ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1691/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 7244/118/2008,

reclamanta S.I.F. Transilvania SA a chemat-o în judecată pe pârâta SC M.E. SA

Olimp, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, în

temeiul dispozițiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, să se

dispună:

I.

Constatarea nulității absolute a Hotărârilor Adunării

Generale Extraordinare a Acționarilor adoptate de SC M.E. SA Olimp în data de

04 iulie 2008:

- nr. 4 referitoare la aprobarea programului de acțiune în vederea continuării

și finalizării programului de investiții aprobat în ședința A.G.E.A. din data

de 08 noiembrie 2007;

- nr. 5 referitoare la aprobarea actului constitutiv al societății

actualizat, iar în subsidiar, să anuleze hotărârea de mai sus.

II.

Comunicarea la Oficiul Registrului Comerțului Constanța a

hotărârii pronunțate, conform art. 6-7 din Legea nr. 26/1990 privind Registrul

Comerțului

III.

Radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor efectuate

de pârâtă în baza hotărârii atacate prin prezenta, cu respectarea prevederilor

Legii nr. 26/1990

privind Registrul

Comerțului.

IV. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de

judecarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 20/com din 27 ianuarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost respinsă excepția lipsei de interes

a reclamantei în promovarea acțiunii, ca nefondată. A fost respinsă acțiunea

promovată de reclamanta ca nefondată.

Relativ la excepția lipsei de interes a cererii deduse judecății, în

condițiile în care reclamanta a promovat acțiunea la interval de 3 zile după

înregistrarea cererii de retragere, instanța a reținut următoarele:

Interesul ca și condiție a acțiunii civile reprezintă folosul practic

urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, el trebuind a fi justificat

atât la momentul promovării demersului judiciar, cât și ulterior acestei date,

în legătură cu toate actele procedurale îndeplinite.

În raport de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 care consacră

posibilitatea atacării în instanță a hotărârilor apreciate nelegale sau

contrare dispozițiilor statutare, interesul S.I.F. este justificat de intenția

de a obține o sancționare judecătorească a hotărârilor pe care le consideră

contrare legii sau interesului societar.

Cum interesul reclamantei în apărarea drepturilor sale societare s-a

născut odată cu posibilitatea trecerii la executarea hotărârilor adoptat

conform art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată, iar

„retragerea" din societate nu a primit o dezlegare irevocabilă, înscrisă

și opozabilă conform art. 134 din Legea nr. 31/1990 și Legea nr. 26/1990,

excepția invocată de pârâtă a fost apreciată ca nefondată, fiind respinsă de

instanță.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că la data de 04

iulie 2008 a avut loc ședința A.G.E.A. SC M.E. SA Olimp având înscrise pe

ordinea de zi 6 puncte de discuție printre care au figurat aprobarea programului

de acțiune în vederea continuării și finalizării programului de investiții

aprobat în ședința A.G.E.A. din 08 noiembrie 2007 și aprobarea actului

constitutiv actualizat conform prevederilor legale în vigoare și a hotărârilor

A.G.A. adoptate până la data prezentă.

Conform Hotărârii nr. 4 și 5 din 04 iulie 2008 s-au aprobat programul de

acțiune în vederea continuării și finalizării programului de investiții aprobat

în hotărârea A.G.E.A. din 08 noiembrie 2007, cu componentele expres

nominalizate respectiv actul constitutiv actualizat.

Reclamanta a votat împotrivă, invocând în susținerea acțiunii în anulare

formulată conform art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată atât aspecte ce

țin de nelegalitatea convocării și constituirii

ședinței adunării, cât și aspecte ce

țin de netemeinicia hotărârilor,

caracterul abuziv și prejudicierea intereselor acționarilor minoritari.

Toate criticile formulate cu privire la nelegalitatea convocării și

încălcarea dispozițiilor legale și statutare, a intereselor acționarilor sunt

infirmate prin prezentarea, de către pârâtă, a documentației ce a stat la baza

adoptării hotărârilor atacate.

Sub aspect probator, conform art. 1169 C. civ.,

pârâta a făcut dovada

respectării tuturor obligațiilor legale ce-i

incumbă potrivit Legii nr. 31/l990 și a Legii nr. 297/2004 privind publicitatea

convocatorului în vederea constituirii

legale a ședinței A.G.E.A. din 04 iulie 2008.

Prin prezentarea ziarului Cuget Liber din 09 iunie 2008, Buletinului C.N.V.M.

din 04 iunie 2008 și M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008, pârâta a făcut dovada

respectării întocmai a dispozițiilor art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990,

art. 224 alin. (2)-(4) din Legea nr. 297/2004, art. 113 și art. 1444 din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.

Criticile reclamantei sub aspectul neconformării hotărârilor adoptate

interesului societar, al acționarilor minoritari au fost considerate de

asemenea nefondate și au fost înlăturate de instanță.

Conform înscrisurilor depuse de pârâtă și care constituie documentația

ce a stat la baza hotărârilor atacate, hotărârea nr. 4/2008 se constituie ca o

punere în aplicare a unei strategii aprobată

anterior, respectiv la data de

08 noiembrie 2007, măsurile adoptate

reprezentând „o continuare și finalizare” a programului de investiții neatacat

de reclamantă sub aspectul nelegalității sau al oportunității.

În același context, adoptarea actelor constitutive noilor cerințe

legale, reprezintă o măsură de respectare de către pârâtă, a legislației în

materie, ce nu poate fi imputabilă, având în vedere disp. art. l C. civ., art. 16

alin. (2) din Constituție.

S-a imputat reclamantei atitudinea oscilantă și prejudiciabilă pentru interesul

societar în condițiile în care în perioada 26 august 2008 (data formulării

declarației de retragere) și 09 ianuarie 2009 (data formulării notificării de

revocare a declarației de retragere) pârâta a demarat procedurile legale și a

avansat cheltuieli pentru stabilirea drepturilor bănești cuvenite acționarului

retras în scopul definitivării structurii participanților la capitalul social

al SC M.E. SA, dând eficiență intenției exprese manifestate de S.I.F. de a se

retrage din

calitatea de acționar.

Prin decizia civilă nr. 134/COM din 4 noiembrie 2009, Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că din probele

prezentate de pârâtă s-a făcut dovada respectării întocmai a dispozițiilor art.

117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, convocatorul fiind publicat conform

legii în ziarul local Cuget Liber din 09 iunie 2008, Buletinul C.N.V.M. din 04

iunie 2008 și M.Of. nr. 3000 din 30 mai 2008.

A mai reținut, de asemenea, că:

În cauză nu au fost formulate propuneri de modificare sau completare a

actului constitutiv ci doar actualizarea lui în conformitate cu modificările

aduse Legii nr. 31/1990 actualizat în temeiul art. 204 alin. (4) din Legea nr.

31/1990, text de lege care dată publicat în Monitorul Oficial este opozabil

tuturor, astfel că pârâta nu poate invoca

necunoașterea dispozițiilor legale, cu

caracter imperativ.

Apelanta susține în mod nejustificat că pârâta nu a respectat

prevederile art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind menționarea explicită a

tuturor problemelor ce vor face obiectul dezbaterilor adunării în condițiile în

care modificarea obiectului principal de activitate s-a aprobat prin Hotărârea

nr. 1 din 22 aprilie 2008 A.G.E.A., publicată în M.Of., partea a IV-a.

Apelanta a fost prezentă la A.G.E.A. din data de 22 aprilie 2008 votând

împotrivă, hotărârea fiind aprobată cu majoritate de voturi și nu a atacat

hotărârea de la data publicării ei în Monitorul Oficial, partea a IV-a, aceasta

fiind în vigoare și în prezent.

In ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 224 alin. (2)-(4) din

Legea nr. 297/2004, art. 113 A alin. (1) lit. c) și art. 144 din Regulamentul C.N.V.M.

nr. 1/2006 Curtea a reținut că nu au nici o legătură cu legalitatea adoptării

celor două hotărâri contestate și aceasta pentru că ele se referă la obligații

ale societății care nu țin de momente prealabile sau concomitente adoptării

hotărârilor.

De altfel, cauza de nulitate trebuie să fie anterioară sau concomitentă

adoptării hotărârii AGA pentru a-și produce efecte ori dispozițiile art. 224 alin.

(5) din Legea nr. 297/2004 impun unei societăți tranzacționate pe piața de

capital să informeze publicul în termen de 48 de ore de la apariția

evenimentului, deci după adoptarea punctul de pe ordinea de zi, nefiind o cauză

de nulitate a hotărârii din 4 iulie 2008. Nesocotirea acestor dispoziții ar

atrage sancțiuni contravenționale în persoana societății nicidecum nu afectează

legalitatea hotărârilor adoptate.

A reținut, de asemenea, respectarea dispozițiilor art. 129 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 fiind ales un secretar de ședință din rândul acționarilor

prezenți, acesta fiind P.I., reprezentant al acționarului semnificativ SC

S.B.S. & C. SRL, în timp ce secretar tehnic a fost desemnat N.M.

Din procesul verbal anexat, întocmit de secretarul desemnat, rezultă că

acesta întrunește cerințele prevăzute de art. 131

alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în

sensul că prin el se constată

îndeplinirea formalităților de convocare, data și locul adunării generale,

acționarii prezenți, numărul acțiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile

luate, declarațiile făcute de reprezentanții acționarilor în ședință. Procesul

verbal face proba în justiție cu privire la realitatea actelor, faptelor și

operațiunilor consemnate până la înscrierea în fals și până la proba contrară

pentru declarațiile participanților.

Data de înregistrare a fost propusă prin proiectul propus dezbaterilor,

ca fiind 21 iulie 2008 și a figurat pe ordinea de zi la pct. 6, fiind votată de

ambii reprezentanți ai acționarilor prezenți, deci inclusiv de reprezentantul S.I.F.,

astfel că orice critică din această perspectivă este inutilă.

Împrejurarea că a fost întocmit un singur proces verbal nu afectează

valabilitatea hotărârilor adoptate câtă vreme ceea ce se poate ataca în

justiție potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 este hotărârea și nu procesul

verbal.

Reclamanta nu a demonstrat în ce fel votul acționarului semnificativ, cu

ocazia adoptării celor două hotărâri, a fost exercitat cu rea credință și în

detrimentul interesului societar sau al celorlalți acționari.

Apelanta nu a demonstrat că a fost împiedicată în vreun fel să solicite

informații cu privire la aspectele invocate. De altfel, așa cum rezultă din

procesul verbal de ședință reprezentantul S.I.F. a fost întrebat dacă

societatea pe care o reprezintă are o soluție concretă de finalizare a

investiției astfel cum a fost aprobată la 8 noiembrie 2007, acesta nefiind în

măsură să prezinte vreo propunere concretă.

Prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 8 noiembrie 2007 s-a aprobat în unanimitate

modificarea programului de investiții astfel că orice critică este neîntemeiată.

Faptul că pârâta a înregistrat hotărârile A.G.E.A. la Oficiul

Registrului

Comerțului nu este de natură să

atragă nulitatea absolută, nici măcar o nulitate

relativă a hotărârilor,

câtă vreme nu s-a arătat vreo vătămare în persoana apelantei, înregistrarea

asigurând opozabilitatea față de terți, în ceea ce-i privește pe acționari

fiind incidente dispozițiile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Concluzionând, curtea de apel a reținut că hotărârea tribunalului este

legală și temeinică, criticile aduse de apelantă nefiind de natură a atrage

modificarea acesteia, motiv pentru care apelul a fost respins, ca nefondat.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA

SA, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și

solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă susține astfel că:

I. Instanța de apel a apreciat legalitatea convocării A.G.E.A. prin

publicarea convocatorului în ziarul local ,,Cugetul Liber” din data de 9 iunie

2008, prin raportare la textul art. 117 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990

și fără nicio referire la temeiul invocat de societatea sa – art. 144 care face

trimitere la art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, text legal care

dispune în mod expres publicarea convocatorului într-un cotidian național.

II. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 117

alin. (7) din Legea nr. 31/1990, modificată, considerând total greșit și

nefondat că în cauză nu au fost formulate propuneri de modificare sau

completare a actului constitutiv, ci doar actualizarea lui în conformitate cu

modificările aduse Legii nr. 31/1990.

III. Instanța de apel a arătat că dispozițiile art. 224 alin. (2)-(4)

din Legea nr. 297/2004, art. 113A alin. (1) lit. c) și art. 144 din

Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 nu au nicio legătură cu legalitatea adoptării

celor două hotărâri contestate și aceasta pentru că ele se referă la obligații

ale societății care nu țin de momente prealabile sau concomitente adoptării

hotărârii – reținere total nefondată, întrucât în niciun caz aspectele

precizate nu sunt ulterioare adoptării A.G.A., cum greșit arată instanța, ci

sunt ulterioare.

IV. Instanța de apel nu a analizat atent motivul de anulare referitor la

încălcarea obligației consemnării în procesul verbal de ședință a conținutului în

rezumat al hotărârilor adoptate și al procentului de vot cu care acestea au

fost adoptate, conform art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă susține în esență că nu au fost respectate prevederile

art. 261 pct. 5 C. proc. civ., pentru că hotărârea curții de apel nu cuprinde toate

motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile părților și nu

răspunde în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți. Astfel

arată că nu au fost analizate susținerile privind încălcarea dreptului la

informare, a faptului că în ședința A.G.E.A. din data de 4 iulie 2008 nu a fost

prezentat acționarilor un studiu de fezabilitate a programului de acțiune pe

întregul proiect, nu au fost prezentate lucrările efectuate și costurile

efectiv alocate pentru modernizările efectuate până la data ținerii A.G.E.A. Nu

au fost verificate susținerile sale în raport de actul constitutiv

„actualizat”, precum și alte aspecte ce au constituit o gravă încălcare a

dreptului la informare a acționarilor și, de asemenea, susținerile privind

încălcarea dispozițiilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990,

modificată, referitoare la exercitarea cu bună credință a drepturilor

acționarilor.

Recursul nu este fondat.

Referitor la criticile formulate de recurenta prin invocarea dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

I. În ce privește susținerea potrivit căruia în mod greșit instanța de

apel a apreciat legalitatea convocării prin publicarea convocatorului în ziarul

local „Cuget Liber” din data de 9 iunie 2008, în temeiul art. 117 alin. (2) și (3)

din Legea nr. 31/1990, fără a face vreo referire la temeiul juridic invocat de

societatea sa, respectiv art. 144 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 se

constată că nu este întemeiată.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr.

31/1990, „convocarea se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV

și în unul dintre ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul

societății sau din cea mai apropiată localitate”, or, atât timp cât pârâta a

făcut dovada publicării convocatorului în ziarul local „Cuget Liber” din 9

iunie 2008, în Buletinul C.N.V.M. din 4 iunie 2008 și în M.Of. nr. 3000 din 30

mai 2008, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, în mod corect

instanța de apel a apreciat că pârâta și-a îndeplinit corespunzător această

obligație.

II. Referitor la susținerea potrivit căreia instanța de apel a făcut o

greșită aplicare a art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990 se constată că

este, de asemenea neîntemeiată, în împrejurarea în care modificarea obiectului

principal de activitate s-a aprobat prin Hotărârea nr. 1 din 22 aprilie 2008 A.G.E.A.,

s-a publicat în Monitorul Oficial partea a IV-a, reclamanta a fost prezentă la A.G.E.A.

din 22 aprilie 2008 votând împotrivă, hotărârea fiind aprobată cu majoritate de

voturi, dar reclamanta nu a atacat această hotărâre.

III. Nici susținerea conținută în cel de-al treilea motiv de recurs

referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 113 A alin. (1) lit. c) din

Regulamentul C.N.V.M., neluată în considerare de instanța de apel, nu poate fi

primită, deoarece în mod judicios curtea de apel a apreciat că toate criticile formulate

de reclamantă cu privire la nelegalitatea convocării și încălcarea

dispozițiilor legale și statutare au fost infirmate prin prezentarea de către

pârâtă a documentației ce a stat la baza hotărârii atacate.

IV. În fine, nici ultima susținere întemeiată pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată, întrucât instanța de apel a reținut

corect că procesul verbal întocmit de secretarul desemnat întrunește cerințele

art. 131 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, privind constatarea îndeplinirii

formalităților de convocare, data și locul adunării generale, acționarii

prezenți, numărul acțiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate,

declarațiile făcute de reprezentanții acționarilor în ședință, iar acest proces

verbal face proba în justiție a tuturor celor consemnate până la înscrierea în

fals.

Referitor la criticile formulate de recurentă prin invocarea dispozițiilor

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Din examinarea hotărârii instanței de apel, în raport de actele dosarului

și de susținerile formulate de recurentă sub acest aspect, rezultă că nu se

confirmă o încălcare a dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ. în sensul susținerilor

recurentei, de vreme ce, pentru ca hotărârea să fie motivată, judecătorul nu

este obligat să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți, ci să motiveze

soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar din întregul hotărârii să rezulte că

a răspuns implicit tuturor argumentelor.

În speță, se constată că în considerentele deciziei curții de apel sunt

prezentate argumentele, cu trimitere la probele administrate, care au format convingerea

instanței, răspunzându-se criticilor apelantei-reclamante.

Contrar susținerilor recurentei se constată că au fost examinate

criticile care în accepțiunea acesteia reprezintă o gravă încălcare a dreptului

la informare, reținându-se că apelanta nu a demonstrat că a fost împiedicată în

vreun fel să solicite informații cu privire la aspectele invocate,

reprezentantul S.I.F. nu a fost în măsură să prezinte o soluție concretă de finalizare

a investiției atunci când a fost întrebat - astfel cum rezultă din procesul

verbal de ședință, iar modificarea programului de investiții s-a aprobat în

unanimitate prin hotărârea A.G.E.A. nr. 1 din 8 noiembrie 2007 – așa încât

orice nemulțumire a recurentei sub acest aspect este nejustificată și

inacceptabilă.

De neacceptat este și susținerea privind încălcarea dispozițiilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990, referitoare la exercitarea cu bună credință a

drepturilor acționarilor, atât timp cât hotărârile A.G.E.A. criticate au

respectat dispozițiile art. 131 alin (1) și art. 136

1

din Legea nr. 31/1990,

criticile reclamantei vizând neconformarea hotărârilor adoptate interesului

societar al acționarilor minoritari în mod corect au fost înlăturate de ambele

instanțe, iar pe de altă parte, instanțele au reținut de asemenea corect că

dimpotrivă reclamantei i se poate reproșa o atitudine oscilantă și

prejudiciabilă pentru interesul societar în legătură cu declarația de retragere

și consecințele notificării de revocare a acesteia.

Drept urmare, față de cele mai sus arătate, reținându-se că reclamanta

nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care în condițiile expres și

limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. să conducă

la modificarea ori casarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută, ca

fiind legală și se va respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA

SA BRAȘOV, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA SA BRAȘOV

împotriva deciziei civile nr. 134/COM din 4 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.