1449/118/2009

în care s-a pronunțat sentința 6849/COM din 30 noiembrie 2010 de Tribunalul

Constanța și s-a dispus excluderea pârâtei M.L. din SC V.R. SRL, asociatul

rămas M.G.A. deținând întreg capitalul social, regula unanimității reprezintă

un obstacol insurmontabil pentru orice tentativă viitoare de obținere a

proprietății, respectiv de obligare a pârâtei de a vinde un teren, obiect al

dreptului de folosință din cadrul dreptului de superficie, proprietate comună.

În lumina acestor

considerente, se apreciază că aplicarea strictă a regulii unanimității i-a

impus reclamantului o sarcină disproporționată ce l-a privat de orice

posibilitate clară și concretă de a obține examinarea de către instanțe a

cererii lui întemeiată pe dreptul de proprietate asupra construcției și pe cel

de folosință asupra terenului, aducând astfel atingere substanței însăși a dreptului

său de acces la o instanță și o încălcare a art. 6 § 1 din Convenția CEDO.

Și excepția lipsei

calității de reprezentant al reclamantului M.G.A. pentru S.C. V.R. S.R.L. este

nefondată în raport cu hotărârea 6849/COM din 30 noiembrie 2010 a Tribunalului

Constanța prin care s-a dispus excluderea asociatei M.L. din S.C. V.R. S.R.L.,

asociatul rămas M.G.A. deținând întreg capitalul social, hotărâre care are

caracter executoriu.

Totodată se reține în

acest sens că prin încheierile din 18 mai 2011 și din 14 septembrie 2011

pronunțate în dosarul nr. 1449/118/2009 Curtea de Apel Constanța, dând

eficiență caracterului executoriu al hotărârii nr. 6849/COM din 30 noiembrie

2010 pronunțată de Tribunalul Constanța a constatat că M.G.A. își justifică

calitatea de reprezentant al societății comerciale și a admis excepția lipsei

calității de reprezentant a S.C. V.R. S.R.L pentru M.L.

Pentru considerentele

expuse se apreciază că hotărârea este afectată de motivul de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta

Curte urmează a admite recursul declarat de reclamanții M.G.A. și S.C. V.R.

S.R.L., a casa decizia și sentința și a trimite cauza spre rejudecare la prima

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții M.G.A. și S.C. V.R. S.R.L. împotriva deciziei civile

nr. 114/COM din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și sentința civilă nr. 6266 din 21 octombrie 2009 a Tribunalului

Constanța, secția comercială, și trimite cauza spre rejudecare la prima

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 septembrie 2011.