ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 7244/118/2008, reclamanta S.I.F. Transilvania SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC M.E. SA Olimp, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, să se dispună: I. Constatarea nulității absolute a Hotărârilor Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor adoptate de SC M.E. SA Olimp în data de 04 iulie 2008: - nr. 4 referitoare la aprobarea programului de acțiune în vederea continuării și finalizării programului de investiții aprobat în ședința A.G.E.A. din data de 08 noiembrie 2007; - nr. 5 referitoare la aprobarea actului constitutiv al societății actualizat, iar în subsidiar, să anuleze hotărârea de mai sus.

II. Comunicarea la Oficiul Registrului Comerțului Constanța a hotărârii pronunțate, conform art. 6-7 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului III. Radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor efectuate de pârâtă în baza hotărârii atacate prin prezenta, cu respectarea prevederilor Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului. IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei. Prin sentința civilă nr. 20/com din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, ca nefondată. A fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta ca nefondată.

Relativ la excepția lipsei de interes a cererii deduse judecății, în condițiile în care reclamanta a promovat acțiunea la interval de 3 zile după înregistrarea cererii de retragere, instanța a reținut următoarele: Interesul ca și condiție a acțiunii civile reprezintă folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, el trebuind a fi justificat atât la momentul promovării demersului judiciar, cât și ulterior acestei date, în legătură cu toate actele procedurale îndeplinite. În raport de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 care consacră posibilitatea atacării în instanță a hotărârilor apreciate nelegale sau contrare dispozițiilor statutare, interesul S.I.F. este justificat de intenția de a obține o sancționare judecătorească a hotărârilor pe care le consideră contrare legii sau interesului societar.

Cum interesul reclamantei în apărarea drepturilor sale societare s-a născut odată cu posibilitatea trecerii la executarea hotărârilor adoptat conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, iar „retragerea" din societate nu a primit o dezlegare irevocabilă, înscrisă și opozabilă conform art. 134 din Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 26/1990, excepția invocată de pârâtă a fost apreciată ca nefondată, fiind respinsă de instanță. În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 04 iulie 2008 a avut loc ședința A.G.E.A. SC M.E. SA Olimp având înscrise pe ordinea de zi 6 puncte de discuție printre care au figurat aprobarea programului de acțiune în vederea continuării și finalizării programului de investiții aprobat în ședința A.G.E.A.

din 08 noiembrie 2007 și aprobarea actului constitutiv actualizat conform prevederilor legale în vigoare și a hotărârilor A.G.A. adoptate până la data prezentă. Conform Hotărârii nr. 4 și 5 din 04 iulie 2008 s-au aprobat programul de acțiune în vederea continuării și finalizării programului de investiții aprobat în hotărârea A.G.E.A. din 08 noiembrie 2007, cu componentele expres nominalizate respectiv actul constitutiv actualizat. Reclamanta a votat împotrivă, invocând în susținerea acțiunii în anulare formulată conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată atât aspecte ce țin de nelegalitatea convocării și constituirii ședinței adunării, cât și aspecte ce țin de netemeinicia hotărârilor, caracterul abuziv și prejudicierea intereselor acționarilor minoritari.

Toate criticile formulate cu privire la nelegalitatea convocării și încălcarea dispozițiilor legale și statutare, a intereselor acționarilor sunt infirmate prin prezentarea, de către pârâtă, a documentației ce a stat la baza adoptării hotărârilor atacate. Sub aspect probator, conform art. 1169 C. civ., pârâta a făcut dovada respectării tuturor obligațiilor legale ce-i incumbă potrivit Legii nr. 31/l990 și a Legii nr. 297/2004 privind publicitatea convocatorului în vederea constituirii legale a ședinței A.G.E.A. din 04 iulie 2008. Prin prezentarea ziarului Cuget Liber din 09 iunie 2008, Buletinului C.N.V.M. din 04 iunie 2008 și M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008, pârâta a făcut dovada respectării întocmai a dispozițiilor art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, art. 224 alin. (2)-(4) din Legea nr. 297/2004, art. 113 și art. 1444 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006. Criticile reclamantei sub aspectul neconformării hotărârilor adoptate interesului societar, al acționarilor minoritari au fost considerate de asemenea nefondate și au fost înlăturate de instanță. Conform înscrisurilor depuse de pârâtă și care constituie documentația ce a stat la baza hotărârilor atacate, hotărârea nr. 4/2008 se constituie ca o punere în aplicare a unei strategii aprobată anterior, respectiv la data de 08 noiembrie 2007, măsurile adoptate reprezentând „o continuare și finalizare” a programului de investiții neatacat de reclamantă sub aspectul nelegalității sau al oportunității. În același context, adoptarea actelor constitutive noilor cerințe legale, reprezintă o măsură de respectare de către pârâtă, a legislației în materie, ce nu poate fi imputabilă, având în vedere disp.

art. l C. civ., art. 16 alin. (2) din Constituție. S-a imputat reclamantei atitudinea oscilantă și prejudiciabilă pentru interesul societar în condițiile în care în perioada 26 august 2008 (data formulării declarației de retragere) și 09 ianuarie 2009 (data formulării notificării de revocare a declarației de retragere) pârâta a demarat procedurile legale și a avansat cheltuieli pentru stabilirea drepturilor bănești cuvenite acționarului retras în scopul definitivării structurii participanților la capitalul social al SC M.E. SA, dând eficiență intenției exprese manifestate de S.I.F. de a se retrage din calitatea de acționar. Prin decizia civilă nr. 134/COM din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că din probele prezentate de pârâtă s-a făcut dovada respectării întocmai a dispozițiilor art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, convocatorul fiind publicat conform legii în ziarul local Cuget Liber din 09 iunie 2008, Buletinul C.N.V.M. din 04 iunie 2008 și M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008. A mai reținut, de asemenea, că: În cauză nu au fost formulate propuneri de modificare sau completare a actului constitutiv ci doar actualizarea lui în conformitate cu modificările aduse Legii nr. 31/1990 actualizat în temeiul art. 204 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, text de lege care dată publicat în Monitorul Oficial este opozabil tuturor, astfel că pârâta nu poate invoca necunoașterea dispozițiilor legale, cu caracter imperativ.

Apelanta susține în mod nejustificat că pârâta nu a respectat prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind menționarea explicită a tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării în condițiile în care modificarea obiectului principal de activitate s-a aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 22 aprilie 2008 A.G.E.A., publicată în M.Of., partea a IV-a. Apelanta a fost prezentă la A.G.E.A. din data de 22 aprilie 2008 votând împotrivă, hotărârea fiind aprobată cu majoritate de voturi și nu a atacat hotărârea de la data publicării ei în Monitorul Oficial, partea a IV-a, aceasta fiind în vigoare și în prezent. In ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 224 alin. (2)-(4) din Legea nr. 297/2004, art. 113 A alin. (1) lit. c) și art. 144 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006 Curtea a reținut că nu au nici o legătură cu legalitatea adoptării celor două hotărâri contestate și aceasta pentru că ele se referă la obligații ale societății care nu țin de momente prealabile sau concomitente adoptării hotărârilor. De altfel, cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau concomitentă adoptării hotărârii AGA pentru a-și produce efecte ori dispozițiile art. 224 alin. (5) din Legea nr. 297/2004 impun unei societăți tranzacționate pe piața de capital să informeze publicul în termen de 48 de ore de la apariția evenimentului, deci după adoptarea punctul de pe ordinea de zi, nefiind o cauză de nulitate a hotărârii din 4 iulie 2008. Nesocotirea acestor dispoziții ar atrage sancțiuni contravenționale în persoana societății nicidecum nu afectează legalitatea hotărârilor adoptate.

A reținut, de asemenea, respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 fiind ales un secretar de ședință din rândul acționarilor prezenți, acesta fiind P.I., reprezentant al acționarului semnificativ SC S.B.S. & C. SRL, în timp ce secretar tehnic a fost desemnat N.M. Din procesul verbal anexat, întocmit de secretarul desemnat, rezultă că acesta întrunește cerințele prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în sensul că prin el se constată îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale, acționarii prezenți, numărul acțiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, declarațiile făcute de reprezentanții acționarilor în ședință. Procesul verbal face proba în justiție cu privire la realitatea actelor, faptelor și operațiunilor consemnate până la înscrierea în fals și până la proba contrară pentru declarațiile participanților.

Data de înregistrare a fost propusă prin proiectul propus dezbaterilor, ca fiind 21 iulie 2008 și a figurat pe ordinea de zi la pct. 6, fiind votată de ambii reprezentanți ai acționarilor prezenți, deci inclusiv de reprezentantul S.I.F., astfel că orice critică din această perspectivă este inutilă. Împrejurarea că a fost întocmit un singur proces verbal nu afectează valabilitatea hotărârilor adoptate câtă vreme ceea ce se poate ataca în justiție potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 este hotărârea și nu procesul verbal. Reclamanta nu a demonstrat în ce fel votul acționarului semnificativ, cu ocazia adoptării celor două hotărâri, a fost exercitat cu rea credință și în detrimentul interesului societar sau al celorlalți acționari.

Apelanta nu a demonstrat că a fost împiedicată în vreun fel să solicite informații cu privire la aspectele invocate. De altfel, așa cum rezultă din procesul verbal de ședință reprezentantul S.I.F. a fost întrebat dacă societatea pe care o reprezintă are o soluție concretă de finalizare a investiției astfel cum a fost aprobată la 8 noiembrie 2007, acesta nefiind în măsură să prezinte vreo propunere concretă. Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 8 noiembrie 2007 s-a aprobat în unanimitate modificarea programului de investiții astfel că orice critică este neîntemeiată. Faptul că pârâta a înregistrat hotărârile A.G.E.A. la Oficiul Registrului Comerțului nu este de natură să atragă nulitatea absolută, nici măcar o nulitate relativă a hotărârilor, câtă vreme nu s-a arătat vreo vătămare în persoana apelantei, înregistrarea asigurând opozabilitatea față de terți, în ceea ce-i privește pe acționari fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Concluzionând, curtea de apel a reținut că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, criticile aduse de apelantă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia, motiv pentru care apelul a fost respins, ca nefondat. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține astfel că: I. Instanța de apel a apreciat legalitatea convocării A.G.E.A. prin publicarea convocatorului în ziarul local ,,Cugetul Liber” din data de 9 iunie 2008, prin raportare la textul art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990 și fără nicio referire la temeiul invocat de societatea sa – art. 144 care face trimitere la art. 113 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006, text legal care dispune în mod expres publicarea convocatorului într-un cotidian național. II. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, modificată, considerând total greșit și nefondat că în cauză nu au fost formulate propuneri de modificare sau completare a actului constitutiv, ci doar actualizarea lui în conformitate cu modificările aduse Legii nr. 31/1990. III. Instanța de apel a arătat că dispozițiile art. 224 alin. (2)-(4) din Legea nr. 297/2004, art. 113A alin. (1) lit. c) și art. 144 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 nu au nicio legătură cu legalitatea adoptării celor două hotărâri contestate și aceasta pentru că ele se referă la obligații ale societății care nu țin de momente prealabile sau concomitente adoptării hotărârii – reținere total nefondată, întrucât în niciun caz aspectele precizate nu sunt ulterioare adoptării A.G.A., cum greșit arată instanța, ci sunt ulterioare.

IV. Instanța de apel nu a analizat atent motivul de anulare referitor la încălcarea obligației consemnării în procesul verbal de ședință a conținutului în rezumat al hotărârilor adoptate și al procentului de vot cu care acestea au fost adoptate, conform art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține în esență că nu au fost respectate prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru că hotărârea curții de apel nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile părților și nu răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți. Astfel arată că nu au fost analizate susținerile privind încălcarea dreptului la informare, a faptului că în ședința A.G.E.A.

din data de 4 iulie 2008 nu a fost prezentat acționarilor un studiu de fezabilitate a programului de acțiune pe întregul proiect, nu au fost prezentate lucrările efectuate și costurile efectiv alocate pentru modernizările efectuate până la data ținerii A.G.E.A. Nu au fost verificate susținerile sale în raport de actul constitutiv „actualizat”, precum și alte aspecte ce au constituit o gravă încălcare a dreptului la informare a acționarilor și, de asemenea, susținerile privind încălcarea dispozițiilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, modificată, referitoare la exercitarea cu bună credință a drepturilor acționarilor. Recursul nu este fondat. Referitor la criticile formulate de recurenta prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. I. În ce privește susținerea potrivit căruia în mod greșit instanța de apel a apreciat legalitatea convocării prin publicarea convocatorului în ziarul local „Cuget Liber” din data de 9 iunie 2008, în temeiul art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, fără a face vreo referire la temeiul juridic invocat de societatea sa, respectiv art. 144 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 se constată că nu este întemeiată. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, „convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate”, or, atât timp cât pârâta a făcut dovada publicării convocatorului în ziarul local „Cuget Liber” din 9 iunie 2008, în Buletinul C.N.V.M.

din 4 iunie 2008 și în M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în mod corect instanța de apel a apreciat că pârâta și-a îndeplinit corespunzător această obligație. II. Referitor la susținerea potrivit căreia instanța de apel a făcut o greșită aplicare a art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 se constată că este, de asemenea neîntemeiată, în împrejurarea în care modificarea obiectului principal de activitate s-a aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 22 aprilie 2008 A.G.E.A., s-a publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a, reclamanta a fost prezentă la A.G.E.A. din 22 aprilie 2008 votând împotrivă, hotărârea fiind aprobată cu majoritate de voturi, dar reclamanta nu a atacat această hotărâre.

III. Nici susținerea conținută în cel de-al treilea motiv de recurs referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 113 A alin. (1) lit. c) din Regulamentul C.N.V.M., neluată în considerare de instanța de apel, nu poate fi primită, deoarece în mod judicios curtea de apel a apreciat că toate criticile formulate de reclamantă cu privire la nelegalitatea convocării și încălcarea dispozițiilor legale și statutare au fost infirmate prin prezentarea de către pârâtă a documentației ce a stat la baza hotărârii atacate. IV. În fine, nici ultima susținere întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nu este fondată, întrucât instanța de apel a reținut corect că procesul verbal întocmit de secretarul desemnat întrunește cerințele art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind constatarea îndeplinirii formalităților de convocare, data și locul adunării generale, acționarii prezenți, numărul acțiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, declarațiile făcute de reprezentanții acționarilor în ședință, iar acest proces verbal face proba în justiție a tuturor celor consemnate până la înscrierea în fals. Referitor la criticile formulate de recurentă prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Din examinarea hotărârii instanței de apel, în raport de actele dosarului și de susținerile formulate de recurentă sub acest aspect, rezultă că nu se confirmă o încălcare a dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. în sensul susținerilor recurentei, de vreme ce, pentru ca hotărârea să fie motivată, judecătorul nu este obligat să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți, ci să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns implicit tuturor argumentelor. În speță, se constată că în considerentele deciziei curții de apel sunt prezentate argumentele, cu trimitere la probele administrate, care au format convingerea instanței, răspunzându-se criticilor apelantei-reclamante. Contrar susținerilor recurentei se constată că au fost examinate criticile care în accepțiunea acesteia reprezintă o gravă încălcare a dreptului la informare, reținându-se că apelanta nu a demonstrat că a fost împiedicată în vreun fel să solicite informații cu privire la aspectele invocate, reprezentantul S.I.F.

nu a fost în măsură să prezinte o soluție concretă de finalizare a investiției atunci când a fost întrebat - astfel cum rezultă din procesul verbal de ședință, iar modificarea programului de investiții s-a aprobat în unanimitate prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 8 noiembrie 2007 – așa încât orice nemulțumire a recurentei sub acest aspect este nejustificată și inacceptabilă. De neacceptat este și susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, referitoare la exercitarea cu bună credință a drepturilor acționarilor, atât timp cât hotărârile A.G.E.A.

criticate au respectat dispozițiile art. 131 alin (1) și art. 136 1 din Legea nr. 31/1990, criticile reclamantei vizând neconformarea hotărârilor adoptate interesului societar al acționarilor minoritari în mod corect au fost înlăturate de ambele instanțe, iar pe de altă parte, instanțele au reținut de asemenea corect că dimpotrivă reclamantei i se poate reproșa o atitudine oscilantă și prejudiciabilă pentru interesul societar în legătură cu declarația de retragere și consecințele notificării de revocare a acesteia. Drept urmare, față de cele mai sus arătate, reținându-se că reclamanta nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ. să conducă la modificarea ori casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca fiind legală și se va respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV împotriva deciziei civile nr. 134/COM din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.