ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 719/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 30 din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, în dosarul nr. 4984/63/2007 s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâtele SC P.G. SA și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalului Dolj, reținându-se că membrii consiliului nu au votat la primul punct al ordinii de zi, deși dețineau majoritatea acțiunilor la societatea pârâtă; au votat favorabil la pct. 2, acela al stabilirii remunerației, însă, analizând textele legale referitoare la aceste aspecte, instanța a constatat că nu există nicio dispoziție care să interzică dreptul de a vota al acționarului administrator, dispozițiile art. 126 din lege cuprinzând interdicția participării administratorilor la formarea cvorumului numai în situația descărcării de gestiune sau a unei alte probleme care țin de gestiunea sa.

Referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin nemenționarea în convocator a faptului că lista cuprinzând informațiile cu privire la persoanele propuse pentru funcția de administrator se află la dispoziția acționarilor, s-a constatat că, pe ordinea de zi a ședinței adunării acționarilor, a fost inclusă dezbaterea confirmării actualilor membri ai consiliului de administrație. Nefiind propuse alte persoane, nu era necesar să fie furnizate alte informații, prezumându-se că acționarii au cunoștință despre persoanele care dețin aceste funcții. In ceea ce privește cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor s-a reținut că, potrivit art. 112 din lege, pentru validitatea deliberărilor adunării generale ordinare, este necesară prezența acționarilor care dețin cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, hotărârile luându-se cu majoritatea voturilor exprimate.

In speță, la adunarea generală a acționarilor din 15 februarie 2007 au participat acționari ce reprezentau 76,99% din totalul acțiunilor, astfel că era respectat cvorumul necesar dezbaterii problemelor aflate pe ordinea de zi, sens în care este procesul-verbal al adunării și adresa nr. 3877/R din 13 iunie 2007 a societății pârâte. S-a constatat că datele furnizate de depozitarul central sunt diferite, însă, conform acestora, prezența la ședință a fost de 74,33%, adunarea fiind astfel valabil constituită. In ceea ce privește neîndeplinirea de către consiliul de administrație a obligației de a stabili o dată de referință pentru acționarii îndreptățiți să voteze în cadrul adunării, s-a constatat că dispozițiile art. 123 din lege, care prevăd o astfel de obligație, se referă numai la societățile cu acțiuni la purtător, iar în cauză, capitalul social al societății pârâte este reprezentat de acțiuni nominative, astfel că nu era necesară stabilirea unei date de referință.

S-a motivat că, dacă dreptul de proprietate asupra acțiunilor la purtător se transferă prin simpla tradițiune a acestora (art. 99 din lege), în cazul acțiunilor nominative dreptul de proprietate se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor și, dacă sunt emise în formă materială, prin mențiune pe titlu (art. 98). Or, acest registru este ținut de societatea pe acțiuni [art. 177 alin. (1) lit. a)] sau de o societate de registru independent autorizată (art. 180), la orice moment putându-se stabili care sunt persoanele cu drept de vot. Nici următorul motiv de nulitate - acela al neindicării modului de convocare și al prezentării documentelor din care să rezulte îndeplinirea condițiilor art. 117 - nu a putut fi reținut de instanța de fond, întrucât acționarii au fost legal convocați, reclamantul a participat la ședință, deci a avut cunoștință despre ținerea adunării, numai un asociat care nu a participat la adunare putând invoca nelegalitatea convocării.

Cât despre documentele din care să rezulte îndeplinirea condițiilor art. 117, s-a reținut că pârâta a făcut dovada publicării convocării în Monitorul Oficial. In ce privește cererea de anulare a hotărârii luate de adunarea generală ordinară la pct. 5 al ordinii de zi, instanța a reținut că este, de asemenea, neîntemeiată. S-a avut în vedere că reclamantul a susținut că nu s-au prezentat adunării care sunt unitățile ce urmează a fi desființate sau închiriate, însă, în fapt, acestea au fost închiriate către membrii familiilor administratorilor sau desființate fără nici un fel de consultare prealabilă, făcându-se doar o prezentare generică a unor operațiuni de desființare a unităților respective.

Instanța a constatat că în convocare nu trebuie menționate detaliile unor operațiuni sau justificarea acestora, lămuririle necesare putând fi obținute în cadrul ședinței, însă din procesul-verbal al adunării nu rezultă faptul că reclamantul ar fi cerut explicații referitoare la unitățile care urmau a fi desființate sau închiriate și la motivele care determină astfel de măsuri, nicio altă probă în acest sens nefiind făcută de reclamant. Prin decizia nr. 107 de la 18 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul P.I., cu motivarea că, dat fiind faptul că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat lipsa cvorumului doar ca motiv de nulitate absolută a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor de la data de 15 februarie 2007, în temeiul art. 294 alin. (1) teza I C. proc.

civ. și a efectului devolutiv al apelului, care constă în posibilitatea pe care o au părțile de a supune judecării în apel litigiul dintre ele, în ansamblul său, însă doar cu problemele de fapt și de drept care au fost ridicate la prima instanță, s-a analizat îndeplinirea condițiilor de cvorum doar în privința Adunării Generale Ordinare a Acționarilor. Pentru aceleași considerente, Curtea nu a analizat nici cel de-al doilea motiv de apel, întemeiat pe art. 125 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, motiv de nulitate invocat pentru prima dată în apel; înscrisurile depuse la instanța de apel fac dovada că s-au respectat limitele de cvorum necesar pentru adoptarea unei hotărâri valabile, criticile apelantului neputând fi primite.

Împotriva acestei decizii, reclamantul P.I. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării tuturor motivelor de apel și, în subsidiar, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și, pe fond, admiterea acțiunii și anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SC P.G. SA din data de 15 februarie 2007 și a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC P.G. SA din data de 15 februarie 2007, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 punct 9 C. proc. civ. In argumentarea motivelor de nelegalitate, se arată că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 294 și art. 295 C. proc.

civ. coroborate cu prevederile art. 126 și art. 127 din Legea nr. 31 / 1990, atunci când s-a apreciat că nu este învestită prin cererea de apel cu analizarea stării de fapt, precum și cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu dispozițiile art. 17 alin. (3) din Actul constitutiv al SC P.G. SA și art. 969 alin. (1) C. civ. atunci când apreciază că, pentru valabilitatea întrunirii Adunării Generale, cvorumul legal necesar, potrivit art. 112 din Legea nr. 31/1990, este de ½ din capitalul social și nu de 2/3 din capitalul din capitalul social astfel cum prevede art. 17 alin. (3) din actul constitutiv.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente : Cu privire la primul motiv de recurs, Înalta Curte reține că, în faza procesuală a apelului, nu se pot face cereri noi, iar potrivit regulii tantum devolutum quatum apellatum , instanța va proceda la noua judecată asupra fondului numai în limitele criticilor formulate de apelant prin motivele de apel, fiind nefondat recursul omisso medio , prin care se formulează pentru prima dată critici care nu au fost invocate în apel. Instanța de apel a procedat în mod corect pronunțându-se numai asupra punctelor deduse judecății prin cererea de apel, orice alte aspecte, neaduse în discuție prin apel, intrând în puterea lucrului judecat.

Aspectele privind o pretinsă încălcare a art. 126 alin. (1) nu sunt reale, deoarece membrii Consiliului de Administrație nu au votat punctele 1 și 2 ale ordinii de zi, acest aspect rezultând din cuprinsul procesului verbal al Adunării Generale Ordinare a Asociaților. Al doilea motiv de recurs privind cvorumul este, de asemenea, nefondat, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultând că numai Hotărârea Adunării Generale Ordinare s-a solicitat a fi anulată pentru acest motiv de nulitate, nu și Hotărârea Adunării Extraordinare.

De altfel, reclamantul nu a avut nicio obiecțiune cu privire la cvorum la momentul adoptării hotărârii AGA, împrejurare ce rezultă din procesul verbal al Adunării, iar, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 republicată, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate injustiție (...) de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat. Obiectul pricinii asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe este stabilit prin cererea de chemare în judecată, iar nu prin probele administrate în cauză, judecătorii fiind ținuți să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Nu se poate dispune casarea sau modificarea hotărârii pentru că, din oficiu, în baza art. 129 C. proc. civ., instanța nu a ordonat anumite dovezi, cât timp părțile aveau mijloace procesuale pentru a determina administrarea dovezilor pe care le doreau. Pe de altă parte, rolul activ al instanței nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia dintre părți și în apărarea intereselor acesteia. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 107 de la 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 107 de la 18 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2011.