ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2043/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, secția comercială, sub nr. 5953/118 din 30 octombrie 2008, reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâta SC. C.F.D.P. SA solicitând anularea hotărârii adoptată la data de 26 septembrie 2008 de adunarea generală extraordinară a acționarilor și radierea mențiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerțului în baza acestei hotărâri. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că în adunarea generală extraordinară a acționarilor din data de 26 septembrie 2008 a fost discutată modificarea actului constitutiv al societății, respectiv art. 12.3, 12.4, 12.5, art. 13.1, art. 13.3, art. 14 și art. 17 cu încălcarea art. 113 și art. 117 din Legea nr. 31/1990 și art. 12.3 din actul constitutiv.

La data de 19 decembrie 2008, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii în anulare. La termenul din 12 februarie 2009, reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei sale de interes în promovarea acțiunii susținând că interesul societar era acela al adoptării unei hotărâri care să respecte dispozițiile imperative ale legii și actului constitutiv. Prin sentința civilă nr. 85/ COM din 16 aprilie 2009, Tribunalul Constanța a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes a reclamantului I.V. în promovarea acțiunii invocată de pârâta SC C.F.D.P. SA Constanța și a admis, în parte, cererea reclamantului.

A constatat nulitatea hotărârii adoptate la data de 26 septembrie 2008 de adunarea generală extraordinară a acționarilor societății pârâte și a respins capătul de cerere privind radierea mențiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerțului în baza hotărârii din 26 septembrie 2008, ca nefondat; a obligat pârâta la plata sumei de 3.039,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant. Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii a reținut că, potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a cționarul care atacă o hotărâre adoptată de adunarea generală nu trebuie să facă dovada interesului propriu, întrucât acțiunea în anulare reglementată de textul de lege enunțat este o acțiune socială, exercitată exclusiv în interesul societății și al acționarilor și nu în scopul valorificării interesului personal al acționarului.

În ce privește fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului instanța a reținut, în esență, că hotărârea este nelegală, deoarece convocarea acționarilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 117 alin. (2), (3) și (4), nefiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de lege pentru expedierea scrisorilor recomandate acționarilor, în vederea convocării A.G.E.A. cât și a conținutului ordinii de zi care a fost completat fără a fi încunoștiințați toți acționarii. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâta SC C.F.D.P. SA Constanța, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingeri acțiunii, ca nefondată. Prin decizia civilă nr. 98/ COM din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, deoarece excepția lipsei de interes a fost corect rezolvată față de asigurarea respectării dispozițiilor legale în adoptarea unui act de voință societară, astfel încât să nu fie prejudiciat niciunul dintre acționarii respectivei entități juridice. De asemenea, adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală extraordinară a acționarilor unei societăți comerciale pe acțiuni în condiții de legalitate presupune, neîndoielnic, respectarea dreptului la informare cu privire la ordinea de zi propusă pentru acea ședință, drept pe care îl au deopotrivă toți acționarii, fără a distinge între aceștia.

Efectuarea convocării la date diferite, fără asigurarea în mod unitar pentru întreaga structură a acționariatului, a respectării termenului de 30 de zile între data aducerii la cunoștință a convocatorului și data stabilită pentru ședință, încalcă prevederile statuate în cuprinsul art. 117, alin. (4) din Legea nr. 31/1990, hotărârea A.G.E.A. votată în aceste condiții, având un caracter nelegal. Totodată, deși apelanta SC C.F.D.P. SA Constanța a criticat cele reținute de prima instanță, referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează procedura de completare a ordinii de zi pentru ședința A.G.E.A.

din 26 septembrie 2008, susținând că aceste propuneri ulterioare de modificare a actului constitutiv au fost aduse la cunoștința acționarilor prin publicitate în termenul prevăzut de lege, la dosarul cauzei nu s-a depus dovada publicării acestor propuneri într-un ziar de largă răspândire, cu cel puțin 10 zile înainte de data ședinței, extrasul aflat la fila 26 nefiind apt a reliefa data certă pretinsă de apelantă a fi 13 septembrie 2008. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, în termenul legal, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

și a susținut fără a structura motivele de fapt prin raportare la cele două temeiuri legale invocate, că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății și art. 117 alin. (2) și (4) din Legea nr. 31/1990, R deoarece, prin decizia din 23 august 2008, Consiliul de Administrație a dispus ca formă de convocare, scrisoarea recomandată la domiciliul acționarilor, toate acțiunile societății fiind nominative, iar în această situație legea nu prevede obligația respectării unui termen de 30 de zile și oricum trebuia să se țină cont de faptul că transmiterea scrisorilor recomandate s-a făcut începând cu 25 august care era o zi nelucrătoare până în 27 august, fiind incident art. 101 alin. (5) C. proc.

civ. Cât privește completarea ordinii de zi, acționarii au fost înștiințați printr-un ziar, asigurându-se, astfel, publicitatea. De asemenea, față de cererea de învestire a instanței de a se constata numai nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. din 26 septembrie 2008, instanța de apel trebuia să facă aplicarea art. 129 pct. 5 C. proc. civ. și să verifice soluționarea cauzei în aceste limite, orice modificare ulterioară fiind făcută peste termen. Cât privește respingerea excepției lipsei de interes, măsura este nelegală față de faptul că intimatul-reclamant nu mai este salariatul societății, păstrând doar calitatea de acționar și nu a suferit niciun prejudiciu. Referitor la cheltuielile de judecată a arătat că neexistând culpă procesuală, acestea nu trebuiau acordate.

Analizând recursul se găsește nefondat. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta prevede posibilitatea modificării hotărârii recurate atunci când instanța interpretând actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul vădit al acestuia, situație care nu se regăsește în cauză, obiectul învestirii instanței privind anularea unei hotărâri A.G.E.A., iar analizarea unor acte juridice cu valoare de probă la care face referire recurenta nu se circumscrie ipotezei prevăzută de acest text de lege. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând în primul rând aspectele care vizează procedura de judecată se constată că instanța de apel a analizat apelul în limitele învestirii primei instanțe, cu respectarea art. 295 C. proc.

civ. raportat la art. 129 alin. (5) C. proc. civ., aceasta din urmă, pronunțându-se în sensul admiterii doar în parte a cererii de chemare în judecată și a anulării A.G.E.A. din 26 septembrie 2008, încât, din această perspectivă, recurenta-pârâtă nici nu justifică interesul, nefiind vătămată. Cât privește soluția dată excepției invocate, chiar recurenta-pârâtă recunoaște că intimatul-reclamant are calitatea de acționar încât legal, instanța de apel a reținut că acesta are ca oricare alt acționar dreptul de a ataca hotărârea A.G.E.A. printr-o acțiune în anulare, nefiind ținut ca un terț să facă dovada interesului său, deoarece o asemenea cerință și-ar avea rostul într-o acțiune bazată pe un interes individual și nu în acțiunile cu caracter social.

În privința criticilor de nelegalitate care vizează fondul, se constată că instanța de apel a aplicat corespunzător dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, deoarece termenul legal de 30 de zile pentru convocare trebuia respectat față de toți acționarii și nu numai față de majoritatea prezentă în considerarea dreptului la egalitate de tratament, ceea ce nu rezultă în cauză, cel puțin în situația intimatului-reclamant iar dispozițiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt incidente. În privința modificării conținutului convocatorului, legal a reținut instanța de apel caracterul imperativ al normei legale în considerarea respectării dreptului la informare, într-un anumit termen și modalitate, condiții cumulative, nerespectate.

Cât privește obligarea la plata unor cheltuieli de judecată, acestea au fost acordate cu respectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. respingerea apelului acestei părți conferind intimatului-reclamant dreptul de a obține recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea căii de atac. Așa fiind, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F.D.P. SA Constanța prin administrator judiciar D.C.S.P.R.L. Constanța împotriva deciziei civile nr. 98/ COM din 7 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal , ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2010.