ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 719/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

nr. 30 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială,

în dosarul nr. 4984/63/2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I.

în contradictoriu cu pârâtele SC P.G. SA și Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalului Dolj, reținându-se că membrii consiliului nu au votat la

primul punct al ordinii de zi, deși dețineau majoritatea acțiunilor la

societatea pârâtă; au votat favorabil la pct. 2, acela al stabilirii

remunerației, însă, analizând textele legale referitoare la aceste aspecte,

instanța a constatat că nu există nicio dispoziție care să interzică dreptul de

a vota al acționarului administrator, dispozițiile art. 126 din lege cuprinzând

interdicția participării administratorilor la formarea cvorumului numai în

situația descărcării de gestiune sau a unei alte probleme care țin de gestiunea

sa.

Referitor la

nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr.

31/1990, prin nemenționarea în convocator a

faptului că lista cuprinzând

informațiile cu privire la persoanele

propuse pentru funcția de administrator se află la dispoziția acționarilor, s-a

constatat că, pe ordinea de zi a ședinței adunării acționarilor, a fost inclusă

dezbaterea confirmării actualilor membri ai consiliului de administrație.

Nefiind propuse alte persoane, nu era necesar să fie furnizate alte informații,

prezumându-se că acționarii au cunoștință despre persoanele care dețin aceste

funcții.

In ceea ce

privește cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor s-a reținut că, potrivit

art. 112 din lege, pentru validitatea deliberărilor

adunării generale ordinare, este necesară prezența acționarilor care

dețin

cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot,

hotărârile luându-se cu majoritatea voturilor exprimate.

In speță, la

adunarea generală a acționarilor din 15 februarie 2007 au

participat acționari ce reprezentau 76,99% din

totalul acțiunilor, astfel că

era respectat cvorumul necesar dezbaterii

problemelor aflate pe ordinea de zi, sens în care este procesul-verbal al

adunării și adresa nr. 3877/R din 13 iunie 2007 a societății pârâte. S-a

constatat că datele furnizate de depozitarul central sunt diferite, însă,

conform acestora, prezența la ședință a fost de 74,33%, adunarea fiind astfel

valabil constituită.

In ceea ce

privește neîndeplinirea de către consiliul de administrație a obligației de a

stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să voteze în cadrul

adunării, s-a constatat că dispozițiile art. 123 din lege, care prevăd o astfel

de obligație, se referă numai la

societățile

cu acțiuni la purtător, iar în cauză, capitalul social al societății

pârâte

este reprezentat de acțiuni nominative, astfel că nu era necesară stabilirea

unei date de referință. S-a motivat că, dacă dreptul de proprietate asupra

acțiunilor la purtător se transferă prin simpla tradițiune a acestora (art. 99

din lege), în cazul acțiunilor nominative dreptul de proprietate se transmite

prin declarație făcută în registrul

acționarilor

și, dacă sunt emise în formă materială, prin mențiune pe titlu

(art.

98). Or, acest registru este ținut de societatea pe acțiuni [art. 177 alin. (1)

lit. a)] sau de o societate de registru independent autorizată (art.

180), la orice moment putându-se stabili care sunt

persoanele cu drept de

vot.

Nici următorul

motiv de nulitate - acela al neindicării modului de convocare și al prezentării

documentelor din care să rezulte îndeplinirea condițiilor art. 117 - nu a putut

fi reținut de instanța de fond, întrucât

acționarii

au fost legal convocați, reclamantul a participat la ședință, deci

a

avut cunoștință despre ținerea adunării, numai un asociat care nu a

participat la adunare putând invoca nelegalitatea

convocării. Cât despre

documentele din care să rezulte îndeplinirea

condițiilor art. 117, s-a reținut că pârâta a făcut dovada publicării

convocării în Monitorul Oficial.

In ce privește

cererea de anulare a hotărârii luate de adunarea generală ordinară la pct. 5 al

ordinii de zi, instanța a reținut că este, de asemenea, neîntemeiată. S-a avut

în vedere că reclamantul a susținut că nu s-au prezentat adunării care sunt

unitățile ce urmează a fi desființate sau închiriate, însă, în fapt, acestea au

fost închiriate către membrii familiilor administratorilor sau desființate fără

nici un fel de consultare prealabilă, făcându-se doar o prezentare generică a

unor operațiuni de desființare a unităților respective.

Instanța a constatat că în convocare nu trebuie

menționate detaliile

unor operațiuni sau justificarea acestora,

lămuririle necesare putând fi obținute în cadrul ședinței, însă din

procesul-verbal al adunării nu rezultă faptul că reclamantul ar fi cerut

explicații referitoare la unitățile care urmau a fi desființate sau închiriate

și la motivele care determină astfel de măsuri, nicio altă probă în acest sens

nefiind făcută de reclamant.

Prin decizia

nr. 107 de la 18 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins

ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.I., cu motivarea că, dat fiind

faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat lipsa cvorumului doar

ca motiv de nulitate absolută a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor de la

data

de 15 februarie 2007, în temeiul art.

294 alin. (1) teza I C. proc. civ. și a

efectului devolutiv al apelului,

care constă în posibilitatea pe care o au

părțile

de a supune judecării în apel litigiul dintre ele, în ansamblul său, însă doar

cu problemele de fapt și de drept care au fost ridicate la prima

instanță,

s-a analizat îndeplinirea condițiilor de cvorum doar în privința

Adunării Generale Ordinare a Acționarilor. Pentru

aceleași considerente,

Curtea nu a analizat nici cel de-al doilea motiv

de apel, întemeiat pe art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, motiv de

nulitate invocat pentru prima dată în apel; înscrisurile depuse la instanța de

apel fac dovada că s-au respectat limitele de cvorum necesar pentru adoptarea

unei hotărâri valabile, criticile apelantului neputând fi primite.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul P.I. a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în

vederea analizării tuturor motivelor

de apel

și, în subsidiar, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului,

schimbarea

sentinței apelate și, pe fond, admiterea acțiunii și anularea Hotărârii

Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC P.G. SA din data de 15 februarie

2007 și a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC P.G. SA

din data de 15 februarie 2007, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile

art. 304 punct 9 C. proc. civ.

In

argumentarea motivelor de nelegalitate, se arată că hotărârea instanței de apel

este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 294 și art.

295 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 126 și art. 127 din Legea nr.

31 / 1990, atunci când s-a apreciat că nu este învestită prin cererea de apel

cu analizarea stării de fapt, precum și cu încălcarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu dispozițiile art. 17

alin. (3) din Actul constitutiv al SC P.G. SA și art. 969 alin. (1) C. civ.

atunci când apreciază că, pentru valabilitatea întrunirii Adunării Generale,

cvorumul legal necesar, potrivit art. 112 din Legea nr. 31/1990, este de

½

din capitalul social

și nu de 2/3 din capitalul din capitalul social astfel cum prevede art. 17

alin. (3) din actul constitutiv.

Analizând

recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru

următoarele considerente :

Cu privire la

primul motiv de recurs, Înalta Curte reține că, în faza procesuală a apelului,

nu se pot face cereri noi, iar potrivit regulii

tantum devolutum quatum

apellatum

, instanța va proceda la noua judecată asupra fondului numai în

limitele criticilor formulate de apelant prin motivele de apel, fiind nefondat

recursul

omisso medio

, prin care se formulează pentru prima dată critici

care nu au fost invocate în apel.

Instanța de

apel a procedat în mod corect pronunțându-se numai

asupra punctelor deduse judecății prin cererea de apel, orice alte

aspecte,

neaduse în discuție prin apel, intrând în puterea lucrului

judecat.

Aspectele

privind o pretinsă încălcare a art. 126 alin. (1) nu

sunt reale, deoarece membrii Consiliului de Administrație nu au votat

punctele

1 și 2 ale ordinii de zi, acest aspect rezultând din cuprinsul procesului

verbal al Adunării Generale Ordinare a Asociaților.

Al doilea

motiv de recurs privind cvorumul este, de asemenea, nefondat, din cuprinsul

cererii de chemare în judecată rezultând că numai Hotărârea Adunării Generale

Ordinare s-a solicitat a fi anulată pentru acest motiv de nulitate, nu și

Hotărârea Adunării Extraordinare.

De

altfel, reclamantul nu a avut nicio obiecțiune cu privire la cvorum la momentul

adoptării hotărârii AGA, împrejurare ce rezultă din procesul

verbal al

Adunării, iar, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile

adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate

injustiție

(...)

de oricare dintre

acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra

și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, ceea ce în

cauză nu s-a întâmplat.

Obiectul

pricinii asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe este stabilit prin

cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele

administrate în cauză, judecătorii fiind ținuți să hotărască numai

asupra

obiectului cererii deduse judecății. Nu se poate dispune casarea

sau modificarea hotărârii pentru că, din oficiu, în baza art. 129 C. proc.

civ., instanța nu a ordonat anumite dovezi, cât timp părțile

aveau mijloace procesuale pentru a determina

administrarea dovezilor pe

care le

doreau. Pe de altă parte, rolul activ al instanței nu poate constitui

temeiul

substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în

apărarea intereselor acesteia.

Față de

considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 107 de

la 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul P.I.

împotriva

deciziei nr. 107 de la 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 februarie 2011.