ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2043/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Constanța, secția comercială, sub nr. 5953/118 din 30 octombrie

2008, reclamantul I.V. a chemat în judecată pe pârâta

SC. C.F.D.P. SA

solicitând anularea

hotărârii adoptată la data de 26 septembrie 2008 de adunarea generală extraordinară

a

acționarilor și radierea mențiunilor

efectuate la Oficiul Registrului Comerțului în

baza acestei hotărâri.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că în adunarea generală extraordinară a acționarilor din

data de 26 septembrie 2008 a fost discutată modificarea actului constitutiv al

societății, respectiv art. 12.3, 12.4, 12.5, art. 13.1, art. 13.3, art. 14 și art.

17 cu

încălcarea art. 113 și art. 117 din

Legea nr. 31/1990 și art. 12.3 din actul constitutiv.

La data de 19

decembrie 2008, pârâta a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului în

formularea acțiunii în anulare.

La termenul din 12

februarie 2009, reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei sale de

interes în promovarea acțiunii susținând că interesul societar era acela al

adoptării unei hotărâri care să respecte dispozițiile imperative ale legii și

actului constitutiv.

Prin

sentința civilă nr. 85/ COM din 16 aprilie 2009, Tribunalul Constanța a

respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes a reclamantului I.V. în

promovarea acțiunii

invocată de pârâta

SC

C.F.D.P. SA

Constanța

și a admis, în parte, cererea reclamantului.

A constatat nulitatea

hotărârii adoptate la data de 26 septembrie 2008 de adunarea generală

extraordinară a acționarilor societății pârâte și a respins capătul de cerere

privind radierea mențiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerțului în

baza hotărârii din 26 septembrie 2008, ca nefondat; a obligat pârâta la plata

sumei de 3.039,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamant.

Analizând cu

prioritate excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii a reținut că,

potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, a

cționarul care atacă o hotărâre adoptată de adunarea generală nu

trebuie să facă dovada interesului propriu, întrucât acțiunea în anulare

reglementată de textul

de lege enunțat este o acțiune socială,

exercitată exclusiv în interesul societății și al acționarilor și nu în scopul

valorificării interesului personal al acționarului.

În ce privește fondul

cauzei, din actele și lucrările dosarului instanța a reținut, în esență, că

hotărârea este nelegală, deoarece

convocarea

acționarilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative

ale art. 117

alin. (2), (3) și (4), nefiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de

lege pentru expedierea scrisorilor recomandate acționarilor, în vederea

convocării A.G.E.A. cât și a conținutului ordinii de zi care a fost completat

fără a fi încunoștiințați toți acționarii.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel pârâta SC C.F.D.P. SA

Constanța, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul

respingeri

acțiunii,

ca nefondată.

Prin decizia

civilă nr. 98/ COM

din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, contencios administrativ și fiscal a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre

legală, deoarece excepția lipsei de interes a fost corect rezolvată față de

asigurarea

respectării dispozițiilor legale în adoptarea unui act de voință societară,

astfel încât să nu

fie prejudiciat niciunul dintre acționarii respectivei entități juridice.

De asemenea,

adoptarea unei hotărâri de către adunarea generală extraordinară a acționarilor

unei societăți comerciale pe acțiuni în condiții de legalitate presupune,

neîndoielnic, respectarea dreptului la informare cu privire la ordinea de zi

propusă pentru acea ședință, drept pe care îl au deopotrivă toți acționarii,

fără a distinge între aceștia. Efectuarea convocării la date diferite, fără

asigurarea

în mod unitar pentru întreaga

structură a acționariatului, a respectării

termenului de 30 de zile

între data aducerii la cunoștință a convocatorului și data stabilită pentru

ședință, încalcă prevederile statuate în cuprinsul art. 117, alin. (4) din

Legea nr. 31/1990, hotărârea A.G.E.A. votată în aceste condiții, având un

caracter nelegal.

Totodată, deși

apelanta SC C.F.D.P. SA Constanța a criticat cele reținute de prima instanță,

referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează procedura de

completare a ordinii de zi pentru ședința A.G.E.A. din 26 septembrie 2008,

susținând că aceste propuneri ulterioare de

modificare a actului constitutiv au fost

aduse la cunoștința

acționarilor prin publicitate în termenul prevăzut de lege, la dosarul cauzei

nu s-a depus dovada publicării acestor propuneri într-un ziar de largă

răspândire, cu cel puțin 10 zile înainte de data ședinței, extrasul aflat la

fila 26 nefiind apt a reliefa data certă pretinsă de apelantă a fi 13

septembrie 2008.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs pârâta, în termenul legal, invocând motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a susținut fără a

structura motivele de fapt prin raportare la cele două temeiuri legale

invocate, că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății și art. 117 alin.

(2) și (4) din Legea nr. 31/1990, R deoarece, prin decizia din 23 august 2008,

Consiliul de Administrație a dispus ca formă de convocare, scrisoarea

recomandată la domiciliul acționarilor, toate acțiunile societății fiind

nominative, iar în această situație legea nu prevede obligația respectării unui

termen de 30 de zile și oricum trebuia să se țină cont de faptul că

transmiterea scrisorilor recomandate s-a făcut începând cu 25 august care era o

zi nelucrătoare până în 27 august, fiind incident art. 101 alin. (5) C. proc.

civ.

Cât privește

completarea ordinii de zi, acționarii au fost înștiințați printr-un ziar,

asigurându-se, astfel, publicitatea.

De asemenea, față de

cererea de învestire a instanței de a se constata numai nulitatea absolută a

hotărârii A.G.E.A. din 26 septembrie 2008, instanța de apel trebuia să facă

aplicarea art. 129 pct. 5 C. proc. civ. și să verifice soluționarea cauzei în

aceste limite, orice modificare ulterioară fiind făcută peste termen.

Cât privește

respingerea excepției lipsei de interes, măsura este nelegală față de faptul că

intimatul-reclamant nu mai este salariatul societății, păstrând doar calitatea

de acționar și nu a suferit niciun prejudiciu.

Referitor la

cheltuielile de judecată a arătat că neexistând culpă procesuală, acestea nu

trebuiau acordate.

Analizând recursul se

găsește nefondat.

În privința motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta prevede

posibilitatea modificării hotărârii recurate atunci când instanța interpretând

actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul vădit al

acestuia, situație care nu se regăsește în cauză, obiectul învestirii instanței

privind anularea unei hotărâri A.G.E.A., iar analizarea unor acte juridice cu

valoare de probă la care face referire recurenta nu se circumscrie ipotezei

prevăzută de acest text de lege.

În privința motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând în primul rând

aspectele care vizează procedura de judecată se constată că instanța de apel a

analizat apelul în limitele învestirii primei instanțe, cu respectarea art. 295

C. proc. civ. raportat la art. 129 alin. (5) C. proc. civ., aceasta din urmă,

pronunțându-se în sensul admiterii doar în parte a cererii de chemare în

judecată și a anulării A.G.E.A. din 26 septembrie 2008, încât, din această

perspectivă, recurenta-pârâtă nici nu justifică interesul, nefiind vătămată.

Cât privește soluția

dată excepției invocate, chiar recurenta-pârâtă recunoaște că intimatul-reclamant

are calitatea de acționar încât legal, instanța de apel a reținut că acesta are

ca oricare alt acționar dreptul de a ataca hotărârea A.G.E.A. printr-o acțiune

în anulare, nefiind ținut ca un terț să facă dovada interesului său, deoarece o

asemenea cerință și-ar avea rostul într-o acțiune bazată pe un interes

individual și nu în acțiunile cu caracter social.

În privința

criticilor de nelegalitate care vizează fondul, se constată că instanța de apel

a aplicat corespunzător dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, deoarece

termenul legal de 30 de zile pentru convocare trebuia respectat față de toți

acționarii și nu numai față de majoritatea prezentă în considerarea dreptului

la egalitate de tratament, ceea ce nu rezultă în cauză, cel puțin în situația

intimatului-reclamant iar dispozițiile art. 101 alin. (5) C. proc. civ. nu sunt

incidente.

În privința

modificării conținutului convocatorului, legal a reținut instanța de apel

caracterul imperativ al normei legale în considerarea respectării dreptului la

informare, într-un anumit termen și modalitate, condiții cumulative,

nerespectate.

Cât privește

obligarea la plata unor cheltuieli de judecată, acestea au fost acordate cu

respectarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. respingerea apelului acestei

părți conferind intimatului-reclamant dreptul de a obține recuperarea

cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea căii de atac.

Așa fiind, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

pârâta SC C.F.D.P. SA Constanța prin administrator judiciar D.C.S.P.R.L.

Constanța împotriva deciziei civile nr. 98/ COM din 7 octombrie 2009, pronunțată

de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal

,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

2 iunie 2010.